O inceput treaba clasic, cu o mare mancarime in fund de mers pe munte...zis si facut, strans amatorii (ce-i drept cam putini) - Chelu si Mishulica - si taiat pe muntilica de sambata pana duminica, asa scurt ca timpul nu ne permitea mai mult.
Adevarul e ca eram atat de nerabdator incat aproape ca n-am dormit de loc noaptea de dinainte...s-a facut dimineata deci cam greu, dar un dus rece si federal le-a rezolvat pe toate!
Pe la 7 eram deja in gara, nerabdatori sa vina odata "blestematul de personal"...la 11:20 dupa un somn bun si o avertizare a controloarei ca "la urmatoarea statie se urca tiganii, mergeti in
fata"...:)) am coborat la Suncuius. Prima impresie...mai erau cativa echipati de munte dar s-au oprit direct la "terasa comunala" sa suga o bere asa ca inainte de drum, probabil....noi constiinciosi si constienti ca am venit sa facem miscare, si ca e prea cald pentru asa ceva am luat-o frumos la picior si in jumatate de ora sau 3/4 de ora eram deja la primul obiectiv: Pestera Ungurul Mare!Bineinteles ca la intrare tipii de la salvamont nu s-au sinchisit sa intre cu noi in pestera, si ne-au anuntat ca luminile nu merg. Noroc ca am avut lanternele la noi! In rest n-a prea contat, ca eram atat de informat despre pestera si istoricul/legendele ei de pe net incat la intrare am facut eu pe ghidul si am tinut un mic speech, filmat fiind de domnul Chelu, ca de obicei cameramanul de servici. Faina pestera, si faini liliecii care stateau tot ciucuri ciucuri. Am fost foarte incantat si fascinat de treaba asta. Am declarat ideea de a veni aici federala, dupa care i-am intrebat pe cei de la salvamont, mai precis pe o gagica de la salvamont, pe care dupa aia cu Misu am catalogat-o "profesionista la corp", unde se poate campa. Am fost indrumati cam vag si inevitabil, "ca doar chelu stia de la un coleg ca tre' sa ajungem la un platou", ne-am afundat o tzara in padure, pe o carare si am traversat un rauletz. Toate bune si frumoase daca nu incepe
a o ploaie din aia ca in filme. Dotati cu pelerine, la inceput ne-am adapostit si sub copaci, mintindu-ne ca vb aia "asta e ploaie de vara si trece repede". De unde, trasnete in zona, gheta, ploaie federala, dupa inca 20 de minute. Ne-am decis sa ne intoarcem la salvamont, si cat mai repede ca daca se umfla rauletul nu-l mai puteam traversa. Surpriza, pana am ajuns acolo, nu mai aveam nici o sansa sa il traversam fara sa ne udam, deci am decis sa incalcam regula Survivour de pe Discovery :)) si sa ne udam bocancii. Dupa inca cateva zeci de minute, am ajuns la o scobitura intr-o stanca pe care am botezat-o "La Mama Doina", unde ne-am verificat cat de cretze sunt picioarele si am facut, in asteptare ca ploaia sa se opreasca si ca sa ne incalzim un pic de vin fiert. Ploaia s-a oprit, am plecat spre Vadul Crisului, urmatoarea destinatie, pe calea ferata, unde am decis sa campam pana la urma - asa era traseul :)).Peisajul era magnific, si surpriza, a trebuit sa traversam si un tunel de tren. Evident, era si o carare pe langa, dar ocolea si noi aveam si un pic chef de ceva adrenalina. Faina experienta, vb aia, un pic de morcov nu strica. :))
Ajunsi la Vadul Crisului, dupa inca o ora jumatate de mers cu
bocancii uzi, am gasit dupa mari sfortari locul de campat, care era in fata pesterii dar nu era semnalizat, am instalat cortul, si am avut surpriza sa vedem ca suntem asigurati si cu apa potabila, care era limpede, iesind filtrata din pestera si varsandu-se printr-o cascada in Cris care era tulbure al dracului.Toate bune si frumoase, mai ales pentru mine care aveam adidasi de schimb. Acum mai aveam o singura problema, uscatul bocancilor, caci a doua zi aveam iar in plan un traseu, si nu aveam de gand sa il facem cu bocancii uzi. Prietenii astia doi ai mei, total diferiti. :)) Mishulica, mai ca facuse icter dupa ce constatase ca i s-au udat toate hainele si sacul de dormit si se resemnase total, spunand ca sta in cort sa se consoleze. Viata lui era mizerabila, nu-l puteai probabil inveseli nici cu un Kinder Surprise. Cheloo spre deosebire de el, se agita de colo colo gandindu-se cum face el rost de papuci ca sa mergem dupa lemne, care erau al dracului de ude, ca sa facem focul si sa ne uscam bocancii. 10 minute a disparut, s-a intors cu 2 peturi din care si-a confectionat cu un briceag 2 sosoni, i-a captusit cu ziare, si-a luat 3 perechi de sosete sa nu se taie, si operatiunea era completa. Fashion a la Cheloo. O sa il sfatuiesc calduros sa isi trimita un CV la ashtia de pe Discovery :)). Focul n-a fost o problema, chiar daca lemnele erau ude, doar eram 2 profesionisti. Si uite asa ne-am uscat si bocancii, am facut si un carnacior prajit, si am gustat si o canita de vin. Misu era si el revigorat. Am dormit ca un printz, fara izopren ce-i drept, dar cu folie de aluminiu :)).
A doua zi, la 10 aveam rucsacii facuti, si ne pregateam sa intram in pestera Vadul Crisului. O declar bestiala, e cea mai tare pestera in care am fost pana acum. Ne-a luat cam jumatate de ora sa exploram toate camerele vizitabile, era luminata, si peste tot erau stalactite, stalagmite si coloane, aici las imaginile sa vorbeasca. Mentionez, ca la un momentdat imi venea sa imi iau picioarele in spinare si sa o tai afara sa vad cer si soare. Tari senzatiile.
La ultima poza trebuie sa mentionez ca cel din poza nu era Zalmoxis, eram eu :)) Oricum am zis ca daca iadul e ca o pestera, ma fac baiat cuminte.Dupa ce am vizitat pestera, am luat-o la picior sa facem si un mic traseu de creasta, sa vedem defileul si de sus. Daca nu era pamantul ud prin padure, ca am alunecat de am zis ca numai printr-o minune o sa ajungem sus, si daca nu ne prindea iar ploaia era brici. Panorama super de pe Peretele Melcilor. Si de pe partea cealalta unde am mancat, evident conserve de montaignarzi! Cel mai bun pranz de anul acesta, probabil panorama a fost de vina!
Pe partea de coborare am mai gasit inca 3 pesteri, mai mici si neamenajate...ne-am bagat cu lanternele o bucata dupa care am abandonat proiectul pe motiv ca pe mine "ma chema natura". :))Am ajuns la Punctul de unde plecasem dupa 3 ore si 15 min, ne-am incadrat brici, avand in vedere conditiile si faptul ca am zabovit destul de mult cand am mancat, pe tablitza scria traseu de 3 ore jumate!
Mishulica a inceput sa scanceasca ca el nu mai are tigari, si deci daca e sa mai ramanem o seara tre sa mergem la Suncuius. La Suncuius, am baut berea victoriei la "terasa de lux a comunei" :)) insa ne-am hotarat sa ne intoarcem si sa mergem la concert - Zdob si Zdub. Un final apoteotic, stiu astia sa faca atmosfera dom'le, da' rau de tot!
