Intr-o alta viata as vrea sa fiu...

E funny dar deseori, oamenii au inclinatia de a se intoarce cu fata spre trecut...sau de a se reintoarce la unele valori, pe care le-au abandonat un timp, satui de ele. Cand se reintorc la ele, constata ca ele sunt mai solide ca niciodata, si ca acum si le pot explica si cu argumente, nu doar cu "simtirea". Ma gandeam zilele astea ce-as vrea sa fiu intr-o alta viata. De fapt ma gandesc destul de des la chestiunea asta. Nu ca n-as fi multumit de viata mea sau ca nu ma simt bine in pielea mea, insa e un joc care imi place din copilarie. Spre exemplu cand eram mic, intr-o alta viata imi doream sa fiu lup. Apoi o bucata am vrut sa fiu leu...si cand zic leu nu ma refer la leul greu, ci la "za king of animals". Acum iar imi doresc sa fiu lup. M-am reintors la trecut. M-as simti mai bine lup. As putea alerga mai usor prin padurile din Retezat daca as fi lup. As stii ca oamenii de pe meleagurile astea m-au respectat zeci de secole. As stii ca odata pe aici au trait dacii care aveau un respect deosebit pentru acest animal. De fapt, toti dacii se credeau lupi, si traiau intr-un fel, in legea lupului...Mitologia romaneasca e plina de legende legate de lupi si de rolul lor pozitiv pe care ei l-au avut pe meleagurile astea. Daca ma gandesc si mai profund, poporul roman s-a nascut din ciocnirea a doua civilizatii care aveau respect deosebit pentru lup. Si totusi, de ce-as vrea eu sa fiu lup? Poate pentru ca, la fel ca in cazul lupului, ca sa ma cunosti si sa ma apreciezi, trebuie sa privesti undeva intr-un adanc misterios si greu accesibil persoanelor pe care nu le cunosc. Sau poate ca, odata ce ti-am dat voie sa intri in zona asta, esti pentru mine ca un membru al unei haite - de cele mai multe ori prieten, rareori dusman. De fapt, ce ma fascineaza la animalele astea e probabil discretia absoluta combinata cu un spirit social si ierarhic bine dezvoltat pe care le poseda. Si faptul ca un lup nu uita niciodata...nu uita nici unde a prins o prada buna, nici unde l-a muscat un caine, sau care sunt cei din haita carora le e recunoscator. El se retrage la timp si planuieste siret, dar cu lectia invatata, cum va surprinde data viitoare...caci tehnica lupului e bazata pe siretenie. E un artizan desavarsit, el nu se da batut niciodata, si contrar vorbei din popor, isi schimba naravul, daca e nevoie! Iar cel mai mult iubesc lupul pentru ca in viziunea mea, imaginea in care lupii alearga e total sinonima cu libertatea...cu libertatea spiritului...si da, sunt un spirit liber. Sunt un Om-Lup, sau dac...spune-mi cum vrei...dar nu uita de cuvantul fascinant:))
http://www.youtube.com/watch?v=aR2nrYVRorw&playnext=1&videos=9-_RgfmkeM0

http://www.youtube.com/watch?v=4ARVxUiljvI&playnext=1&videos=wcCrybvBbwk