Traseu: Manastirea Stanisoara - Cabana Cozia - Poarta de Piatra - Cabana Cozia - Ciuha Mare - Cabana Cozia
Buna dimineata soare, pentru cei care au dormit dupa noaptea in care mai mult au fost obligati sa stea de veghe, barbatii...caci Puchia, domnisoara fiind, si-a permis sa doarma linistita sub paza noastra impotriva bestiei neidentificate din tufis... Strangem asadar tabara, dupa ce luam micul dejun, si cu rucsacii in spate, o luam la picior spre urmatorul obiectiv...cabana Cozia. Urcusul incepe dupa manastirea Stanisoara destul de sustinut prin padure...ne stoarce de vlaga fara mila si ne felicitam ca am ales sa campam la manastire cu o seara inainte caci n-am fi avut timp sa ajungem pe lumina sus! Puchia innebuneste cand mai gaseste o capusa pe ea...puterile ei se impart acum intre urcus si cautat dusmanul suprem. "Bog crezi ca o sa iau vreo capusa?"Si din acest moment Dumnezeu nu mai are mila de noi, linistea dispare complet...mai ales cand ne intalnim cu un grup care ne spune sa avem grija, e invazie de capuse si ei s-au ales cu cateva. Sintagma "Pace voua tuturor" devine cea care exprima in antiteza, situatia creata de Miruna. Nu mai vede decat capuse, capuse capuse...
Matinal
Pamantul e cerul!
Clasa muncitoare
Atentie la marcaj!
Dar iata, Dumnezeu e mare si are mila de noi...apare un cutzuc schiop care se transforma in companionul de suferinta al Mirunei, de acum ea are un partener cu care sa imparta suferintele...si incet incet iese din starea de panica... Urmeaza apoi o zona cu lanturi, puse numai de forma, unde cutzuc cel schiop si viteaz are probleme la o mica saritoare dar nu se da batut. Din urma ne ajung o pereche de drumeti - tata si fiu. E clar o competitie intre ei...iar noi ne mai inveselind privind "tentativa de a pastra status quo-ul a tatalui" vs "tentativa de cucerire a pozitie de alfa male a fiului'.
Loc de popas...
Omul in suferinta si prietenul lui
Decalog din Cozia
Con Puchia
Apoi iesim din padure intr-un punct de belvedere. Oltul ni se arata serpuind de acum bucuros ca a trecut muntii. Ce priveliste... Vedem apoi cu Cheloo o viespe africana, mare aproape cat o randunica, de ne era mai mare frica sa i-o aratam si Mirunei...dar scapam teferi si nevatamati inca o data.
Dar ce se vede in zare?
E Oltul, dragul de el!
Iris salbatic
Peisaj de Cozia
Oare am luat vreo "capuse"?
Pe ultima bucata de urcus, Miruna cedeaza! Eroic incerc sa o imbarbatez spunandu-i ca aproape am ajuns sus...dar e greu, Puchia repeta intr-una ca ea nu mai poate si nu mai poate...Reusesc cumva sa o mobilizez si iata-ne sus, invingatori...unde Miru avea sa imi marturiseasca ca a fost cel mai greu moment pentru ea de cand merge pe munte...asa-i cu rucsacul greu in spate... Pe primele varfuri, chiar inainte de Ciuha Mica, e plin de flori....irisii salbatici, gura leului si panselute minuscule dar mai ales frumoasele gentiene ne umplu de energie. La fel si peisajul, cu abruptul Coziei, la picioarele noastre...un snickers si avem din nou puteri. Vrem sa urcam apoi pe varful Ciuha Mica pe care troneaza ditamai releul dar paznicul de acolo ne trimite la plimbare in alta parte...I-auzi ma, da' ce? Ii varful tau? Ii explicam ca vrem sa facem doar cateva poze dar cu cine sa te intelegi? Era mai multa cizma de guma pe el decat creier...asa ca o luam la pas si ne oprim la cabana Cozia, initial punctul final al zilei. Oare cum va cobori cutzucul schiop inapoi?
Ciuha Mica
Oltul
Ciuha Mica si in spate Ciuha Mare
Fluture la altitudine
Nu te mai saturi sa-l privesti
O gasca de irisi
Si ajungem la cabana!
In fata unui panou cu traseele din Cozia, hotaram ca dupa o pauza de vreo jumatate de ora sa mergem si pana la Poarta de Piatra, afacere cam de vreo 2 ore dus intors, dusa la bun sfarsit sub amenintarea norilor. Salbatic loc, trebuie sa recunosc...si bine ascuns...pare un portal prin care zmeii intrau in asta lume de pe celalalt taram...si linistea, tulburata numai de vant, in mijlocul salbaticiei, te face sa uiti de tot si de toate...
Timpii sunt cam neconformi
Ajungem la Poarta de piatra
Urcam sub ea
Portalul
Trecem pe celalalt taram sa ne adapam
Minunea!
Si o lasam asa cum am gasit-o!
Intorsi inapoi la cabana, unde ne-am lasat rucsacii, decidem sa urcam pe Ciuha Mare, treaba de 15 minute, ca sa vedem apusul mai de sus, insa norii ne dau batai de cap, invaluind chiar varful intr-o pacla deasa. Oricum si pe Ciuha Mare troneaza un alt releu, asa ca ne intoarcem la cabana si ochim undeva mai sus de ea un punct frumos de belvedere de unde putem admira apusul sangeriu.
Varful Ciuha Mare - 1668, Cozia - un munte mic dar al dracului
Apune soarele....
Final de spectacol
Instalam apoi cortul si inainte de culcare mergem la cabana sa ne respectam cu o friptura, un mic si un vin fiert. Minunata zi, ne putem retrage la somn... -------------------------------Va urma-----------------------
