marți, 31 august 2010

"Excursion" pe Ceahlau

Proiectul 2 referitor la planurile mele de muntzoman pentru vara asta s-a realizat cu deplin succes. M-am intors viu, nevatamat, si mai bogat cu amintiri frumoase.
Vorba de duh calauzitoare:
"Sus, pe Toaca Ceahlaului, te integrezi peisajului si te armonizezi in toate; iti canta fiinta de puterea acestui pamant si simti ca te adaugi neamului tau." - Mihail Sadoveanu
Gasca: Je, frac'miu aka Aditza, Cheloo - iubitul meu coleg de apartament si Cepee wingman cu traditie :))
Plecare: Sfintu Gheorghe
Destinatia: Ceahlau
Durata: 3 zile
Cazare: Cort :)) eftin si pitoresc
Mda, am inceput frumoasa calatorie spre muntele sfant al Moldovei la ora 5 dimineata cu mult iubitul tren personal, mijlocul de locomotie al oricarui roman econom iubitor de munte care se respecta. La ora 8 fara un sfert eram in Eschimosia (fostul Gheorgheni, l-am rebotezat noi) unde era un frig federal. Si unguri...peste tot unguri :)) Pe drum am dormit cu muzica de munte in urechi...fain folkul montan, una din noile mele pasiuni si, surprinzator, am vazut 2 caprioare. Evident, traind intr-o tara in care poti ajunge cat ai clipi dintr-un loc in altul, si in care legaturile sunt extraordinare a trebuit sa abordam translatarea fizica multimodala. Ca atare, din Gheorgheni, dupa ce am stat putin la ocazie...-mai multa energie am consumat ca sa ajungem acolo, facand si inteligenta constatare ca drumul e slab circulat iar noi suntem 3 cu ditamai rucsacii- am luat un microbus pana la bicaz. Domnu' soferu' a fost amabil sa ne dea 3 scaune de plastic ca sa stam confortabil pe mijlocul microbusului si ne-a luat in loc de 12 RON 10 :)) pai normal, daca n-a taiat bilet...Evident am avut marea bafta de a avea in microbus un intelectual de balta, dornic de polemici cu tot microbusul si cu teorii revelatoare gen "romanii sunt de cacat, ungurii sunt buni, harnici si frumosi, aaa, si romanii sunt unii mai putin de cacat - ardelenii, si altii putin mai putin - bucovinenii si altii chiar de cacat - oamenii din Bot'sheni" :))ii tare place romanului sa segmenteze natiunea. Din Bicaz, unde am ajuns pe la pranz si unde oamenii fac din luatul la ocazie sport national - pe bune exista probabil o adevarata economie nefiscalizata in bicaz care ar aduce venituri consistente la buget:))- ne-a pescuit un nene pe care il citez: "Bai baieti, va iau eu si imi platiti benzina pana acolo, va duc si la baraj....serios, eu doar am chef sa ma plimb" si care ne-a luat la 3 insi pe 12 km 10 RON. Sa traiesti nene, mai rar asa ceva! :))Asadar am ajuns in Izvorul Muntelui la punctul de informare si intrare in Parcul National Ceahlau pe la ora 2. Am achitat frumusel taxa de intrare - 2 RON pentru studenti (ce dracu' ma fac de la anu' ca dispar toate reducerile) si ne-am pus sa il asteptam pe Chelione. Chelione, petrecuse baiatul cu o seara inainte in Janis, el avea tren la 2 noaptea din Cluj, la 1 cand l-am sunat era in club si ca atare prezicerea mea apocaliptica conform careia va pierde trenul s-a adeverit. Am decis sa-l pedepsim, cum el era pe drum si nu eram sigur ca ajunge in timp util, si sa urcam fara el.
Inteligent si antipantofar. Marketing sau Psihologie?. :))

Traseul ales : Cabana Izvorul Muntelui - Cabana Dochia (prin Lutu Rosu) - punct albastru/banda albastra , parcurs in 3 h 20 min.
In inima padurii

Toate bune si frumoase, da' e al dracului de mult de urcat. In rest, bucuria de a fi pe munte. De data asta, dat fiind ca imi imbunatatesc constant relatia cu muntele, el a fost mai darnic ca in alte dati si ne-a aratat si elemente faunistice: Un ditamai iepurele (nu stiu daca era asa mare pentru ca era moldovenesc :)) da' prima oara am crezut ca era caprioara), o bufnita, gainusi de munte care si-au luat zborul din iarba de la 1 m de noi cand aproape ajunsesem pe platou, o veverita, acvile, corbi, ciocanitori. Nenea Ursu' ne-a ocolit desi la intoarcere am coborat printr-un zmeuris teribil.
"Panaghia"

" Vechiul"


"Calugarii"

Tronul lui Voda

Cucu-bau!


locul de campare (poienita de pe platou)

Asadar am ajuns pe platou pe la 6 jum unde am fost directionati de la cabana la locul de campare. Am vazut primul ranger din viata mea. :)) Ranger moldovean. Imi place ca tot imprumutam termeni din astia pomposi pentru diferite meserii ca sa sune mai "specialistic". La locul de campare nici un cort. Asadar urma sa fim singuri. Spookie, huh? :)) Instalat cotul, baza, tot. Constatam ca nu putem face focul. Deja eram obisnuit cu noapte la cort fara foc. Totusi e interesant cat de mult face diferenta un foc, are un efect psihologic fantastic. Am plecat cu lanternele la cabana sa bem un ceai. Fain frumos, singura problema era ca nu aparea Cheloo de care nu mai stiam nimic, stiam doar ca el vrea sa urce si pe intuneric si ca la 4 era in Bicaz. Sa merg pe la baietii de la salvamont? Mai astept...Pe la 22 am reusit sa dau de el cumva pe telefon. Ne-a anuntat ca nenea rangerul de jos nu-l lasa sa plece asa tarziu si ca l-a cazat intr-o chichineata moca. Interesant. Ne anunta ca vine de dimineata. Si nu a fost atat de matinal cum speram.
Prima noapte la cort a fost meseriasa. Batea un vant puternic si cortul, care nu e cort de munte, desi l-am intins cat de bine am putut, fashaia de ziceai ca il zgaltaie mos martin. Asta s-a intamplat constant toata noaptea. Cepee a decis ca nu se risca singur in compartimentul din dreapta asa ca l-am adoptat sub aripa noastra protectoare. :)) Inca un hint pentru supravietuire...e bine sa dormiti cu briceagul langa voi, daca vine ursul sa aveti cu ce taia cortul ca sa o luati la goana :)). La un momentdat, mult viteazul meu frate ma trezeste, semicacat pe el (scuzati limbajul dar trebuie sa fiu expresiv) zicand "Bog ba, auzi?" :))si a inceput un dialog savuros..."Ce sa aud, ba?", "Auzi bah, zici ca ar calca ceva pe iarba", si replica de dupa ciulitul urechilor: "E vantu', stai flex!", era de fapt felinarul care era agatat de cort si se freca de material in bataia vantului :)). Discutia se incheie dupa ce Adi simuleaza ca s-a calmat si afirma increzator "Ia sa imi pun ceva muzica" (ca sa nu mai auda zgomotele) :)). In rest nici un incident, desi am dormit in reprize din cauza vantului care zguduia cortul.

Ziua 2:
M-am trezit de dimineata, primul. M-am dus si am adus mancarea la cort de la copacul in care o agatasem (alta smecherie antica anti-urs). Am gasit o stanca perfecta pentru cateva clipe de meditat si relaxare. La munte vad ca ai intotdeauna timp sa te gandesti la tot si toate. Mult mai limpede. Tema de meditat: viata mea - scurt istoric, incursiune in trecut, transbordare in viitor. Setat borne solide. Viitoarea mea nevasta poate fi mandra de mine. :))Sau cealalta extrema...te gandesti la nimic...si asta se intampla mai ales cand te prinde peisajul...si te patrunde o liniste interioara fantastica, o pace si un calm indefinibil in cuvinte. Cred ca as putea defini sentimentul asta daca il pun in antiteza cu cuvantul cotidian. In sfarsit am reusit sa ma gandesc la nimic. Proful meu de mate din liceu zicea ca daca te gandesti la nimic esti fericit...oi fi fericit?Sunt, intotdeauna am fost...dar e loc si de mai bine...stiu eu ce mai trebuie sa fac ca sa fiu fericit...:))

dimineata

"El ganditor"

Locul de meditatie

Din cauza lui domnu' Cheloo, am plecat pe traseul stabilit la ora 11 si 15, abandonand tabara si lasand instalat cortul - tehnica dezvoltata cu succes pentru prima data in Ciucas.
Traseul ales - Cabana Dochia-Duruitoarea-Poiana Viezuri-Cabana Fantanele-Varful Toaca - Cabana Dochia, timp de parcurgere: cam 6-7 ore cu tot cu pauze si tras in poze peisaje cam de 1 gb. Iata primele achizitii din banii economisiti din lasatul de fumat: bete de trekking master sherpa. Priceless. Isi fac datoria mirific, ajuta mult la urcari si coborari. Ma declar profund multumit de ele. Pret: 17 pachete de tigari...un mizilic, si un plaman mai sanatos :))
Cascada Duruitoarea e una din cele mai frumoase pe care le-am vazut. Apa cristal clear, numai buna de baut.
De aici las pozele sa vorbeasca despre traseu.
Toaca

Piatra Lacrimata

"Dacul"

"Priveliste"



Duruitoarea


Niciun incident pe traseu. Cativa pantofari, vreo 2 manelisti, un cuplu de grasi insotiti de parinti...doamne ce familie...majoritatea intalniti la cascada, care era probabil o destinatie accesibila din Durau. A fost tare chiar inainte de cascada, ne-am intalnit cu un cuplu, ne-a intrebat tipul ceva...iar noi 4 ne holbam toti la femeia lui cu sfarcuri supreme, un fel de zeita a tzatzelor.:)) Greu sa fi barbat cu femeie buna. Be proud, lucky guy!
Caciula Dorobantului


Drepti!


Vulturii


De pe Toaca privelistea e bestiala, lacul Izvorul Muntelui e gigant, nu-ti poti da seama decat daca il vezi de sus. 1904 m. Oare cati sarcedoti daci au urcat acolo sa-l invoce pe Zalmoxis...locul are ceva mistic in el. M-am simtit impacat cu mine si cu pamantul asta...asta e Romania pe care o iubesc...sper numai sa mai dainuie.
"Omul de pe Toaca"

La intoarcere am hotarat sa vedem apusul. Buna decizie. E ceva de nedescris....vazut de pe varful Lespezi, cerul se coloreaza si se schimba constant in zeci de culori. O evolutie continua si fermecatoare. Il declar cel mai frumos apus de departe. Ma simt mai bogat ca l-am vazut. Era o vorba...pe munte suferi de sete fizica dar iti potolesti setea morala. Buna remarca. Am sarbatorit apoi la cabana cu o mamaliga calda cu branza si o berica. Inca o iesire de succes. Am adormit instant, n-a mai batut nici vantul...muntele ne-a ocrotit si ne-a rasplatit pentru cum i-am deslusit tainele.
Zeus


Noruletul roz (e bun si rozul la ceva)


"Soimul"


"Romaneste"





Ziua 3
Coborat de la Dochia la Izvorul Muntelui prin Poiana Maicilor - 2 h jum (si prima coborare in alergare prin padure) - banda rosie
Ne-am trezit de dimi, am mancat si am facut un ceiuc la cortulet. Vreme brici din nou...pe la 10-11 am plecat pe traseu, dupa ce am demontat tabara. Nu aveam motive sa ne grabim....am savurat peisajul cu sete. A urmat o bucata printr-o padure a naibii de salbatica...si un zmeuris infiorator. Bucuria lui Cheloo si a lui Adi...buna zmeura, stim si noi. A trebuit sa ii man constant cu un "Hai baietii". Genialitatea excursiei...trademark Cepee: replica de alungat ursul - citez- "We come in peace" si cu completarea de rigoare, un mic joc de cuvinte, ne imaginam replica ursului: "You'll go in pieces".
"Masa dacica"

"King Kong"

"Claile lui Miron"

"Rafturi cu brazi"

Aliniere în centruPe bune, nu puteau sa aleaga un urs fara spume la gura?:))



Feeling the forest...

Jos la punctul de informare, cel mai de treaba ranger. Ne-a dat cateva felii de paine ca ramasesem fara si eram lihniti. Am mancat la umbra...ce bine pica mancarea dupa o tura de mers pe munte. Nenea era foarte de treaba...am discutat de una alta, munte in general, de cum a fost, daca e mizerie., daca ne-a placut. Mai rar asa oameni ca el. Foarte amabil ne-a raspuns la toate intrebarile. Din Izvorul Muntelui taxi pana in Bicaz. Cum am coborat din taxi, am gasit un microbus pana in Gheorgheni - pardon, Eschimosia - si de aici trenul in Sfantu Gheorghe. Proiectul Ceahlau...un succes! Urmeaza Omu, cireasa de pe tort a vacantei. :))
The end!
Hitul iesirii:
Padure nebuna

joi, 19 august 2010

Legi ale lui Murphy referitoare la munte

Dat fiind ca urmeaza again o tura pe munte...mai exact pe Ceahlau...sa prezentam in continuare cateva legi ale lui Murphy pe munte:


1 Legea relaxarii

Toate problemele dispar prin arta simpla de a merge fara sa gandesti.

2 Legea iutelii de mana
Cand vrei sa postezi o ,,stire calda" constati ca cineva a fost cu doar 10min.mai iute decat tine.
Obs.1 Macar daca o posta de ieri...de alaltaieri...

Obs.2 Si colegul de tura e mai iute decat tine la postat RT-uri 4

3 Legea legaturilor

Cand mergi spre munte si trenul in care esti are intarziere legatura sa va pleca la fix.
Obs1 La intoarcerea acasa toate trenurile merg ,,snur"

4 Legea investitiilor imobiliare
La o cabana scria :,,Dormi linistit, e loc pe creasta si pentru crucea ta."

5 Legea fundamentala a apei
Pe o fantana parasita de pe marginea potecii scria: ,,Apa nu e buna de baut."
Obs.1 Mare adevar ! De baut e bun doar vinul.

6 Prima lege a debitelor
Izvorul cu apa minerala cea mai buna are debitul cel mai mic.
Obs.1 Care debit?! abia taraie...
Obs.2 In sezonul estival izvorul seaca.
Obs.3 Chiar daca izvorul a secat o coada de pensionari veniti la tratament tot se mai formeaza.
Obs.4 Se fac liste.

7 A doua lege a debitelor
La munte atunci cand ploua-toarna.
Obs.1 Da ,dar sunt ploi scurte ,de vara.
Obs.2 Tin doar de sambata dimineata pana duminica seara.

8 Legea maximizarii sansei
Daca pleci de acasa s-ar putea sa ajungi unde ti-ai propus. Daca nu pleci,sigur nu ajungi.

9 Legea fundamentala a jocului
Capitalismul se bazeaza pe presupunerea ca poti castiga jocul.
Socialismul se bazeaza pe presupunerea ca poti intrerupe jocul.
Misticismul se bazeaza pe presupunerea ca poti parasi jocul.

Drumetia si fotografia se bazeaza pe presupunerea ca poti infrumuseta jocul.

10 Prima lege a omului potrivit la locul potrivit
Cand esti pe drumul cel bun , orice sfat primit de la localnici te va deruta.
Obs.1 Asta nu-i impiedica sa-ti ceara o tigara.
Obs.2 Toti ciobanii fumeaza.
Obs.3 Corectare la Obs.2 :Toti ciobanii sunt fumatori.

11 A doua lege a omului potrivit la locul potrivit
La randul tau, cand ti se cer informatii de catre o alta echipa aflata in traseu, daca nu poti sa-i ajuti ...incurca-i.
Obs.1 Numai asa isi vor aminti de tine.
Obs.2 In caz ca ai dubii,fi cat mai convingator...
Obs.3 Inventeaza denumiri.

12 Legea chibritului
Cand esti in mana cu ultimul bat de chibrit ...gandeste pozitiv :,,Chibritul e o inventie relativ recenta..."

13 Legea orizontului
Cand iesi la gol alpin se pune ceata.
Obs.1 Cand cobori in padure se limpezeste.

14 Legea ecologiei fara rost
Degeaba protejam noi flora si fauna... o capra neagra manca flori de colt.

15 Legea disiparii responsabilitatilor
Dupa ce a ploat toata noaptea si nu s-a oprit inca ,iesi din cort si zici fara convingere :,,cineva ar trebui sa faca focul , sa facem un ceai..."

16 Legea relativitatii cotelor
Cand ajungi in varf ,nu te crede cel mai tare.Cineva s-ar putea sa-ti faca cu mana mai de sus.
Obs.1 Tin-te bine, sa nu-ti faca cu mana ,,al de Sus"

17 Legea indiferentei parsive
In natura toate peisajele sunt superbe.Faptul ca tu te-ai ratacit rau de tot, e o chestie care te priveste doar pe tine. Natura nu baga de seama asta.Ea radiaza de fericire.
Obs.1 Natura e o c...

18 Legea nerecunoasterii valorii
Daca ai facut o tura apreciata de toata lumea, primul care va merge dupa indicatiile date de tine in RT se va rataci...
Obs.1 N-ai tu treaba...S-a afirmat ca ratacirea e o chestie care te priveste...
Obs.2 In sensul ca ,,mortul e de vina''.

19 Legea optiunilor contrare
Optiunea adoptata de grup in mod democratic se va dovedi intotdeauna ca a fost cea gresita.
Obs.1 Spre deosebire de optiunea pe care , acum ti-ai adus aminte, ai sustinut-o tu de la inceput.
Obs.2 In sensul ca :,,nu v-am spus eu..."
Obs.3 Grupul nu te contrazice :,,Beene ma...dar acum t-ai gasit sa ne spui?..."

20 Legea vanatorii si pescuitului
Vanatoarea e un sport nobil , sau o crima sangeroasa ; depinde de ce parte a pustii te afli
Obs.1 In apele de munte pescuitul e interzis. Nicio problema, avem la indemana curentul electric , carbidul , dinamita , grenada..
Obs.2 Pestele cu cele mai putine oase e salamul.
Obs.3 Salamul cu cele mai putine oase e cel de soia.
Obs.4 Soia cu cele mai putine oase e cea nemodificata genetic.


:)) cat de bune is....
si laitmotivul muzical al excursiei:

luni, 9 august 2010

Ma(r)chu-Pi-Ciu(cas) :))


Evident, dupa ce iti faci planuri ca o sa dai doua ture pe munte in vara, ajungi la un moment in care nu mai ai rabdare, mai ales daca prima tura va avea loc peste 15 zile. Atunci, trezit de starea asta de nerabdare iti zici: "Hai inca una scurta", si te orientezi la ceva mai prin apropiere. Cam asa am ajuns sa ma decid rapid sa dau o tura de 2 zile in Ciucas. Zis si facut...si corupt...:)) pe Mishulica, Cepee si Law. Toate bune si frumoase, vreme brici, am ajuns Cheia in jur de 10:30. Din pacate primul traseu -Varful Zaganu- a cazut, cineva a trebuit sa renunte intervenind probleme medicale, a trebuit deci sa-l ducem inapoi si sa modificam traseul. Am ajuns intr-un final la locul de campare, renuntand la traseul din prima zi datorita evenimentelor si a lipsei de timp datorate acestora. Priveliste de vis...nu-mi aduc aminte cand am stat ultima oara pe iarba, si am fost atat de incantat de o asa "leneveala placuta."
Montat cort, facut un foculet sa prajim un carnacior, adus apa proaspata de izvor si pregatit pentru somnic. Inainte, am baut cate o bere Ciucas, ca doar deh, eram in Ciucas...a se observa ca a fost ceva simbolic :)), a doua zi ne astepta un traseu destul de lung si trebuia sa fim fresh. Unde mai pui ca nu mai vreau excese...:))

Ziua 2:
La 9:30 abandonasem cortul cu mare entuziasm...urma sa trezim uriasul...sa ii urcam pana pe crestet si sa admiram peisajul din jurul lui. Si nu era chiar lucru usor, nu prin faptul ca era un
traseu dificil, ci mai degraba unul destul de lung, caci, asa cum urma sa descoperim, ne-a luat 7 ore, oricum cu mult mai putin decat am prognozat, am avut un ritm excelent.
Si la un momentdat, uriasul s-a aratat timid printre brazi, departe inca de noi...
Una din satisfactiile mele supreme...sa beau apa de izvor din creierul muntelui...e atat de rece si de limpede...si de altfel...incat nu-i de mirare ca exista legende care vorbesc de izvoare ale tineretii sau care te fac nemuritor...si uite ca astfel de izvoare, coborate din adancul padurii si al muntilor am intalnit si in Ciucas. Mai pur si mai limpede nu poate fi decat un suflet de copil, si poate nu intotdeauna am apreciat astfel de suflete, desi le-am intalnit.
Drumul a continuat destul de abrupt, dar apa ne-a dat mare forta. Am ajuns totusi, constatand evident ca la urcus ai nevoie de plamani de fier, deasupra padurii. Incet incet, ne apropiam spre alta lume. O lume care nu se vede de jos...o lume pe care o intelegi doar daca treci prin ea. Nu e de mirare ca inteleptii din vechime se retrageau sa mediteze pe munte...e un alt taram acolo, plin de misticism si revelator. O lume din care nu puteau lipsi nici turmele de oi, raspandite razlet pe o coasta de munte pe jumatate invaluit in nori de joasa altitudine,mai popular... "un picior de plai".
De aici urcusul a inceput spre acoperis, cum aveam sa constatam, prin nori, undeva peste ei, iar uriasul adormit din Ciucas, ne spiona prin ochii a zeci de sfincsi raspanditi peste tot, cum urcam incet spre varf. Iar noi la randul nostru puteam privi spre vale, fara sa fim zariti de jos.
Acolo inainte de urcusurile finale, am dat o batalie legendara cu generalul Mishu...iar pozele arata ca eram intr-un avantaj clar, dar a trebuit sa incetam, caci uriasul statea suparat cu spatele la noi (vezi uriasul in poza de jos, dreapta sus), nefiind multumit de tehnicile noastre de razboinici.


Ne-a rasplatit dupa ce am incetat, ducandu-ne deasupra norilor...si nu ma mir ca oamenii si-au imaginat ca raiul e undeva in cer...ai un sentiment de profunda relaxare cand esti deasupra norilor.


Furisandu-ne tiptil, l-am surprins pe urias cum isi saruta mandra, si ne-am odihnit pe ceafa lui, incercand sa-i simtim fericirea...si l-am invidiat caci stiam ce inseamna o astfel de fericire...



Am ajuns apoi in varf, la 1954 m. Unde am meditat in liniste pret de cateva minute. Si am avut la ce...iubesc momentele din varfuri de munte...sunt cat se poate de revelatoare...iti dai seama cat de mic esti pe lumea asta... Spre deosebire de orasele asfaltate, unde de multe ori te simti stapan pe lume intr-un mod mai superficial, aici te simti mai stapan pe situatie, in profunzime... mai ales dupa efortul de urcare. Simti ca esti rasplatit, ca vrei sa fi mai bun, si iti dai seama care sunt adevaratele lucruri care conteaza pentru tine in viata...unde gresesti, unde trebuie sa mai muncesti...in orice caz iti incarci la maxim bateriile. Si acolo sus, m-am intrebat din nou ce vreau eu de la viata...si nu va zic...:) Oricum muntele te invata sa fi mai echilibrat, mai chibzuit si sa nu te dai batut! N-am cum sa dau gres, cu munca si seriozitate...

Acolo, la 1954 de m, am intalnit si peste...hering daca va vine sa credeti....hering la conserva ridicat tocmai din mare pana aici, ce-i adevarat la conserva si cu ajutorul lui Cepee...:))

A urmat apoi coborarea, sub stricta supraveghere a uriasului adormit care ne privea peste umar prietenos...dar si sub supravegherea altei armate de sfincsi la fel de impresionanta ca cea de la urcare, si sub rotocoale de pasari de prada.
Ajunsi in padure, ne-am oprit la izvor pentru a manca o conserva de fasolica cu carnaciori...alt moment asteptat al unei zile petrecuta pe munte...
Prezentam in continuare noul si vechiul Bogdan...ghici care e vechiul si care e noul :))

Coborarea a continuat si s-a incheiat, nu inainte de a saluta de plecare uriasul adormit- cu promisiunea ca ne vom intoarce-, cu un sentiment de implinire, ca ai mai urcat o data acolo sus, si ti-ai pus ordine in ganduri...
Been there, seen that! :P

Si o floare din Ciucas pentru stiu eu cine...

In incheiere o melodie care sa se potriveasca...