Vorba de duh calauzitoare:
"Sus, pe Toaca Ceahlaului, te integrezi peisajului si te armonizezi in toate; iti canta fiinta de puterea acestui pamant si simti ca te adaugi neamului tau." - Mihail Sadoveanu
Gasca: Je, frac'miu aka Aditza, Cheloo - iubitul meu coleg de apartament si Cepee wingman cu traditie :))
Plecare: Sfintu Gheorghe
Destinatia: Ceahlau
Durata: 3 zile
Cazare: Cort :)) eftin si pitoresc
Mda, am inceput frumoasa calatorie spre muntele sfant al Moldovei la ora 5 dimineata cu mult iubitul tren personal, mijlocul de locomotie al oricarui roman econom iubitor de munte care se respecta. La ora 8 fara un sfert eram in Eschimosia (fostul Gheorgheni, l-am rebotezat noi) unde era un frig federal. Si unguri...peste tot unguri :)) Pe drum am dormit cu muzica de munte in urechi...fain folkul montan, una din noile mele pasiuni si, surprinzator, am vazut 2 caprioare. Evident, traind intr-o tara in care poti ajunge cat ai clipi dintr-un loc in altul, si in care legaturile sunt extraordinare a trebuit sa abordam translatarea fizica multimodala. Ca atare, din Gheorgheni, dupa ce am stat putin la ocazie...-mai multa energie am consumat ca sa ajungem acolo, facand si inteligenta constatare ca drumul e slab circulat iar noi suntem 3 cu ditamai rucsacii- am luat un microbus pana la bicaz. Domnu' soferu' a fost amabil sa ne dea 3 scaune de plastic ca sa stam confortabil pe mijlocul microbusului si ne-a luat in loc de 12 RON 10 :)) pai normal, daca n-a taiat bilet...Evident am avut marea bafta de a avea in microbus un intelectual de balta, dornic de polemici cu tot microbusul si cu teorii revelatoare gen "romanii sunt de cacat, ungurii sunt buni, harnici si frumosi, aaa, si romanii sunt unii mai putin de cacat - ardelenii, si altii putin mai putin - bucovinenii si altii chiar de cacat - oamenii din Bot'sheni" :))ii tare place romanului sa segmenteze natiunea. Din Bicaz, unde am ajuns pe la pranz si unde oamenii fac din luatul la ocazie sport national - pe bune exista probabil o adevarata economie nefiscalizata in bicaz care ar aduce venituri consistente la buget:))- ne-a pescuit un nene pe care il citez: "Bai baieti, va iau eu si imi platiti benzina pana acolo, va duc si la baraj....serios, eu doar am chef sa ma plimb" si care ne-a luat la 3 insi pe 12 km 10 RON. Sa traiesti nene, mai rar asa ceva! :))Asadar am ajuns in Izvorul Muntelui la punctul de informare si intrare in Parcul National Ceahlau pe la ora 2. Am achitat frumusel taxa de intrare - 2 RON pentru studenti (ce dracu' ma fac de la anu' ca dispar toate reducerile) si ne-am pus sa il asteptam pe Chelione. Chelione, petrecuse baiatul cu o seara inainte in Janis, el avea tren la 2 noaptea din Cluj, la 1 cand l-am sunat era in club si ca atare prezicerea mea apocaliptica conform careia va pierde trenul s-a adeverit. Am decis sa-l pedepsim, cum el era pe drum si nu eram sigur ca ajunge in timp util, si sa urcam fara el.
Traseul ales : Cabana Izvorul Muntelui - Cabana Dochia (prin Lutu Rosu) - punct albastru/banda albastra , parcurs in 3 h 20 min.
Toate bune si frumoase, da' e al dracului de mult de urcat. In rest, bucuria de a fi pe munte. De data asta, dat fiind ca imi imbunatatesc constant relatia cu muntele, el a fost mai darnic ca in alte dati si ne-a aratat si elemente faunistice: Un ditamai iepurele (nu stiu daca era asa mare pentru ca era moldovenesc :)) da' prima oara am crezut ca era caprioara), o bufnita, gainusi de munte care si-au luat zborul din iarba de la 1 m de noi cand aproape ajunsesem pe platou, o veverita, acvile, corbi, ciocanitori. Nenea Ursu' ne-a ocolit desi la intoarcere am coborat printr-un zmeuris teribil.
Asadar am ajuns pe platou pe la 6 jum unde am fost directionati de la cabana la locul de campare. Am vazut primul ranger din viata mea. :)) Ranger moldovean. Imi place ca tot imprumutam termeni din astia pomposi pentru diferite meserii ca sa sune mai "specialistic". La locul de campare nici un cort. Asadar urma sa fim singuri. Spookie, huh? :)) Instalat cotul, baza, tot. Constatam ca nu putem face focul. Deja eram obisnuit cu noapte la cort fara foc. Totusi e interesant cat de mult face diferenta un foc, are un efect psihologic fantastic. Am plecat cu lanternele la cabana sa bem un ceai. Fain frumos, singura problema era ca nu aparea Cheloo de care nu mai stiam nimic, stiam doar ca el vrea sa urce si pe intuneric si ca la 4 era in Bicaz. Sa merg pe la baietii de la salvamont? Mai astept...Pe la 22 am reusit sa dau de el cumva pe telefon. Ne-a anuntat ca nenea rangerul de jos nu-l lasa sa plece asa tarziu si ca l-a cazat intr-o chichineata moca. Interesant. Ne anunta ca vine de dimineata. Si nu a fost atat de matinal cum speram.
Prima noapte la cort a fost meseriasa. Batea un vant puternic si cortul, care nu e cort de munte, desi l-am intins cat de bine am putut, fashaia de ziceai ca il zgaltaie mos martin. Asta s-a intamplat constant toata noaptea. Cepee a decis ca nu se risca singur in compartimentul din dreapta asa ca l-am adoptat sub aripa noastra protectoare. :)) Inca un hint pentru supravietuire...e bine sa dormiti cu briceagul langa voi, daca vine ursul sa aveti cu ce taia cortul ca sa o luati la goana :)). La un momentdat, mult viteazul meu frate ma trezeste, semicacat pe el (scuzati limbajul dar trebuie sa fiu expresiv) zicand "Bog ba, auzi?" :))si a inceput un dialog savuros..."Ce sa aud, ba?", "Auzi bah, zici ca ar calca ceva pe iarba", si replica de dupa ciulitul urechilor: "E vantu', stai flex!", era de fapt felinarul care era agatat de cort si se freca de material in bataia vantului :)). Discutia se incheie dupa ce Adi simuleaza ca s-a calmat si afirma increzator "Ia sa imi pun ceva muzica" (ca sa nu mai auda zgomotele) :)). In rest nici un incident, desi am dormit in reprize din cauza vantului care zguduia cortul.
Ziua 2:
M-am trezit de dimineata, primul. M-am dus si am adus mancarea la cort de la copacul in care o agatasem (alta smecherie antica anti-urs). Am gasit o stanca perfecta pentru cateva clipe de meditat si relaxare. La munte vad ca ai intotdeauna timp sa te gandesti la tot si toate. Mult mai limpede. Tema de meditat: viata mea - scurt istoric, incursiune in trecut, transbordare in viitor. Setat borne solide. Viitoarea mea nevasta poate fi mandra de mine. :))Sau cealalta extrema...te gandesti la nimic...si asta se intampla mai ales cand te prinde peisajul...si te patrunde o liniste interioara fantastica, o pace si un calm indefinibil in cuvinte. Cred ca as putea defini sentimentul asta daca il pun in antiteza cu cuvantul cotidian. In sfarsit am reusit sa ma gandesc la nimic. Proful meu de mate din liceu zicea ca daca te gandesti la nimic esti fericit...oi fi fericit?Sunt, intotdeauna am fost...dar e loc si de mai bine...stiu eu ce mai trebuie sa fac ca sa fiu fericit...:))
Din cauza lui domnu' Cheloo, am plecat pe traseul stabilit la ora 11 si 15, abandonand tabara si lasand instalat cortul - tehnica dezvoltata cu succes pentru prima data in Ciucas.
Traseul ales - Cabana Dochia-Duruitoarea-Poiana Viezuri-Cabana Fantanele-Varful Toaca - Cabana Dochia, timp de parcurgere: cam 6-7 ore cu tot cu pauze si tras in poze peisaje cam de 1 gb. Iata primele achizitii din banii economisiti din lasatul de fumat: bete de trekking master sherpa. Priceless. Isi fac datoria mirific, ajuta mult la urcari si coborari. Ma declar profund multumit de ele. Pret: 17 pachete de tigari...un mizilic, si un plaman mai sanatos :))
Cascada Duruitoarea e una din cele mai frumoase pe care le-am vazut. Apa cristal clear, numai buna de baut.
De aici las pozele sa vorbeasca despre traseu.
Duruitoarea
Niciun incident pe traseu. Cativa pantofari, vreo 2 manelisti, un cuplu de grasi insotiti de parinti...doamne ce familie...majoritatea intalniti la cascada, care era probabil o destinatie accesibila din Durau. A fost tare chiar inainte de cascada, ne-am intalnit cu un cuplu, ne-a intrebat tipul ceva...iar noi 4 ne holbam toti la femeia lui cu sfarcuri supreme, un fel de zeita a tzatzelor.:)) Greu sa fi barbat cu femeie buna. Be proud, lucky guy!
De pe Toaca privelistea e bestiala, lacul Izvorul Muntelui e gigant, nu-ti poti da seama decat daca il vezi de sus. 1904 m. Oare cati sarcedoti daci au urcat acolo sa-l invoce pe Zalmoxis...locul are ceva mistic in el. M-am simtit impacat cu mine si cu pamantul asta...asta e Romania pe care o iubesc...sper numai sa mai dainuie.
La intoarcere am hotarat sa vedem apusul. Buna decizie. E ceva de nedescris....vazut de pe varful Lespezi, cerul se coloreaza si se schimba constant in zeci de culori. O evolutie continua si fermecatoare. Il declar cel mai frumos apus de departe. Ma simt mai bogat ca l-am vazut. Era o vorba...pe munte suferi de sete fizica dar iti potolesti setea morala. Buna remarca. Am sarbatorit apoi la cabana cu o mamaliga calda cu branza si o berica. Inca o iesire de succes. Am adormit instant, n-a mai batut nici vantul...muntele ne-a ocrotit si ne-a rasplatit pentru cum i-am deslusit tainele.
Ziua 3
Coborat de la Dochia la Izvorul Muntelui prin Poiana Maicilor - 2 h jum (si prima coborare in alergare prin padure) - banda rosie
Ne-am trezit de dimi, am mancat si am facut un ceiuc la cortulet. Vreme brici din nou...pe la 10-11 am plecat pe traseu, dupa ce am demontat tabara. Nu aveam motive sa ne grabim....am savurat peisajul cu sete. A urmat o bucata printr-o padure a naibii de salbatica...si un zmeuris infiorator. Bucuria lui Cheloo si a lui Adi...buna zmeura, stim si noi. A trebuit sa ii man constant cu un "Hai baietii". Genialitatea excursiei...trademark Cepee: replica de alungat ursul - citez- "We come in peace" si cu completarea de rigoare, un mic joc de cuvinte, ne imaginam replica ursului: "You'll go in pieces".
Jos la punctul de informare, cel mai de treaba ranger. Ne-a dat cateva felii de paine ca ramasesem fara si eram lihniti. Am mancat la umbra...ce bine pica mancarea dupa o tura de mers pe munte. Nenea era foarte de treaba...am discutat de una alta, munte in general, de cum a fost, daca e mizerie., daca ne-a placut. Mai rar asa oameni ca el. Foarte amabil ne-a raspuns la toate intrebarile. Din Izvorul Muntelui taxi pana in Bicaz. Cum am coborat din taxi, am gasit un microbus pana in Gheorgheni - pardon, Eschimosia - si de aici trenul in Sfantu Gheorghe. Proiectul Ceahlau...un succes! Urmeaza Omu, cireasa de pe tort a vacantei. :))
Hitul iesirii:
Padure nebuna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu