Melodia:
Gasca: Eu si Miruna
Traseu: Cabana Rarau - Varful Giumalau - Poiana Ciungi - Obcina Mica - Obcina Mare - Vatra Dornei (banda rosie + cruce rosie)
Ziua 2 a excursiei:
Reloading from memory...in process...
Trezeste-te numa' de dimineata daca poti...evident ca am plecat pe traseu cu o intarziere neprogramata. Miruna Jipescu se plansese toata noaptea de durere de picioare...ea, sportiva secolului care ma lasa in urma cand ieseam la alergat, acum...intelegea de ce ii ziceam ca n-o iau decat in ture light...cu rucsacul in spate e altceva...si ma trezea noaptea sa-mi zica: "Bogdan, ma dor picioarele!" "Si eu ce sa-ti fac maica?" :))
Si dai bataie, pe drumut, dupa ce ne-am facut provizia de apa, am luat micul dejun si i-am salutat pe baietii de la salvamont. O bucata buna drumul o tine pe asfalt, in directia Pojoratei, de unde se poate urca mai nou cu masina spre cabana Rarau.
 |
| Floricele |
 |
| Si apa rece de izvor |
Cateva priviri in spate spre Pietrele Doamnei si a urmat apoi o bucata buna de urcat prin padure. O padure a dracului de deasa...cred ca ursuletii sunt la ei acasa pe-aci. Am tras cat am putut de Miruna Jipescu, care facea pauze cam dese pentru ceea ce ne propusesem noi sa facem. Incet dar sigur am inaintat insa catre destinatia noastra, in altitudine - Varful Giumalau 1856 m, un salt de 200 de m, performanta pentru eroina excursiei fata de ziua precedenta.
 |
| Ca brazii astia tineri ar trebui sa substituie tinerii batranii de valoare in Romania |
 |
| S-un calut cu stea in frunte care mi-a adus aminte de caii lui bunicu'... |
Inainte de jnepenis am avut parte de o surpriza deosebita. Afine peste tot, si cum Miruna invoca neaparat o pauza de 15 minute pe care eu o tot amanasem, am hotarat sa imbin utilul cu placutul si in timp ce ea se odihneste, sa babardesc afine cat cuprinde. Asadar m-am postat langa o tufa si am inceput sa balotez in stil smecheresc - adicalea prima oara le aduni in pumn si dupa aia le bagi in gura, ca sa simti dintr-o data invazia gustului delicat de afine proaspete de munte.
 |
| Bine, pauza! |
 |
| De la mama lor! |
 |
| Raraul |
Bucata prin jnepenis a fost scurtuta, si parca pauza ne-a dat puteri in lupta cu Giumalaul. Brusc dupa o curba a aparut si varful, si atunci stiind ca suntem victoriosi am bagat ultimele resurse la bataie, in stil Nitro!
Pe varf am admirat peisajul, superb...munti in toate directiile, ba' am aruncat si o geana la vecinii slavi de la nord. Pietrosul Bistritei imi cam face cu ochiul, l-am notat si programat. Am lasat apoi un pic vantul sa-si faca de cap cu tricoul meu ud. Ador 2 minute de astfel de interactiune. Te racoresti instant.
 |
| Peisaj montan |
 |
| Limba mov de la afine :)) |
 |
| Uite varful, bata-l vina! |
 |
| O privire in jos... |
 |
| Si ajungem pe varf.... |
 |
| Unde admiram peisajul... |
 |
| Si facem o poza in stil Charlie's Angels (nu stiu cum de m-am lasat prostit:)) ) |
O familie isi lua masa pe varfuc. I-am rugat sa ne faca o poza, am mai bagat noi unele si la un momentdat a venit tanti si mi-a cerut o bricheta. Ca un adevarat om pregatit sa supravietuiasca, i-am oferit una insa am ramas stupefiat dupa ce mi-a zis ce vrea sa faca cu ea - retragandu-se cu bricheta in mana mi-a zis: "Dau foc la niste hartii ca nu le mai car pana jos". Imi venea sa o pleznesc pe loc, si-mi pare rau ca n-am luat atitudine, e pentru ultima oara cand ma las intimidat de un sot si un caine lup la un loc. :))
Plecati de pe varf a urmat calvarul. :))Pentru Miruna. Pe prima bucata am tras un pic mai tare de ea caci imi era frica sa nu vina ploaia si sa ne prinda pe varf sau intr-o zona nasoala - caci norii erau amenintatori. Acum, desi coboram si mergeam mai mult bucati pe drum drept, Miruna nu mai putea...dupa ziua anterioara de marsat o dureau picioarele...si la intrebarea: "Dar ce te doare mai exact?" imi raspundea cu "Genunchii, muschii si gleznele".:)) Sa fie treaba treaba, pe deasupra nu mai aveam nici paine...dracu' s-a gandit ca in 2 zile de stat pe munte balotam o paine intreaga? :)) Adevarul e ca nu stiu ce-o fi fost in capul meu cand m-am gandit ca daca sunt eu si o gagica, probabil va ajunge o paine...NU, fetele mananca paine pe munte! :))
 |
| Gata pauza... |
In punctul asta am realizat ca si eu facusem o greseala fatala...Mi-am luat sosete scurte in bocanci si m-am ales cu niste rosaturi de nota 10. :)) Nerecomandat.
Am pierdut in altitudine destul de rapid, am iesit pe o preluca cu stani - probabil poiana Ciungilor- si apoi a urmat poiana Ticseni. Ciobani urcau calare si vederea lor mi-a intarit si mai mult dorinta de a ma apuca de echitatie. Calaria e probabil una din formele metamorfozate ale libertatii absolute!
 |
| Lumini, umbre, paduri, poieni si marcaje |
Si dai prin padure, si dai, si tine-o de vorba pe Miruna sa nu simta durerea si sa nu cedeze, mai pauza de-un snickers unde am vazut ditamai bufnitoiul, dar doar vazut ca de auzit nu l-am auzit, zbura foarte silentios...si-uite asa am ajuns asa la un izvor, unde am facut o pauza de hidratare si odihna.
Am scos harta si am stabilit ca urmatoarea borna ar trebui sa fie cabana Gigi Ursu, unde speram eu sa fac rost si de paine. Ce nu stim noi aprecia painea nene, la oras! :))
 |
| Pierdem altitudine dar nu si atitudinea! |
 |
| Tot mai departe de varf... |
 |
| O ultima privire in spate, inainte de a intra in padure |
Intrarea pe marcajul Cruce Rosie intarzia sa apara si incepeam sa imi fac griji sa nu-l fi ratat...marcajul nu era stralucit si in unele locuri erau defrisari. Aici Miruna si-a aratat stofa de muntoman. Un muntoman de moral. Cum inaintam in timp, cum nu mai avea rabdare sa intram pe noul marcaj, cum era din ce in ce mai demoralizatata...cum am intrat pe CR, cum si-a revenit.
Am trecut din nou pe langa o turma de oi, dar baciul si-a tinut cainii linistiti acompaniind chemarile cu un melancolic: "Lasati-i ca-s tineri!" :))
Cabana Gigi Ursu ori e imaginara ori nu e cabana cum stiu eu ca arata cabanele ca noi n-am gasit-o pe traseu. In schimb am gasit un indicator la o intersectie care ne indica: "Pana la cabana Gigi Ursu, 3 km"...orientat IN SPATE (adica pe drumul pe care venisem noi).
Aici am luat o usoara pleazna si am facut o bucla mica ocolitoare, din cauza ca am judecat prost o bariera pusa pe un drum. Si da, am constatat cu tristete ca negasind cabana Gigi Ursu, n-avem cum face rost de paine. Asadar ne-am apucat sa "biscuim" un pachet de biscuiti si apoi am reusit cumva sa o fentez pe Miruna sa ne oprim si sa manance doar ea painea. Painea e mult spus, ca mai erau 2 felii. Am fost asadar un adevarat cavaler. Dar nenica drumul in continuare a fost lung al dracului si am fost nevoit sa mint constant, ca sa o motivez pe domnisoara, care era pe punctul de a ceda. Iata in continuare cateva exemple: "Mai avem jumatate de ora.", "Dupa muntele asta e Dorna", care se prelungea cu "Pai nu vezi ca muntele se continua? dupa asta acum, se vede ca-i vale" si iar se prelungea cu o punere pe repeat intarita "Sigur dupa asta!". Au urmat apoi minciunile in stil Bear Grylls: "Tu nu vezi ca-s gardulete? cine-si construieste gard in padure?", sau "Uite, suntem pe strada Caprioarei", care numa' in oras nu era...:)) Dar incet si sigur, dupa ce am setat discutiile pe amintiri placute de-ale ei din copilarie, a uitat de durere si luati cu vorba ne-am trezit ajunsi in Vatra Dornei.
 |
| O alta echipa, ce-i drept asemanatoare...:)) |
Hap hap la gara, luat bilete, am facut cumparaturi de la magazin si am balotat si eu conserva ce-o mai aveam si dupa o asteptare de o ora ne-am urcat in tren cu destinatia Cluj Napoca.
In compartiment am avut parte din nou de o companie bizara. Tipe de varsta a 2-a ultrareligioase care se cunoscusera atunci si care discutau tot felul de treburi, inclusiv chestii legate de descantece, broaste prevestitoare de rau sau "dat cu busuioc ca sa se lase barbatul de beut". Si-o fata a uneia tinuta din scurt care a mancat inclusiv coceanul de la porumbul fiert...
Am asistat la discutii minunandu-ma si zambind din cand in cand la afirmatii de genul: "Asa-i doamna, generatia care vine e vai de ea! Pai noi mergeam cate 9 km pe jos pana la manastire, in ziua de azi cine mai merge atat?" SERIOS? :)) FACUSEM 25 doar in ziua aia! Dar fie, le-am iertat caci m-au distrat intelegerile lor de la final. Una urma sa-i aduca o pulpa de porc pana in Gherla la cealalta, care o astepta in gara. Intelegere in stil gentleman's agreement. Uite ba ca mai exista si oameni din astia care iti zic direct "Da' cum nu...", fara sa realizeze in ce situatie riscanta se pun in cazul in care in gara ii asteapta cucu si ei raman cu pulpa de porc carata pe tren 7 ore si cu gaura de vreo 2 mil in buzunar. Paguba la romani! :))
O tura cu revelatii de cafenea! O tura light dar minunata, si bateriile incarcate pentru munca!
Viva Romania! Za Land of Choice.
