Motto: "Daca nu se duce muntele la Joker, vine Joker la munte!"
Participanti: Eu, Adi zis si JOKER tura asta si Miruneasa Coconeasa
Din lipsa de prea mult timp pentru ture mai consistente, si coroborat cu faptul ca de mult planuiam o tura scurta in zona Rimetea, am reusit cumva sa gasesc o varianta de translatare, ca de obicei multimodala, pentru a ajunge in timp util in zona respectiva. Accesul s-a facut cu trenul pana in Aiud si de acolo, dupa o jumatate de ora de asteptat, cu maxi taxiul de 7:45, pana in Rimetea. Dar sa o luam incet.
Pe la patru jumatate ma trezesc si ma pun sa-mi fac bagajul. Sunt suparat ca un bizon, Ghita Muresan cel mic a iesit in oras si inca n-a aparut acasa. Nici nu-l biciuiam bine in gand ca prichindel si apare, si inca dupa cateva beri si o noapte pierduta prin club. Dar hotarat maxim sa vina, si-mi explica cum si-a pus el ceasul sa sune ca sa poata sa plece la timp din club. Ma inmoi si nu-l mai pedepsesc lasandu-l acasa. La 5:30 suntem in tren. Noi fresh, Joker cu sticla de Nestea. Cine e Joker? Adrian Stinga, in varianta nedormita si cu cateva beri la bord, razand cu ras de Mendork si cu fata de Joker. Combinatie fatala. "Ba Bogdane ma, doar urcam numai la 1100 de m...cat ii diferenta de nivel? Vreo 600 gagiule, urcus sustinut..." Il trimit la somn, iar omul se conformeaza imediat. In Aiud deja eram mult mai fresh...mai ales Joker! Si pentru ca la fata aia, omul avea nevoie si de un motto, i l-am gasit. si a devenit laitmotivul turei. De fapt, mai mult decat un motto, era un fel de scurta prezentare, cam cum sunt spectacolele cu ursul si ursarul. Pe scurt, de fiecare data cand incepeam sa-i strig "Show your face Joker, show your face!", omul se intorcea instinctiv facand ochii bara ca o nevastuica si incepea sa rada ca Mendork: "Ha ha ha...hahahahaha!". Si faza asta se repeta la nesfarsit, caci omul capatase un fel de obisnuinta Pavloviana. Eram ca in spectacolele cu ursul dansator care incepe sa sara cand aude toba.
Show your face, Joker! Show your face!
Ha ha ha, hahahahaha
Mirunica Randunica
Sa ne reintoarcem insa la actiune....In Rimetea, dupa o informare in prealabil in ceea ce priveste posibilitatile de intoarcere in Aiud...adica ultimul microbus de la ora 6 jumatate, am luat-o la pas ca era frigut nevoie mare. Frumoasa zona Rimetei, un satuc mic dar cu personalitate...mori de apa si case medievale, asezat intr-o depresiune in forma de lighean, terasat in zona deluroasa si cu pamant arat jos, umbrita de impunatoarea Piatra a Secuiului.
Dimineata pe racoare...
Moara de apa...
Old style
Semne de primavara
Casa cu personalitate
Rimetea de dimineata
Cat am luat-o noi la piciorus, soarele a inceput sa mijeasca de dupa Piatra Secuiului, dezmierdandu-ne usor cu razele sale blande. A fost prima data anul asta cand am tras aer de primavara in piept. Si urcati deasupra satului, inainte sa incepem ascensiunea propriu zisa, ne-am oprit sub un copac singuratic, ascultand forfota satului ce tocmai se trezea si se punea in miscare. Cocosi cantau cand in dreapta cand in stanga, oite behaiau, ici colo cate un caine, sau un ciocan ce batea o scandura. Si in timp ce savuram aceasta simfonie simpla, urmarind cum o pasare de prada zboara deasupra satului, am fost disturbat de JOKER, care trantindu-se la pamant, a declarat ca el are nevoie de ceva combustibil, ca-l roade foamea ca pe Hector. Conformati rapid dorintei cotropitorului, i-am mancat pentru inceput sandwish-urile Mirunei, dupa care am trecut la celelalte bunatati. Joker s-a mazgalit la gura cu zacusca si acum arata mai ceva ca personajul real din filmele Hollywood-iene iar Miruneasa Coconeasa a mancat un pic de drobulet, asta nu inainte de a se asigura ca nu-i din carne de mielusel, ca doar ea nu mananca asa minunatie de animalut. Evident m-am alaturat si eu acestui ospat, infruptandu-ma sumar cu toate bunatatile. Intre timp soarele a iesit binisor de dupa creasta si a trebuit sa renuntam la un rand de haine.
Cu talent, mergem cu talent
Rasare soarele...
Spre inaltimi...
Joker protesteaza cu stomacul lipit de sirea spinarii
Rasarit
Show your face, Joker, show your face!
Am luat-o in continuare pe drum, dar cum marcajul era in rai, am cotit-o la stanga si am luat-o pe un fel de grohotis spre ceea ce arata "calea mai usoara" si sigura de ajuns in varf. Se va dovedi ulterior ca iesisem de pe traseul marcat si pana la urma a iesit o ascensiune de toata cinstea.
Grohotisul asta era problematic tare, ca ti se afunda piciorul si te trezeai ca faci un pas si mergi 2 la vale. Joker a luat-o in fata, urcand pe sistemul "mai bine in 4 labe". Am ramas cu Miruneasa in spate si pana la urma am dovedit grohotisul asta blestemat. Ajunsi la capatul sau, nu il vedeam nicaieri pe Joker, asa ca am decis sa-l strig la modul devenit deja clasic: " Show your face Joker, show your face!" si evident ca omul si-a ridicat capul, razand cu acelasi ras caracteristic. Ce faci ma? Dorm...
Cu Joker inainte de plecare
...si Mirunica
Calatorului ii sade bine cu drumul
Piatra Secuiului
Grohotisul ucigas
Un melc asteapta primavara
Pauza...
Indeed, omul meu profita de fiecare minutel de pauza pentru a recupera dulcele somn lasat in Janis cu o seara inainte...
Ei bine, la capatul grohotisului, treaba n-a mai aratat cum ne asteptam noi, si iata ca ne-am trezit obligati sa facem o ascensiune de toata frumusetea, pe o panta destul de abrupta. Am facut planul de bataie ochiometric si tinand un sfat scurt cu Joker si i-am dat bice, cu Joker in fata, deschizator de drumuri, urmat de mine si la scurta distanta de Miruna. Cand deodata Joker desprinde un bolovan care trece de mine, sare peste un prag, si o ia spre vale. Raman inmarmurit. Ma uit in jos: Din fericire, la anuntul facut de Joker, care a tipat cat l-au tinut bojocii "Piatraaaaa", Mirunica a sarit abil ca o veverita in dreapta, ferindu-si astfel caputul de un cucui pinochian de toata frumusetea. Evident l-am certat pe Joker ca merge ca un "ghivol" si l-am rugat sa fie mai delicat in viitor.
Am ajuns apoi la o saritoare destul de nasoala. Stiam ca aici ii buba mare, de cand l-am vazut pe Joker cum se chinuia sa faca ultimul pas. O trecut monstrul, am luat-o eu pe urma lui si in coada mea Mirunica Randunica, care incepuse sa aiba un usor tremurat in glas. Ca sa usuram treaba, caci numai de-un moment de panica nu era nevoie in situatia asta, l-am pus pe Joker sa ne traga rucsacii in sus, si astfel treaba sa devina mai "simpla", dupa care am urcat si l-am lasat sa ii dea o mana de ajutor, coordonand treaba atent cu cate un "Hai tzuca, pune piciorul bine acolo..." si tinand astfel de vorba domnisoara sa n-aiba timp sa se gandeasca la cine stie ce drame. Si uite ca Batman a colaborat cu Joker sa-l salveze pe Robin.
Dupa urcusul acelei saritori, stiam ca daca va trebui sa ne intoarcem inapoi, vom avea o misiune tare dificila. Dar deja eram destul de aproape de iesirea pe platou si banuisem ochiometric, iar ulterior am avut dreptate, ca nu mai urma sa intampinam obstacole mai dificile. De aici incolo, desi Mirunica pasea acum cu mai putina incredere si se panica usor la cate o alunecare sau trecere mai dificila, sub atenta coordonare a comandantului veteran, adica eu, care am decis sa raman in spatele ei, totul a decurs struna. Cu cate o mica pauza printre ghiocei, si priviti de jos de o gasca care se pregatea si ea de ascensiune dar pe traseul marcat, am reusit sa ajungem in varf unde l-am ajuns din urma pe Joker, care dormea la soare cu picioarele flexate de la genunchi pe buza stancii, in stil relaxant. Trebuie sa recunosc ca am fost tare mandru de Mirunica si de cum s-a comportat. Nu-mi aduc aminte ultima data cand am fost asa mandru de o domnisoara...
Peisajul era de vis...satul ramasese micut jos, palcuri de zapada ici colo, muntii imprejmuiau depresiunea scaldati intr-un soare darnic. Clasicele conditii optime pentru stat in fund in liniste si savurat peisajul...si inca nu oricum ci, pentru prima data anul asta, in tricou!
Victorie!
Savurand peisajul
Rimetea
Zapezile se retrag
Casute
Dupa ce ne-am luat portia de savurat peisaj, ne-am pus parazapezile caci pe platou zapada era maricica si am luat-o la picior catre varful propriu-zis, mergand pe creasta, daca o putem numi asa. Am descoperit de sus si traseul marcat, care mergea pe acelasi drum pe care am urcat noi, numai ca nu facea stanga spre grohotis ci mergea in dreapta, dupa care urca linistit si deloc solicitant in comparatie cu traseul facut de noi. In fine, a fost o aventura pe cinste. Ajunsi in varf, lucru indicat de borna vopsita in rosu alb si verde, Joker a gasit un mic stegulet al Ungariei, dus acolo de vreun viteaz secui nostalgic si a decis sa testam amnarul pe el. Dupa vreo 10 scaparari fara succes, caci panza aia era destul de groasa, am decis sa luam trofeul acasa, si sa-l agatam langa cel gasit pe Pietrosul Rodnei, pe wall of fame, la capitolul "Capture the enemie's flag".
A urmat apoi pranzeala cu conserve de peste, salam si branzica si momentul de panica al lui Joker care a constatat ca i s-a terminat Nestea-ul. :)) Da' ce-i baiul batrane, te arde? :))
In timp ce mancam au urcat pe varf 2 cetateni unguri insotiti de un caine. Le-am dat binete, am primit-o inapoi, am vorbit cu ei putin despre traseu dupa care, nu inainte sa gasim si cetatea Coltesti undeva in zare, urmatorul obiectiv, am luat-o la picior.
Atentie la pasii pe zapada!
Piatra Secuiului se apropie
Peisaj de Trascau
Da, pe acolo trebuia sa urcam noi...
...si-i pistol cu apa pe langa traseul nemarcat pe care l-am abordat noi
Prima cazatura
The fancy boys
Nu te mai poti satura...
Rimetea again
Detaliu
Crescuti in 2
Scara spre cer
Ultimele eforturi catre varf...
Testand amnarul pe trofeu
Pe varf bornele vopsite
Si tricolorul viu!
Fancy
Joker ramane fara Nestea
Primavara, primavara...
Padure rara
A urmat o coborare destul de solicitanta pentru genunchii Mirunei dar incetuc incetuc, cu atentie si indemanare, lucru ce mie mi-a permis sa fac o tona de poze, gagica a reusit sa duca lucrul inceput la capat fara incidente. Ba mai mult, cand am ajuns jos si l-am ajuns pe Joker, care decisese sa coboare in alergare, fatuca a prins si curaj poreclindu-ma "Tziparul", pentru ridicarile de volum ale vocii mele - adicalea tzip - , aparute dupa repetarile de 1236 de ori ale aceleiasi intrebari. Cica dupa razboi multi viteji se arata...:)) Dar fie, mi-am acceptat rolul de tzipar zambind linistit si sperand ca soarta ma va razbuna. Si asa a fost, caci Miruneasa Coconeasa, s-a basculat intr-un mod vrednic de toata frumusetea. si anume cu piciorul drept a calcat pe un bat gros, care s-a ridicat si i-a impiedicat piciorul stang, gripand mecanismul locomotor si cauzand o intindere la orizontala si un zambet al "Tziparului". Noroc ca treaba s-a intamplat pe drum drept si nu s-a lasat cu urmari.
Incepem coborarea
...vedem si-un sfinx
Cu haine de toamna primavara
lasam creasta in spate
Ne odihnim sub un copac singuratic
Minunat!
A urmat apoi mersul prin sat si urcusul catre cetatea Coltesti pe drumul caruia, ajungand la baza ultimului urcus, Joker s-a asezat in fund cu bateriile terminate. "Ba, eu nu mai urc, ca-s doar niste ruine". Pozitie de altfel la care adera si Miruna Jipescu.
Povestea obiectivului II
Ramas singurul Harap Alb din gasca, am decis sa continui si folosindu-mi talentul oratoric, am reusit o ultima mobilizare, reusind sa duc echipajul complet, pe drumul cel mai lung dar mai putin inclinat, in incinta ultimului obiectiv, cetatea Coltesti, de unde am putut admira in toate splendoarea sa, Piatra Secuiului si tot traseul urmat de noi.
Spre cetate...
Peisaj demn de povestile medievale
Strajeri au ramas doar copacii
Cetatea Coltesti
Cuib uman
...S-o turma de miei
In incinta, domnite de Bistrita
The king
Piatra Secuiului
Prezent si trecut
Cu joker in explorare
Peisaj iberic
Dupa turul cetatii si explorarea donjonului principal, si vreau sa spun ca ruinele au un farmec aparte, in peisajul zonei, caci cetatea a fost construita pe o stanca interesanta, am deci sa coboram in sat si sa asteptam microbusul. Desigur, coborand pe acelasi drum mai lung dar mai putin solicitant, ne-am distrat vazand o alta specie de turisti care abordasera problema intr-un mod diferit: drumul cel mai scurt si cel mai solicitant, adica abordarea pantei direct si perpendicular. Iar problema a fost ridicata la puterea doi caci una din turiste era defapt un tractor feminin, si doamne, nu l-am invidiat deloc pe sotul ei, care se chinuia efectiv, sa-si impinga maldarul cu tate la deal, proptindu-se ca si cand ar fi rostogolit o stanca in sus. Proba ar fi fost probabil picata pana si de Hercule.
Ajunsi inapoi in sat, ne-am aprovizionat cu ceva hasdoio, adicalea cu apa, si ajunsi in centru, am baut ceaiul de hamei al victoriei stand pe marginea unei cismele si mancand alune & covrigei de Buzau in timp ce stateam de vorba cu un secui prietenos de varsta a treia din Rimetea, in stil bilingv.
A sosit apoi microbusul si pe ritmuri de Guta Maimuta, mai exact melodia "Pe drumul vietii, s-al tineretii..." am ajuns inapoi la Aiud, unde dupa o asteptare de jumatate de ora am luat calul de foc si ne-am translatat inapoi in Cluj Napoca dupa o excursie pe cinste, soldata si cu un bronz facial de toata frumusetea.
