Legi ale lui Murphy referitoare la munte

Dat fiind ca urmeaza again o tura pe munte...mai exact pe Ceahlau...sa prezentam in continuare cateva legi ale lui Murphy pe munte:

1 Legea relaxarii

Toate problemele dispar prin arta simpla de a merge fara sa gandesti.

2 Legea iutelii de mana
Cand vrei sa postezi o ,,stire calda" constati ca cineva a fost cu doar 10min.mai iute decat tine.
Obs.1 Macar daca o posta de ieri...de alaltaieri...

Obs.2 Si colegul de tura e mai iute decat tine la postat RT-uri 4

3 Legea legaturilor

Cand mergi spre munte si trenul in care esti are intarziere legatura sa va pleca la fix.
Obs1 La intoarcerea acasa toate trenurile merg ,,snur"

4 Legea investitiilor imobiliare
La o cabana scria :,,Dormi linistit, e loc pe creasta si pentru crucea ta."

5 Legea fundamentala a apei
Pe o fantana parasita de pe marginea potecii scria: ,,Apa nu e buna de baut."
Obs.1 Mare adevar ! De baut e bun doar vinul.

6 Prima lege a debitelor
Izvorul cu apa minerala cea mai buna are debitul cel mai mic.
Obs.1 Care debit?! abia taraie...
Obs.2 In sezonul estival izvorul seaca.
Obs.3 Chiar daca izvorul a secat o coada de pensionari veniti la tratament tot se mai formeaza.
Obs.4 Se fac liste.

7 A doua lege a debitelor
La munte atunci cand ploua-toarna.
Obs.1 Da ,dar sunt ploi scurte ,de vara.
Obs.2 Tin doar de sambata dimineata pana duminica seara.

8 Legea maximizarii sansei
Daca pleci de acasa s-ar putea sa ajungi unde ti-ai propus. Daca nu pleci,sigur nu ajungi.

9 Legea fundamentala a jocului
Capitalismul se bazeaza pe presupunerea ca poti castiga jocul.
Socialismul se bazeaza pe presupunerea ca poti intrerupe jocul.
Misticismul se bazeaza pe presupunerea ca poti parasi jocul.

Drumetia si fotografia se bazeaza pe presupunerea ca poti infrumuseta jocul.

10 Prima lege a omului potrivit la locul potrivit
Cand esti pe drumul cel bun , orice sfat primit de la localnici te va deruta.
Obs.1 Asta nu-i impiedica sa-ti ceara o tigara.
Obs.2 Toti ciobanii fumeaza.
Obs.3 Corectare la Obs.2 :Toti ciobanii sunt fumatori.

11 A doua lege a omului potrivit la locul potrivit
La randul tau, cand ti se cer informatii de catre o alta echipa aflata in traseu, daca nu poti sa-i ajuti ...incurca-i.
Obs.1 Numai asa isi vor aminti de tine.
Obs.2 In caz ca ai dubii,fi cat mai convingator...
Obs.3 Inventeaza denumiri.

12 Legea chibritului
Cand esti in mana cu ultimul bat de chibrit ...gandeste pozitiv :,,Chibritul e o inventie relativ recenta..."

13 Legea orizontului
Cand iesi la gol alpin se pune ceata.
Obs.1 Cand cobori in padure se limpezeste.

14 Legea ecologiei fara rost
Degeaba protejam noi flora si fauna... o capra neagra manca flori de colt.

15 Legea disiparii responsabilitatilor
Dupa ce a ploat toata noaptea si nu s-a oprit inca ,iesi din cort si zici fara convingere :,,cineva ar trebui sa faca focul , sa facem un ceai..."

16 Legea relativitatii cotelor
Cand ajungi in varf ,nu te crede cel mai tare.Cineva s-ar putea sa-ti faca cu mana mai de sus.
Obs.1 Tin-te bine, sa nu-ti faca cu mana ,,al de Sus"

17 Legea indiferentei parsive
In natura toate peisajele sunt superbe.Faptul ca tu te-ai ratacit rau de tot, e o chestie care te priveste doar pe tine. Natura nu baga de seama asta.Ea radiaza de fericire.
Obs.1 Natura e o c...

18 Legea nerecunoasterii valorii
Daca ai facut o tura apreciata de toata lumea, primul care va merge dupa indicatiile date de tine in RT se va rataci...
Obs.1 N-ai tu treaba...S-a afirmat ca ratacirea e o chestie care te priveste...
Obs.2 In sensul ca ,,mortul e de vina''.

19 Legea optiunilor contrare
Optiunea adoptata de grup in mod democratic se va dovedi intotdeauna ca a fost cea gresita.
Obs.1 Spre deosebire de optiunea pe care , acum ti-ai adus aminte, ai sustinut-o tu de la inceput.
Obs.2 In sensul ca :,,nu v-am spus eu..."
Obs.3 Grupul nu te contrazice :,,Beene ma...dar acum t-ai gasit sa ne spui?..."

20 Legea vanatorii si pescuitului
Vanatoarea e un sport nobil , sau o crima sangeroasa ; depinde de ce parte a pustii te afli
Obs.1 In apele de munte pescuitul e interzis. Nicio problema, avem la indemana curentul electric , carbidul , dinamita , grenada..
Obs.2 Pestele cu cele mai putine oase e salamul.
Obs.3 Salamul cu cele mai putine oase e cel de soia.
Obs.4 Soia cu cele mai putine oase e cea nemodificata genetic.

:)) cat de bune is....

si laitmotivul muzical al excursiei:

http://www.youtube.com/watch?v=tgYp8eHzhiU

Ma(r)chu-Pi-Ciu(cas) :))

Evident, dupa ce iti faci planuri ca o sa dai doua ture pe munte in vara, ajungi la un moment in care nu mai ai rabdare, mai ales daca prima tura va avea loc peste 15 zile. Atunci, trezit de starea asta de nerabdare iti zici: "Hai inca una scurta", si te orientezi la ceva mai prin apropiere. Cam asa am ajuns sa ma decid rapid sa dau o tura de 2 zile in Ciucas. Zis si facut...si corupt...:)) pe Mishulica, Cepee si Law. Toate bune si frumoase, vreme brici, am ajuns Cheia in jur de 10:30. Din pacate primul traseu -Varful Zaganu- a cazut, cineva a trebuit sa renunte intervenind probleme medicale, a trebuit deci sa-l ducem inapoi si sa modificam traseul. Am ajuns intr-un final la locul de campare, renuntand la traseul din prima zi datorita evenimentelor si a lipsei de timp datorate acestora. Priveliste de vis...nu-mi aduc aminte cand am stat ultima oara pe iarba, si am fost atat de incantat de o asa "leneveala placuta."

Montat cort, facut un foculet sa prajim un carnacior, adus apa proaspata de izvor si pregatit pentru somnic. Inainte, am baut cate o bere Ciucas, ca doar deh, eram in Ciucas...a se observa ca a fost ceva simbolic :)), a doua zi ne astepta un traseu destul de lung si trebuia sa fim fresh. Unde mai pui ca nu mai vreau excese...:))

Ziua 2:

La 9:30 abandonasem cortul cu mare entuziasm...urma sa trezim uriasul...sa ii urcam pana pe crestet si sa admiram peisajul din jurul lui. Si nu era chiar lucru usor, nu prin faptul ca era un

traseu dificil, ci mai degraba unul destul de lung, caci, asa cum urma sa descoperim, ne-a luat 7 ore, oricum cu mult mai putin decat am prognozat, am avut un ritm excelent.

Si la un momentdat, uriasul s-a aratat timid printre brazi, departe inca de noi...

Una din satisfactiile mele supreme...sa beau apa de izvor din creierul muntelui...e atat de rece si de limpede...si de altfel...incat nu-i de mirare ca exista legende care vorbesc de izvoare ale tineretii sau care te fac nemuritor...si uite ca astfel de izvoare, coborate din adancul padurii si al muntilor am intalnit si in Ciucas. Mai pur si mai limpede nu poate fi decat un suflet de copil, si poate nu intotdeauna am apreciat astfel de suflete, desi le-am intalnit.

Drumul a continuat destul de abrupt, dar apa ne-a dat mare forta. Am ajuns totusi, constatand evident ca la urcus ai nevoie de plamani de fier, deasupra padurii. Incet incet, ne apropiam spre alta lume. O lume care nu se vede de jos...o lume pe care o intelegi doar daca treci prin ea. Nu e de mirare ca inteleptii din vechime se retrageau sa mediteze pe munte...e un alt taram acolo, plin de misticism si revelator. O lume din care nu puteau lipsi nici turmele de oi, raspandite razlet pe o coasta de munte pe jumatate invaluit in nori de joasa altitudine,mai popular... "un picior de plai".

De aici urcusul a inceput spre acoperis, cum aveam sa constatam, prin nori, undeva peste ei, iar uriasul adormit din Ciucas, ne spiona prin ochii a zeci de sfincsi raspanditi peste tot, cum urcam incet spre varf. Iar noi la randul nostru puteam privi spre vale, fara sa fim zariti de jos.

Acolo inainte de urcusurile finale, am dat o batalie legendara cu generalul Mishu...iar pozele arata ca eram intr-un avantaj clar, dar a trebuit sa incetam, caci uriasul statea suparat cu spatele la noi (vezi uriasul in poza de jos, dreapta sus), nefiind multumit de tehnicile noastre de razboinici.

Ne-a rasplatit dupa ce am incetat, ducandu-ne deasupra norilor...si nu ma mir ca oamenii si-au imaginat ca raiul e undeva in cer...ai un sentiment de profunda relaxare cand esti deasupra norilor.

Furisandu-ne tiptil, l-am surprins pe urias cum isi saruta mandra, si ne-am odihnit pe ceafa lui, incercand sa-i simtim fericirea...si l-am invidiat caci stiam ce inseamna o astfel de fericire...

Am ajuns apoi in varf, la 1954 m. Unde am meditat in liniste pret de cateva minute. Si am avut la ce...iubesc momentele din varfuri de munte...sunt cat se poate de revelatoare...iti dai seama cat de mic esti pe lumea asta... Spre deosebire de orasele asfaltate, unde de multe ori te simti stapan pe lume intr-un mod mai superficial, aici te simti mai stapan pe situatie, in profunzime... mai ales dupa efortul de urcare. Simti ca esti rasplatit, ca vrei sa fi mai bun, si iti dai seama care sunt adevaratele lucruri care conteaza pentru tine in viata...unde gresesti, unde trebuie sa mai muncesti...in orice caz iti incarci la maxim bateriile. Si acolo sus, m-am intrebat din nou ce vreau eu de la viata...si nu va zic...:) Oricum muntele te invata sa fi mai echilibrat, mai chibzuit si sa nu te dai batut! N-am cum sa dau gres, cu munca si seriozitate...

Acolo, la 1954 de m, am intalnit si peste...hering daca va vine sa credeti....hering la conserva ridicat tocmai din mare pana aici, ce-i adevarat la conserva si cu ajutorul lui Cepee...:))

A urmat apoi coborarea, sub stricta supraveghere a uriasului adormit care ne privea peste umar prietenos...dar si sub supravegherea altei armate de sfincsi la fel de impresionanta ca cea de la urcare, si sub rotocoale de pasari de prada.

Ajunsi in padure, ne-am oprit la izvor pentru a manca o conserva de fasolica cu carnaciori...alt moment asteptat al unei zile petrecuta pe munte...

Prezentam in continuare noul si vechiul Bogdan...ghici care e vechiul si care e noul :))

Coborarea a continuat si s-a incheiat, nu inainte de a saluta de plecare uriasul adormit- cu promisiunea ca ne vom intoarce-, cu un sentiment de implinire, ca ai mai urcat o data acolo sus, si ti-ai pus ordine in ganduri...

Been there, seen that! :P

Si o floare din Ciucas pentru stiu eu cine...

In incheiere o melodie care sa se potriveasca...

http://www.youtube.com/watch?v=MI71t5h4jXQ

Intr-o alta viata as vrea sa fiu...

E funny dar deseori, oamenii au inclinatia de a se intoarce cu fata spre trecut...sau de a se reintoarce la unele valori, pe care le-au abandonat un timp, satui de ele. Cand se reintorc la ele, constata ca ele sunt mai solide ca niciodata, si ca acum si le pot explica si cu argumente, nu doar cu "simtirea". Ma gandeam zilele astea ce-as vrea sa fiu intr-o alta viata. De fapt ma gandesc destul de des la chestiunea asta. Nu ca n-as fi multumit de viata mea sau ca nu ma simt bine in pielea mea, insa e un joc care imi place din copilarie. Spre exemplu cand eram mic, intr-o alta viata imi doream sa fiu lup. Apoi o bucata am vrut sa fiu leu...si cand zic leu nu ma refer la leul greu, ci la "za king of animals". Acum iar imi doresc sa fiu lup. M-am reintors la trecut. M-as simti mai bine lup. As putea alerga mai usor prin padurile din Retezat daca as fi lup. As stii ca oamenii de pe meleagurile astea m-au respectat zeci de secole. As stii ca odata pe aici au trait dacii care aveau un respect deosebit pentru acest animal. De fapt, toti dacii se credeau lupi, si traiau intr-un fel, in legea lupului...Mitologia romaneasca e plina de legende legate de lupi si de rolul lor pozitiv pe care ei l-au avut pe meleagurile astea. Daca ma gandesc si mai profund, poporul roman s-a nascut din ciocnirea a doua civilizatii care aveau respect deosebit pentru lup. Si totusi, de ce-as vrea eu sa fiu lup? Poate pentru ca, la fel ca in cazul lupului, ca sa ma cunosti si sa ma apreciezi, trebuie sa privesti undeva intr-un adanc misterios si greu accesibil persoanelor pe care nu le cunosc. Sau poate ca, odata ce ti-am dat voie sa intri in zona asta, esti pentru mine ca un membru al unei haite - de cele mai multe ori prieten, rareori dusman. De fapt, ce ma fascineaza la animalele astea e probabil discretia absoluta combinata cu un spirit social si ierarhic bine dezvoltat pe care le poseda. Si faptul ca un lup nu uita niciodata...nu uita nici unde a prins o prada buna, nici unde l-a muscat un caine, sau care sunt cei din haita carora le e recunoscator. El se retrage la timp si planuieste siret, dar cu lectia invatata, cum va surprinde data viitoare...caci tehnica lupului e bazata pe siretenie. E un artizan desavarsit, el nu se da batut niciodata, si contrar vorbei din popor, isi schimba naravul, daca e nevoie! Iar cel mai mult iubesc lupul pentru ca in viziunea mea, imaginea in care lupii alearga e total sinonima cu libertatea...cu libertatea spiritului...si da, sunt un spirit liber. Sunt un Om-Lup, sau dac...spune-mi cum vrei...dar nu uita de cuvantul fascinant:))
http://www.youtube.com/watch?v=aR2nrYVRorw&playnext=1&videos=9-_RgfmkeM0

http://www.youtube.com/watch?v=4ARVxUiljvI&playnext=1&videos=wcCrybvBbwk

da...

Isi plimba privirea meditativ de la pana ascutita la adversarul rastingnit intre mormane de hartie mazgalita. "Nu lovi cu pumnul" - isi aminti indemnul Maestrului. "Pana pe hartie este o arma mult mai buna!".
Ajunsese sa-i dea dreptate. Lua o noua foaie, o puse pe corpul torturatului si incepu sa infiga pana prin ea.>>

Interesant...sa meditam in liniste!

Super excursia de la Suncuius

O inceput treaba clasic, cu o mare mancarime in fund de mers pe munte...zis si facut, strans amatorii (ce-i drept cam putini) - Chelu si Mishulica - si taiat pe muntilica de sambata pana duminica, asa scurt ca timpul nu ne permitea mai mult.
Adevarul e ca eram atat de nerabdator incat aproape ca n-am dormit de loc noaptea de dinainte...s-a facut dimineata deci cam greu, dar un dus rece si federal le-a rezolvat pe toate!
Pe la 7 eram deja in gara, nerabdatori sa vina odata "blestematul de personal"...la 11:20 dupa un somn bun si o avertizare a controloarei ca "la urmatoarea statie se urca tiganii, mergeti in fata"...:)) am coborat la Suncuius. Prima impresie...mai erau cativa echipati de munte dar s-au oprit direct la "terasa comunala" sa suga o bere asa ca inainte de drum, probabil....noi constiinciosi si constienti ca am venit sa facem miscare, si ca e prea cald pentru asa ceva am luat-o frumos la picior si in jumatate de ora sau 3/4 de ora eram deja la primul obiectiv: Pestera Ungurul Mare!





Bineinteles ca la intrare tipii de la salvamont nu s-au sinchisit sa intre cu noi in pestera, si ne-au anuntat ca luminile nu merg. Noroc ca am avut lanternele la noi! In rest n-a prea contat, ca eram atat de informat despre pestera si istoricul/legendele ei de pe net incat la intrare am facut eu pe ghidul si am tinut un mic speech, filmat fiind de domnul Chelu, ca de obicei cameramanul de servici. Faina pestera, si faini liliecii care stateau tot ciucuri ciucuri. Am fost foarte incantat si fascinat de treaba asta. Am declarat ideea de a veni aici federala, dupa care i-am intrebat pe cei de la salvamont, mai precis pe o gagica de la salvamont, pe care dupa aia cu Misu am catalogat-o "profesionista la corp", unde se poate campa. Am fost indrumati cam vag si inevitabil, "ca doar chelu stia de la un coleg ca tre' sa ajungem la un platou", ne-am afundat o tzara in padure, pe o carare si am traversat un rauletz. Toate bune si frumoase daca nu incepea o ploaie din aia ca in filme. Dotati cu pelerine, la inceput ne-am adapostit si sub copaci, mintindu-ne ca vb aia "asta e ploaie de vara si trece repede". De unde, trasnete in zona, gheta, ploaie federala, dupa inca 20 de minute. Ne-am decis sa ne intoarcem la salvamont, si cat mai repede ca daca se umfla rauletul nu-l mai puteam traversa. Surpriza, pana am ajuns acolo, nu mai aveam nici o sansa sa il traversam fara sa ne udam, deci am decis sa incalcam regula Survivour de pe Discovery :)) si sa ne udam bocancii. Dupa inca cateva zeci de minute, am ajuns la o scobitura intr-o stanca pe care am botezat-o "La Mama Doina", unde ne-am verificat cat de cretze sunt picioarele si am facut, in asteptare ca ploaia sa se opreasca si ca sa ne incalzim un pic de vin fiert. Ploaia s-a oprit, am plecat spre Vadul Crisului, urmatoarea destinatie, pe calea ferata, unde am decis sa campam pana la urma - asa era traseul :)).
Peisajul era magnific, si surpriza, a trebuit sa traversam si un tunel de tren. Evident, era si o carare pe langa, dar ocolea si noi aveam si un pic chef de ceva adrenalina. Faina experienta, vb aia, un pic de morcov nu strica. :))
Ajunsi la Vadul Crisului, dupa inca o ora jumatate de mers cu bocancii uzi, am gasit dupa mari sfortari locul de campat, care era in fata pesterii dar nu era semnalizat, am instalat cortul, si am avut surpriza sa vedem ca suntem asigurati si cu apa potabila, care era limpede, iesind filtrata din pestera si varsandu-se printr-o cascada in Cris care era tulbure al dracului.
Toate bune si frumoase, mai ales pentru mine care aveam adidasi de schimb. Acum mai aveam o singura problema, uscatul bocancilor, caci a doua zi aveam iar in plan un traseu, si nu aveam de gand sa il facem cu bocancii uzi. Prietenii astia doi ai mei, total diferiti. :)) Mishulica, mai ca facuse icter dupa ce constatase ca i s-au udat toate hainele si sacul de dormit si se resemnase total, spunand ca sta in cort sa se consoleze. Viata lui era mizerabila, nu-l puteai probabil inveseli nici cu un Kinder Surprise. Cheloo spre deosebire de el, se agita de colo colo gandindu-se cum face el rost de papuci ca sa mergem dupa lemne, care erau al dracului de ude, ca sa facem focul si sa ne uscam bocancii. 10 minute a disparut, s-a intors cu 2 peturi din care si-a confectionat cu un briceag 2 sosoni, i-a captusit cu ziare, si-a luat 3 perechi de sosete sa nu se taie, si operatiunea era completa. Fashion a la Cheloo. O sa il sfatuiesc calduros sa isi trimita un CV la ashtia de pe Discovery :)). Focul n-a fost o problema, chiar daca lemnele erau ude, doar eram 2 profesionisti. Si uite asa ne-am uscat si bocancii, am facut si un carnacior prajit, si am gustat si o canita de vin. Misu era si el revigorat. Am dormit ca un printz, fara izopren ce-i drept, dar cu folie de aluminiu :)).
A doua zi, la 10 aveam rucsacii facuti, si ne pregateam sa intram in pestera Vadul Crisului. O declar bestiala, e cea mai tare pestera in care am fost pana acum. Ne-a luat cam jumatate de ora sa exploram toate camerele vizitabile, era luminata, si peste tot erau stalactite, stalagmite si coloane, aici las imaginile sa vorbeasca. Mentionez, ca la un momentdat imi venea sa imi iau picioarele in spinare si sa o tai afara sa vad cer si soare. Tari senzatiile.



La ultima poza trebuie sa mentionez ca cel din poza nu era Zalmoxis, eram eu :)) Oricum am zis ca daca iadul e ca o pestera, ma fac baiat cuminte.
Dupa ce am vizitat pestera, am luat-o la picior sa facem si un mic traseu de creasta, sa vedem defileul si de sus. Daca nu era pamantul ud prin padure, ca am alunecat de am zis ca numai printr-o minune o sa ajungem sus, si daca nu ne prindea iar ploaia era brici. Panorama super de pe Peretele Melcilor. Si de pe partea cealalta unde am mancat, evident conserve de montaignarzi! Cel mai bun pranz de anul acesta, probabil panorama a fost de vina!
Pe partea de coborare am mai gasit inca 3 pesteri, mai mici si neamenajate...ne-am bagat cu lanternele o bucata dupa care am abandonat proiectul pe motiv ca pe mine "ma chema natura". :))
Am ajuns la Punctul de unde plecasem dupa 3 ore si 15 min, ne-am incadrat brici, avand in vedere conditiile si faptul ca am zabovit destul de mult cand am mancat, pe tablitza scria traseu de 3 ore jumate!
Mishulica a inceput sa scanceasca ca el nu mai are tigari, si deci daca e sa mai ramanem o seara tre sa mergem la Suncuius. La Suncuius, am baut berea victoriei la "terasa de lux a comunei" :)) insa ne-am hotarat sa ne intoarcem si sa mergem la concert - Zdob si Zdub. Un final apoteotic, stiu astia sa faca atmosfera dom'le, da' rau de tot!

Chitaritul si revelatiile...

Dupa ceva timp in care am cam lasat cantatul la chitara zilnic deoparte, de vreo saptamana incoace am reluat acest obicei. Nice, avand in vedere ca am cateva melodii noi in repertoriu, sau lucrez la ele, si se pare ca imi si iese...(Padure nebuna, Castelul, Daca n-ai amintiri - toate de cantat pe munte :)) ) sa nu uitam nici de noua ciupitura, prima de care incerc sa ma prind...:P Still long road ahead...

Pana una alta am dat, ascultand Santana (unul din chitaristii mei preferati - desi nu ma pot decide cine e pe primul loc - el -http://www.youtube.com/watch?v=QMuwWcOfxUs&feature=related - sau Hendrix - http://www.youtube.com/watch?v=_MFE6qQfdlE, dar comparatia nu isi are rostul poate pt ca fiecare are alt stil ) am dat peste ceva ce mie mi se pare absolut bestial. Inchipuiti-va un berber care calareste o camila de zor undeva prin Africa, se da jos, ia o chitara electrica si incepe sa cante...Imaginatie bogata? Not quite true...dovada? TINARIWEN! Chitaristi nomazi...http://www.youtube.com/watch?v=v0gaaO59s_w&a=1IqW3Sw-qUY&playnext_from=ML:)) suna al dracului de bine, zici ca Jimmy Hendrix s-a mutat in Africa si si-a deschis scoala de chitaristi...:)) Si acum, cireasa de pe tort, imagineza-ti ca oamenii astia mai colaboreaza si cu Santana...http://www.youtube.com/watch?v=Y4mbQdZlLPA&playnext_from=TL&videos=mD_AnR-_dKw clasa nene, federal de bestial! Traiasca artistii nomazi! Si multiculturalismul in stilul lui Santana :)) Sa mai zica cineva ca exista IMPOSIBIL! :))
Cam asta e ultima revelatie a mea in materie de muzica.

In materie de cinematografie, cineva mi-a deschis pofta pentru scurt metraje si va ofer cateva super tari:
1. SIGNS http://www.youtube.com/watch?v=uy0HNWto0UY
2. Validation http://www.youtube.com/watch?v=Cbk980jV7Ao
3. How to say I love you http://www.youtube.com/watch?v=l-84anmYGv4&playnext_from=TL&videos=uEwxaUJsuH4
4. Waiting room http://www.youtube.com/watch?v=3GPmXRC-xB8&playnext_from=TL&videos=x5Rg20idEEU

Cred ca am dat si drumu' la commenturi pt toata lumea, deci de amu inainte astept si "feedback" :))

Amaizing life! Enjoy it...

O felie de imaginatie....

Pt ca azi am avut ceva timp liber, si m-am gandit la "de ce n-as lucra eu in advertising?"....va ofer o felie de imaginatie :))
'shea ca m-am decis sa vad ce minti turbate mai populeaza acest domeniu, pana sa o pun pe a mea in practica. Rezultatul? Incantator ca de obicei:
1. http://www.happyfish.ro/reclame_1/barbati_talentati
2. http://www.happyfish.ro/reclame_1/panica
3. http://www.happyfish.ro/reclame_1/povestea
4. http://www.happyfish.ro/reclame_1/barbatul_ideal
5. http://www.happyfish.ro/reclame_1/ingineri_germani
6. http://www.happyfish.ro/reclame_1/taramul_sfant
7. http://www.happyfish.ro/reclame_1/cine_castiga_1
8. http://www.happyfish.ro/reclame_1/orgasmul_femeilor
9. http://www.happyfish.ro/reclame_1/erectii_nedorite (cu mentiunea WTF?:)))
10. http://www.happyfish.ro/reclame_1/hartuire_sexuala

=))"Forehead Tittaes...by Janae"....astia sunt aproape la fel de bolnavi ca aia din Family Guy...:))
O da, imaginatia inca isi face de cap pe planeta Pamant. La dracu' da' jur ca as iesi la bere cu toti astia de-or avut ideile pentru reclamele astea.