sâmbătă, 25 decembrie 2010

In care se povesteste cum ne-am dat cu saniuta intr-un vulcan...stins! :))


Din capitolul "ce mama dracului fac interesant in vacanta pe acasa", la Cluj s-a desfasurat in saptamana de dinaintea vacantei operatiunea de asezare tactica a planurilor. Concluzia a fost ca va trebui sa trag un sanius strasnic. Bine, nu oricum...cu o camera de tractor. Ajuns acasa am constatat ca e al dracului de greu sa faci rost de o camera de tractor, asa ca ne-am rezumat la clasicul sanius. Planul schimbat avea sa fie insa de bun augur. Asadar il iau pe frate-miu, pe Misulica si pe Chelione si o taiem pe la ora 11 spre Balvanyos. Intotdeauna zapada tine pana fix inainte de Craciun. Parca e ceva facut. Insa noi eram incapatanati..."sigur gasim noi ceva zapada", iar ca masura de precautie ne blindam si cu ceva nailoane, sa trecem la clasicul "dat cu sacul" daca zapada n-o sa fie destula pt sanius. Ajunsi acolo constatam ca nu merge cum ne imaginam noi. Dam vreo cateva ture cu sacul...care mergea totusi mai bine, in afara de faptul ca partia se termina cu un semi-sant care il facea pe Cheloo sa scoata, de fiecare data cand trecea prin el, "sunete de ratusca cu care faci baie", ca sa il citez pe frate'miu. :))Desigur Chelione a adus un termos cu vin fiert. Si da, o da, te ungea pe suflet desi nu era atat de frig.

"Dupa prima repriza de sanius, la un vin fiert si o vorba, aruncand cu bulgari in cameraman"

Dupa ce am mai explorat un pic cetatuia mica de la Balvanyos si ne-am adus aminte de cum veneam aici in excursii la sanius cand eram in generala, iar Misu ne-a povestit cum credea el ca sub ea "era scheleti" :)), ne-am gandit ca n-am mai facut de mult un om de zapada. Bine bine, ditamai handralaii, sa ne punem acum sa facem om de zapada? Pai da, dar nu oricum, hai sa facem unu care nu poate fi facut de copii. Si cum ar veni asta? :)) Simplu, sa fie HUGE!:)) si ne-am apucat de treaba. Ne-am ajutat de sanii, am ridicat 4 oameni, ne-am chinuit, am impins, am gemut, am ridicat, am coordonat actiunea si intr-un final...a fost gata!


Operatiunea "Munca faraonica"

Rezultatul operatiunii "Munca faraonica"


Recordul meu personal in ceea ce priveste constructia de oameni de zapada


"Eu si omul"


"3 din 4 constructori" - unu era dupa aparat

Dupa actiunea "Omul de zapada" am plecat la Lacul Sfanta Ana. Acolo urma sa avem o surpriza cat se poate de placuta. In varf oprim putin intr-un punct de belvedere. Frumos.

"Belvedere"

Ajunsi, lasam masina la punctul unde se plateste taxa, il intrebam pe "ranger" daca mai jos e partie si ne zice ca daca avem sanii cu talpi de metal nu crede ca o sa mearga in schimb putem inchiria cu 20 de RON din alea cu talpici de lemn sau schiuri in loc de talpici. DA' DE UNDE! A fost cel mai tare sanius ever and ever. Misu urma sa coboare cu frate'miu, eu si Cheloo separat, caci aveam doar 3 sanii. Ne dam asadar drumul. Vreo 6-7 minute mers in continuu...viteza si lacrimi lasate in spate...si tipete de entuziasm...Ca pe vremuri...Cheloo in fata, se pare ca sania lui avea mai multi "cai putere"...ajungem la lac, unde surpriza...priveliste de vis...o ceata plutea pe lacul total inghetat dandu-ti impresia de lume de basm. Liniste...savuram peisajul, apoi o luam din nou in sus pentru o noua tura.


"Pe lac"

"The other world"

Misu renuntase pe motiv ca nu mergea in doi...asa ca ramasese in urma pe jos...il intalnim pe drum si incepe sa bombane cand aude ca o luam iar in sus. Il fentam cumva si dupa negocieri, Cheloo ii cedeaza sania urmand sa vina in decapotabila mea. Ne dam drumu'...frate-miu zboara ca un zmeu, eu cu cheloo mai greutz la inceput dar apoi ca pe pista de curse...mergem, mergem, ne intrebam de ce totusi Misu nu ne depaseste...ajungem jos asteptam un pic si surpriza....Misu apare si el, in fundulet pe sanie, ca un incepator...:)) hohote de ras. "Ba da' de ce nu mergi pe burta ca e mai fain si prinzi viteza mai mare! - O ba, nu incap e prea mica sania!" Asadar Goliat nu se distreaza la sanius precum un midget. :)) Ii mai intreb pe baieti daca mai vor o tura...stramba din nas...nu mai au chef de urcat...il iau pe frate-miu si plecam sa mai dam una. Pe drum 2 gagici pe o sanie...incearca sa struneasca sania mai mult din funie ca pe un cal...tipa, se indreapta spre sant, in loc sa coteasca cu picioarele ele trag mai mult de funie intr-o parte intr-un gest de "HOO, calule".
Radem in barbasi am o revelatie: probabil al doilea motiv pentru care baietii si-ar dori tzatze...e sa stea pe moale cand se dau pe burta cu sania! :)) Urcam sus, ne dam din nou drumul....feerie...ajungem jos, mai contemplam putin peisajul si plecam in sus. Il laudam pe Misu ca nu mai trimite mesaje domnisoarei cum facea in vara dupa fiecare miscare("Acum m-am suit pe sanie, imi dau drumu' ! sau Acum am ajuns jos, a fost fain!"). La plecare observam placuta cu sfaturi educative pentru turisti. Observam ca la Lacul Sfanta Ana, n-ai voie sa bati cerbul. :))


"N-ai voie sa bati cerbul"(stanga jos)

Hotaram sa mergem sa mancam ceva "La cetate"...Frumos local...frumos meniu...mancam pe saturate si iata, Misu se dezminte...incepe sa trimita mesaje, incepe sa se planga ca el trebuie sa ajunga acasa. Va merge la colindat la socrii si trebuie sa se pregateasca. Cheloo calm il indeamna sa-l lase sa savureze mancarea, pentru el un tip fara socrii lucrurile astea n-au valoare.:)) Ii dau dreptate, savurand vinul fiert. Baietii mananca o ciorba de fasole in coaja de paine. Cu frate-miu facem 50/50 un platou specialitatea casei. Savurez vinusteul in continuare, e cel mai bun care l-am baut vreodata, probabil lamaia o fi de vina! La un momentdat se da semnalul: "Catre cashi!" A fost o iesire la superlativ. Plecam acasa multumiti ca ne-am distrat cum o faceam in iernile de mult apuse. Fericiti. Si totul se incheie adormind pe melodia Dean Martin - Let it Snow.
IT WAS LEGENDARY! :))
Craciun Fericit!

joi, 16 decembrie 2010

Wild wild east!

"What we've got here is failure to communicate.
Some men you just can't reach...
So, you get what we had here last week,
which is the way he wants it!
Well, he gets it!
N' I don't like it any more than you men."

Mda....e al dracului de greu sa fi idealist printre oamenii din ziua de azi! Sau macar entuziasmat si entuziasmant.
Hai sa ne aducem aminte...de DETALII!!!


luni, 13 decembrie 2010

Today winter was stupid!


Cat de bine se asociaza culorile cu anotimpurile....si sunetele....Pasesti cu bocancii prin nameti....e ger, zapada scartaie...si fulgi mari de zapada cad contribuind la albirea peisajului. Vantul nu bate, pasarile nu canta, padurea nu se misca...totul e incremenit in nemiscare, totul doarme, totul asteapta...totul e alb. Rar, in locurile neumblate de oameni...vezi cate o urma...ciudat lucru urmele iarna...is ca un fel de amintiri..."pe aici a trecut sigur un lup"...sigur...ca si in cazul amintirilor bine intiparite... Putinul da certitudine...Si cerul e la fel...fara culoare, fara viata...iar daca vreo pasare zboara, o face zgribulita si din cine stie ce nevoie...nu degeaba exista expresia "are sufletul de gheata"...adicalea fara viata, fara simtire, mat, fad, rece...inexpresiv. Ignoranta e in fond un fel de asteptare...la fel cum metabolismul incetineste tot ce e viu iarna...in asteptarea vremurilor "mai bune". Pe de alta parte ai verdele si albastrul...zugravite la orizont in paduri si cer de vara....cu brazi care freamata, cu pasari ce canta in ei, cu cer albastru pe care alearga schimbatori nori manati de vanturi calde...modificandu-si mereu forma in mii de figurine curgand fluid spre zari...si pasari care zboara calm si fara graba...bucurandu-se parca de caldura soarelui si de curentii prielnici...e o vreme de lafaiala in entuziasm si viata...E cald si bine, si o vreme de facut amintiri...o vreme in care lupul nu lasa urme ci alearga fara griji...si iar aberez in asteptarea verii. Anu asta n-am chef de iarna, n-am chef de Craciun, n-am chef de rev. So maybe I'll be a Mr. Scrooge this year! N-am chef de nimic...doar de vara si munti si sunet de cascade ascunse in locuri de care majoritatea oamenilor nu au habar. Chef de deshidratat si potolit setea cu apa de izvor rece de munte. Chef de stat pe stanci la inaltime. Sau de stat pe spate in iarba verde si privit cerul. Caci toate astea te incarca si te linistesc. Azi...una din zilele alea in care te simti ca un acumulator descarcat. Some chill out music should solve this shit! ;)