Cum am facut baie in Cheile Rametului si am invins Brana Caprei

Si trecu luna iunie fara o tura pe munte. Deja tanjeam serios dupa o iesire in natura. Dar cum iunie a fost luna cu disertatia si angajatul, toate s-au adunat maldar gramada si planurile mele referitoare la munte au ramas suspendate in neant.
Mai mai sa treaca si iulie fara o tura pe munte, noroc ca n-am permis un asemenea sacrilegiu. Asadar week endul trecut, hop top, m-am invartit si rostogolit cumva si am taiat-o in Trascau, sa vad minunatiile din Cheile Rametului si sa ma lupt cu mult laudata si periculoasa Brana a Caprei.

Motto: "MUNTII ! Multumesc Cerului nu atat ca i-a creeat, ci ca i-am cunoscut." - Theodor Camus


Melodia turei: 



Participanti: Subsemnatul, Prada, Corina
Traseu: 1-a zi: Cabana Ramet - Cheile Rametului - Cheia - Brana Caprei - Cabana Ramet
             a 2-a zi: Cabana Ramet - imprejurimi - Manastirea Ramet
Dintr-o gasca initiala de 6, trei oameni au renuntat pana la urma sa dea join. Dom'soara Paula si domnul Darius pe motiv ca vremea n-o sa fie buna, Cheloo pt ca n-a mai reusit sa faca schimb de tura la serviciu.
Stiam si eu ca e posibil sa nu prindem o vreme extraordinara dar...cum sa stau eu acasa, amu nu m-or speria 30% sanse de precipitatie prognoza... Mai ales ca era unul din putinele mele week - enduri libere. Asadar am facut rezervare la Cabana Ramet (conditii bune, tanti Viorica e super de treaba si pretul e de doar 20 RON) si am facut planul de bataie.
Sambata a trebuit sa imi aman putin plecarea din cauza unei intalniri urgente cu un client, noroc cu Paula care m-a translatat fizic cu masinuta-i proprie pana in Teius, de unde, ca sa demonstreze ca e si mai de treaba, i-a pescuit pe Prada si pe Corina si ne-a dus pana aproape la Cabana Ramet.  Vremea era brici, vedeam cum deja regreta ca n-au venit si ei...dar ne-a amenintat ca ne trimite ploaia si asa a fost..ne-am pricopsit cu 2 bucati...Multumiri si pe aceasta cale...:))
Ajunsi la cabana, trebuia sa facem jonctiunea cu 2 colegi de-ai Corinai din Mures care insa nu ne-au mai asteptat si au plecat pe traseu. La 13:23 purcedeam la drum, echipati corespunzator, inarmati cu voie buna si cele necesare.

Totul este bine

Peisaj la cabana

Padurea era verde si pasarile ciripeau cum imi place mie, de mi-am zis in barba in stil clasic ardelenesc: "No, fain ii!"
Nici n-am facut 50 de pasi ca a si inceput sa-i toarne cu galeata...hop top pelerinele pe noi...mai putin Prada, care a folosit un fel de prezervativ numit pelerina, pe post de poncho...:)) Imaginati-va ce-a iesit, ca mai era si roz...
Intram in chei si peisajul devine spectaculos. O buna bucata cheile sunt amenajate, cu manere incastrate in piatra de care te poti tine, in caz ca apa e mare si nu vrei sa te uzi. O bucata am mers pe ele, dar ulterior, cum apa era mica si aveam adidasi la noi, am luat-o prin apa. La partea cu incaltamintea de rezerva, nu s-a incadrat si Corina care din superstitie n-a vrut sa se intoarca de la usa inapoi sa isi ia incaltarile, aceasta decizie precum si piciorusul ei fin pus la treaba pe piatra alunecoasa de rau urmand sa ne intarzie un pic pe traseu. De aici incolo capata, dupa modul cum pasea, titulatura de Pocahontas. :))

Prada isi forteaza "prezervativul" :))

Corina in actiune

Nu dureaza mult si ajungem la un portal, destul de spectaculos. Ne tragem in poze si pe purcedem mai departe.

Ia-ma nene!

Portalul

Cer cum imi place mie...

Portalul

Ei bine ajungem in sectiunea unde neprofesionistii se dau batuti...o portiune unde ar trebui sa mergi pe cablu dar acesta e atat de slab si peretele atat de neted incat n-ai cum sa nu intri in apa...
Liniste....toata lumea statea pe ganduri...Prada are o tentativa pe cablu, se intoarce invins, incerc si eu aceeasi schema 13, la fel, ma intorc infrant.

Dic ma, ce fain ii! :))

Infrangerea caposului..

Da? Bine, iau initiativa si o iau prin apa...cat de adanca sa fie ma? ;)) si ma scufund incet, ridic de pantalonii scurti...mai coboara...iau rucsacul in maini pe sus, stil US Army, se uda pantalonii scurti, se uda tricoul, inaintez si apa ajunge pana la piept...Si-i receeeeeeeee, dar nu stau pe loc, inaintez incet cu respiratia rapida stil " HU HU HU HU HU", la un momentdat simt cu sonarul montat pe degetul mare de la picior, ca apa era tulbure si n-aveai cum vedea prin ea, o stanca, sprijin toata greutatea pe picior sa ma ridic, dar stanca era inclinata si alunecoasa, o adevarata capcana...alunec, dau sa scap rucsacul... Instant prin cap imi trec 2 lucruri "Aparatul de fotografiat si telefonul" si cu lupte supraomenesti reusesc sa-l mentin deasupra apei si sa-mi salvez gadgeturile.:)) Ies la mal victorios, ii privesc pe profani de pe partea cealalta, si ma simt ca Napoleon dupa Austerlitz si ma abtin sa nu strig ca Braveheart pe patul de moarte: "Freeeeeeedommmmmmmm!!!". Prada si Pocahontas imi striga sa ma uit cum e traseul mai incolo...:))Mintea mea isi zice in gandul ei ca astia vor sa cedeze...traversez pe partea cealalta, ma agat de un perete si jap, rup o tranta, imi frec genunchii de stanca umeda, tip "arsura de covor" (pentru cunoscatori :)) ) dar cercetasul din mine descopera ca se poate...Dau rucsacul jos si trec la incurajari: "Hai ba, ce mai stati...Curaj, atitudine!"
Lumea se codeste, intr-un final, se da textila jos, si se incepe traversarea incolonata...insotita de acelasi "Ai ce rece e! :))" Prada e barbat de data asta si sta in fata coloanei, :)) dupa ce se sacrificase un cercetas in fata lui...

Poza facuta dupa traversare

Si plutonul 2...

Prada pe final, Corina in mijlocul actiunii :))

Urmeaza o alta traversare mai putin spectaculoasa, unde ne intalnim cu 2 turisti. Ii intreb daca au venit pe Brana Caprei, imi zic ca da, ca e destul de nasol, sa nu avem incredere in cablurile alea. Atat ii trebuie Corinei, deja vroia clar sa ne intoarcem. Eu ma tot gandeam cum o amagim si pe ea, ca vroiam neaparat sa fac traseul ala dar ma gandeam si la ea, ca n-are experiente din astea la activ. Ramane cu "Vedem cum e, daca e nasol, ne intoarcem!"

Wild

More wild

Piciorus fin in actiune :))

Nutzu se crede rocker

Nu stiu, da' fac o baie cum ajung....

Ajungem in catunul Cheia, dau o bucla in jurul bisericii, ma uit, ma minunez, ies si iar ma uit la case parasite...motii astia nu erau chiar prosti de felul lor, isi puneau casele in niste locuri de nu-ti vine sa crezi, dar aveau niste peisaje extraordinare. Oameni liberi cu adevarat - "Aici ii fain, aici imi fac casa". 

Natura isi reintra in drepturi...

Biserica fara oameni...

Ieri e istorie...

Ajungem intr-o poienita unde decidem sa mancam. Apar 3 cai, foarte curiosi de felul lor si fara nici o frica. Eu raman pe loc, vin la mine, se uita la conserva mea, imping cu botul sticla de apa...Corina si Predut se retrag invinsi de teama...Eu raman pe loc, ba chiar ii mangai si fac poze cu ei. Odata ce si-au satisfacut curiozitatea legata de mine si lucrurile mele, o iau spre Corina si Prada. Cel din urma fuge cu conserva desfacuta, stransa la piept, abandonand femeia, cailor nemilosi. :)) Rad in hohote...Corina e panicata, ii zic sa stea pe loc, sa strige la ei, ca nu-i fac nimic...intr-un final caii se plictisesc de noi, ne lasa in pace si Prada se intoarce cu mult iubita lui conserva de peste inapoi. Il reprimim pe las si ne punem sa mancam.

Peisaj din poiana

Hai butzi hai!

Tata lor! :))

Intre timp apar 2 grupuri de turisti si stam de vorba.  Unii ne spun ca merg si ei pe Brana Caprei, asadar de aici grupul nostru si al lor se sudeaza, tot clujeni de-ai nostri erau si ei.
Brana Caprei e spectaculoasa, dar nu mi s-a parut foarte dificila sau periculoasa. Sunt cateva cabluri si traversari care necesita maxima atentie, dar cu vigilenta, se trece fara probleme. Ultima portiune e insa intradevar dificila, un cablu mare pe care trebuie coborat in stil rapel. Spectaculos ce-i drept, a fost cea mai dificila portiune de cablu care am facut-o pana acum. 
Probleme n-au fost pe Brana, Prada a luat-o in fata cu Sonia, o gagica din grupul 2, profitand de faptul ca eu decisesem sa raman ultimul si sa inchid grupul. Sacalul...:))
Corina se tot vaita ca Prada a luat-o in fata si ea nu mai stie cararea....dapai era una singura si eu eram in spatele ei...La un momentdat, la o traversare mai nasoala, mi se desprinde sticla cu apa de rucsac, cade, Corina o prinde, dar sub influenta adrenalinei, o lasa langa perete si merge inainte, desi o rugasem sa mi-o prinda inapoi de rucsac. Ma chinui cu sticla in mana, ii strig sa ma astepte intr-un loc mai deschis, imi raspunde "Las'o acolo...". :)) Rad, imi dau rucsacul jos, o prind eu. Stiu si eu cum e sa faci pentru prima oara asemenea trasee, era sub influenta adrenalinei.... Ii las si pe Bogdan si Cristi, baietii din grupul 2 sa treaca, raman ultimul sa ma bucur de peisaj si sa mai fac poze caci lumea se grabea deja prea tare pentru modul in care imi place mie sa savurez momentele astea. Norii se adunau insa amenintator, si intr-un final, am marit si eu pasul si i-am prins din urma. Si inevitabilul se produce, ne prinde o ploaie federala, pe ultimul sfert din traseu. Lucru nerecomandat dealtfel, ca piatra e alunecoasa, branele mari, asa ca atentia sporita a fost cruciala. Pana la urma ne-am descurcat cu totii, iar Pocahontas si-a luat botezul muntelui in mod oficial. 

Haul din dreapta...

Corina pe cararuica

Meserie

Simply surprising...

Pentru bocanci buni...

De incarcat bateriile...

Corina isi invinge teama :))cu ajutorul lanturilor

In spate-i cararea...

Si-n fata peisajul...

Bata-le vina de chei, faine is!

O ultima privire in spate...

Transpira muntele...

Amintire...

Pe drumul de intoarcere am vazut curcubeul si am admirat muntele invaluit in nori ce se evaporau din padurea proaspat plouata. Minunat. A urmat un dus federal la cabana, cateva beri, povesti la frontala si foc, somn odihnitor, dupa ce-am sacait ca de obicei pe toata lumea care dormea cu mine in camera. :)) 

Corina ii multumeste Manturitorului ca a supravietuit

Berea victoriei

"Ba Bogdane, esti prost...:))"

Corina ii arata nasului semnul :))

Fericire maxima...
Va urma...

Placere maximala, pescuitul la pastrav...

Aranjat-am un schimb cu un coleg, sa pot trage o fuga acasa un week end. Din 3 zile, una o pierd evident pe drum. Si fac eu planul maret, ca sa le acopar pe toate. Includ asadar si o partida de pescuit cu domnu Rusu, care imi povestise in prealabil cum prinde el monstrii pastravi, de balosam total si intens ca o vaca ce priveste o caruta   de nutret, la care nu poate ajunge fiind inlantuita si tinuta la distanta.
Asadar, cu pretul amanarii plecarii pe duminica noaptea, lucru ce avea sa ma afecteze a doua zi, la munca, datorita faptului ca nu prea pot sa dorm pe tren, partida de pescuit a fost batuta in cuie, urmand sa aiba loc pe un raulet de munte din judetul Covasna. Moment de mare satisfactie, fara cravata, fara pantaloni de stofa, nebarbierit pentru 3 zile...:)) man, uitasem cum e stai nebarbierit asa o perioada de timp...and it's fun! :))
L-am convins si pe "musiu" Misulica, cu care mai purtasem eu ceva discutii despre pescuit, si-mi parea cel putin un pescar amator. Dar nu, dupa cum avea sa se demonstreze mai tarziu, m-am grabit acordandu-i aceast titlu onorific. Motivele pentru care nu poate primi aceasta minunata distinctie sunt 2: 1. Nu stie sa isi lege carligul...apai ce pescar e asta, domnule? si 2. Nu are rabdarea necesara...vazand ca nu prinde nici un pastrav, a strans undita si s-a lasat invins, mai usor ca avansul armiei Romane, in 1919, cand ne-am agatat opincile in cui in Budapesta, pentru a elibera aceasta magica tara de sub sovietizarea ei tutelata de mirificul Bela Kun iar in loc de recunostinta am primit probabil un gulas.

Facand un nod de carlig, asa cum Misu nu stie :))

Nu a inceput partida decat pe la 10 si a durat pana pe la 3-3 jum, ca a venit o ploaie zdravana. Daca ar fi fost dupa mine, la 7 as fi fost cu batul in balta...si as fi stat pana la 10 seara.
Acum, a venit momentul sa incerc sa explic pescuitul pentru cei care nu-l inteleg...Cum sa va zic eu, pescuitul e mai mult decat stat cu un bat in mana, pe un scaunel, cu scopul de a prinde un peste care oricum n-are maini, n-are picioare, deci iti e net inferior tie, tu, marele primat homo sapiens sapiens. Pescuitul la pastrav e o adevarata arta, o batalie, caci pastravul e un peste destul de greu de prins, dar care te face sa traiesti niste senzatii foarte tari. Sa-l citam in acest punct pe domnul Rusu, idolul meu in ceea ce priveste pescarii: "Stealth is the key dude, stealth!"
Si ne imprastiem toti trei, se face liniste si incepe pescuitul....arunc, nimic...arunc iar, nimic...Peste vreo jumatate de ora il vad pe Rusu alergand cu un pastrav in mana, sa-l arunce in balta lui, proaspat construita...zic, ma' sa fie, asta chiar se pricepe...si inghit in sec gandindu-ma ca azi trebuie sa imi miroasa si mie mana a peste cu orice pret, ca-i singura partida la care o sa merg probabil vara asta, cel putin la pastrav...

Nu cedez ma, nu cedez!

Timpul trece, si eu nimic...dar nu ma las, nu ma las...si incapatanarea da dovada....la vreo jumatate de ora dupa ce Misu cedase declarandu-se infrant, vine momentul magic...paaaaaaaaac, pluta sub apa, din prima...si paaaaaaaaaaaaaaaac, pastravocul pe mal....zambet pana la urechi, alerg cu sangele amestecat cu adrenalina pompat puternic in cap spre o tufa de urzici, langa care cazuse minunatul...timpul se dilata, si eu ma precipit ca o fata mare...il iau, ii fac o poza si il eliberez ca pe Discovery, ca doar noi facem pescuit sportiv...:)) Tata n-a putut intelege niciodata acest concept...citez: "Hai ba Bogdane, da-o-n pizda masii, trebuia sa ii aduci acasa, puneai un ou peste ei si hap hap". Dar pescuitul nu e pentru mine un mod de procurare a hranei, ci din contra, nu prea mananc pestele pe care il prind...e mai mult o reintoarcere ritualica in stilul lui Sadoveanu, la lupta dintre om si natura, la omul vanator si pescar, din care tata imi zice ca ma trag, ca am grupa 0, c-asa o fi citit el pe undeva - asta e grupa carnivorilor, la origine...

Prima captura

Ma misc putin mai jos, apare si Misu...ii povestesc, il vad cum baloseaza, se simte ranit in orgoliul lui de pescar si ameninta sa-si desfaca din nou undita, pentru a nu ramane singurul dintre noi fara captura, dar se lasa pagubas si de aceasta data...
Mai am vreo 10 aruncari si nici o lovitura, dupa care, in locul in care Rusu ma amenintase ca is monstri, dau lovitura suprema a carierei in materie de pastrav...paaaaaaaac pluta la fund, paaaaaaaaaaac trag pe mal.....si un bivol de pastrav se zbate fioros in carlig....bine, privind poza observ ca nu-i chiar un bivol, dar mie asa mi s-a parut pe moment, si unde mai pui ca pestele asta a fost prins in apa pana la jumatatea tibiei, ca n-ai zice ca  pe rauletul ala poti prinde asa bucati. Una peste alta, e un pastrav de toata frumusetea.

Inundatie de satisfactie faciala

Bivolul :))

Asta a fost si ultima captura, caci ploaia ne-a stricat planurile, dar oficial trebuie sa recunosc ca pescuitul la pastrav a devenit noua mea obsesie, caci nu se compara cu nici un alt pescuit. Incoronam asadar oficial, domnul pastrav ca rege peste tagma piscicola ce se poate captura in Romania, si il decoram oficial cu medalia "Mai tare decat whisky cu Red Bull" in grad de comandor. Sub sloganul "Pastravul loveste mai ceva ca o blonda", ma declar oficial indragostit de acest peste fantastic. Nu-i prima data cand merg la pescuit de pastrav, nu e prima data cand am prins pastrav, dar asa de mari n-am prins niciodata, si e o mare diferenta...se pare ca la pastrav, marimea conteaza :))
Arata si extraordinar de frumos pestele asta - pastravul indigen - , coloritul il face aproape nedetectabil in apa..dupa cum urma sa descoperim cand l-am eliberat...

Strangand undita fericit...

Una peste alta, am doar cuvinte de lauda despre aceasta partida de pescuit, it was legendary!
Multumiri si pe aceasta cale pescarului Rusu, omul care mi-a oferit satisfactia suprema in week end.

Refreshing the situation...studentia e over!

Am trecut printr-o perioada foarte busy, ca atare nu prea am avut timp de scris pe blog. Sa dam un refresh scurt.

Ultima saptamana de studentie a fost de pomina. Am terminat disertatia la fix, am facut rost de toata hartogaraia necesara depunerii ei la secretariat, am fost pe la prof sa mi-o semneze iar vineri la ora 10, ma infigeam bagaret in coada caci de la 11 trebuia sa ajung la sediul firmei unde lucrez, sa depun licenta si alte acte, dupa ce trecusem si de al 2-lea interviu care, surpriza, a fost telefonic. Toate s-au asezat ca in rastel.

Duminica am fost trimis in marea capitala sa invat cum sa fiu un om de vanzari eficient - training oferit prin bunatatea marii corporatii Citi Bank.

It was fucking interesting...inveti intr-un training din asta cat intr-un semestru de facultate, chestii practice. In al 2-lea rand, nu te pune cu banca...are clar, specialisti mai buni decat tine in toate domeniile, astfel ca spre deosebire de legislatia de stat, care este lacunara, banca aplica o strategie si reguli atat de bine stabilite si de gandite pana si din punct de vedere psihologic incat ramai socat si fara sanse sa o fentezi. Smart guys, I must admit!

Primul si singurul lucru care m-a speriat la trainingul asta a fost sa nu dea dracul sa prind o canicula de proportii in Bucuresti. A dat Dumnezeu si a fost vreme ok, plus ca mi s-a pus la dispozitie un apartament cu o camera in piata Romana, dotat inclusiv cu aer conditionat, asa ca 3 zile am boierit! Surprinzator, Bucurestiul nu m-a mai speriat ca alta data, din contra mi s-a parut intr-adevar un oras plin de oportunitati...bine, asta probabil si pentru ca m-am invartit doar prin centru...Cea mai interesanta constatare...capitala schimba pana si greierii...baietii cantau de zor pe betoane si piatra cubica la statuia lui Carol...:)) fucking unbelievable!

Trainerul care l-am avut era categoric bolnav...bolnav in sensul bun! Omu' putea sa iti vanda probabil pe bani grei pana si o bijuterie in forma de porumbel purtator de falus in plisc...am avut multe fineturi de invatat..

In rest m-am plimbat prin Bucuresti, am baut o bere in Cismigiu intr-o companie minunata, m-am minunat pe ce cacaturi sunt cheltuiti banii bucurestenilor (pasarile din parcul Cismigiu...wtf? de ce dracu ai vrea sa vezi pauni intarcuiti intr-un parc?) si am cunoscut oameni noi. Simtul meu de orientare s-a dovedit a fi foarte ascutit, mai putin prin maruntaiele metroului, unde am avut tendinta drastica de a confunda nordul cu sudul. :))

Partea de cacat a fost translatarea dus si intors la Bucuresti cu trenul, care a insumat in total aproximativ 22 de ore de chin, chin usurat doar de compania fetelor cu imaginatie, care vazandu-ma singur si neajutorat au pus artileria grea pe mine, probabil la ordinul unei organizatii feministe elitiste mondiale, al carei scop este dominatia globala sub tutela femeilor si care incearca probabil sistematic sa elimine barbatii cei mai competenti, printre care s-a dovedit de aceasta data, fara tagada, ca ma aflu si eu! :))

Revenit in Cluj Napoca, a urmat prima zi de servici, care s-a dovedit a fi extrem de interesanta, cum de altfel au fost si urmatoarele...o sa ma transform probabil intr-un animal social scormonitor de intimitate....si nu ma pot plange ca pana acum nu am fost la fel...:)) evident treaba a fost marcata solemn prin ascultarea pe drumul catre servici a piesei Vank - O ultima dorinta, treaba batuta definitiv in cuie inca din liceu.

Sustinerea disertatiei a decurs bine, astfel am devenit absolvent cu nota 9,25 a mandrei sectii Afaceri Internationale, FSEGA, UBB, si am sarit in valtoarea vietii direct, ca un pinguin infometat ce pleaca la pescuit, numai ca eu sunt in postura de Direct Sales Agent, at Citi Bank, vesnic la cravata si 4 ace, cu increderea ridicata, mereu zambitor si constient ca de acum inainte ochii albastri vor fi un trick care bine aplicat vor face si bani :)).

Urmatoarele bariere de depasit? Scopurile sunt nobile, dar nu se pot dezvalui decat cele care sunt publice si in cercurile de prieteni, si vizeaza perioada de pana la 28, adica un plan pe o perioada medie de 5 ani.

1. Sa devin Sef, bine platit intr-o multinationala

2. Sa devin sef in afacerea mea, si sa castig mai mult decat in prima situatie + k vreau sa traiesc satisfactia demisionarii de pe o pozitie inalta :))

3. Inca o facultate sau doctorat ca sa pot fi studentul model care n-am fost :))

4. Proud owner of a house in Cluj Napoca, preferabil cartierul Marasti

5. Proud owner of a Mini Cooper, macar un an pana realizez ce afacere proasta am facut...

6. Ma insor cu Ileana Cosanzeana, dupa ce am fost dorit de 25% din femeile bune din Cluj :)) (deocamdata cunosc doar 15% din ele).

7. Ileana Cosanzeana si cu mine pornim sa vizitam lumea la modul cel mai agresiv pe principiul axei lui Basescu: Bucuresti - Londra - Washington, care insa va suferi modificari majore atat de fond cat si de forma.

Ultimele 2 se vor intampla doar la 28. Planificarea cincinalului este mama succesului.

Va pup, cine mai vrea un plastic (card), sa apeleze la mine! Pana atunci ma transform incet dar sigur intr-un tip agasant cu zambet vesnic, cum e asta de mai jos: :))

Ultimele zi din viata unui student ep. 2

Vineri te-au sunat de la Citibank sa-ti zica: "Va asteptam la un alt interviu, ati trecut de faza preliminara..."!
Bine...o sa-mi fac temele si o sa trec si de asta, gandeam eu zambitor, ca doar vreau sa raman in Cluj. Totusi ai fost dezamagit ca joi seara n-ai mai iesit la bere cum programasei, ai ravnit la berea aia precum Stefan cel Mare la Cetatea Alba. Nu-i bai, ai iesit vineri, pe principiul "ai lasat pe maine ce n-ai putut face azi". Week end-ul a zburat rapid si te-ai trezit ca aproape n-ai facut nimic interesant. Vremea nu te-a lasat sa iesi pe munte, sau macar la un gratar, cum iti progamasei tu, in gandul tau. Ca bine zice cineva: "Ce-o zice mintea mea, in gandul ei?" Totusi ai reusit sa dai gata 2 carti de Eliade saptamana trecuta. Incepe sa te fascineze omul asta din ce in ce mai mult. Si, prin pontul vandut de "Miha la parisienne" , ai inceput sa citesti alte carti despre economie si politica pe care le cautai de mult. Hail to Liberty fund. Atasez linku' ca poate mai sunt amatori si-ar fi pacat sa nu impartasesc minunatia asta de site. http://oll.libertyfund.org/ Si multumiri domisoarei Trenca Mihaela, pentru ca a impartasit descoperirea, in marinimia ei, cu moi.
Duminica...azi m-am reapucat de alergat, sa intram in forma maxima, pentru disertatiune si pentru vara, ca deh, urmeaza proiecte montane ambitioase. Mi-am luat mp3-ul fain frumos, m-am translatat cu troleul pana in parc si am inceput sa alerg. Partea misto e ca temperatura nu era ridicata, fiind aproape 10, si in plus un miros de tei inflorit de-ti era mai mare dragul sa respiri. Dupa cateva ture, a urmat partea preferata. Urcatul pana la Belvedere, in stil Doroftei (adica scara cu scara :)) ). Ajuns sus, mort de oboseala, cu respiratia sacadata, dar pe care n-o auzi din cauza muzicii din urechi, privesti Clujul de sus. E seara, orasul e luminat si are ceva ce te indeamna sa fii optimist. Se vede pe el ca nu doarme, ca de obicei. Acum stau si ma intreb daca fiecare are un loc preferat de visat si reintors in trecut, al meu e la Belvedere, in Cluj, seara. Ma sprijin pe zidul ala, si o iau de la stanga la dreapta. Si-mi vine sa arat cu degetul in aer, ca un copil de doi ani. Anul asta, mereu am inceput asa: "5 ani, 5 ani dude!" Si o iei cu privirea drept in fata, se vad faruri de masini care coboara Feleacul. Iti aduci aminte cum a fost cand ai vazut prima data Clujul de sus, cand ai venit la inscriere...incepi sa razi! "Cum pizda masii au trecut 5 ani?" Si dupa amintirea asta scurta o iei de la stanga la dreapta. "Uite acolo stau, uite acolo as vrea sa locuiesc....Da' de ce n-ai vrea ma in Manastur, ca e mai iefin...Lasa ba, ca-mi place Marastiul...si doar o sa am masina, ca-s roman, doar n-o sa circul cu troleul sau bicicleta, ca un francez..." , "A si acolo statea gagica din primul an...si acolo am avut o gagica...si dincolo...a si uite si caminu' 3...si A3" si razi zicandu-ti "No fucking regrets...", dealtfel in astia 5 ani ai invatat sa calci pe canale, te-ai dezvatat sa calci pe canale, si parca ar fi meritat...dar acum ai invatat sa calci pe ele din nou. "A da ba, si banca aia de la Belvedere...:)) ba ce discutii...asa-i cand esti entuziast....a, si aia....si zidul acolo, si dincolo...o Doamne, mai Gheorghita, ca bine-ti sade tie!" Ai invatat sa canti la chitara, sa te minunezi la teatru, sa razi mereu, sa fi mandru ca esti tu, dar nu orgolios in sensul prostesc....sa te bucuri de tot ce ai bun, sa te crezi baiat destept, sa ai prieteni adevarati...sa apreciezi cand esti iubit, si sa faci lumea sa rada. "Pai ma, eu i-as duce pe toti, obligatoriu, la comedie o data pe saptamana daca as fi dictator, CLAR! Prea multa lume rade prea rar..." Totusi, poate nu toata lumea te-a inteles, poate unii nu te-au sustinut cand aveai nevoie cel mai mult, dar cazurile alea sunt prea putine...Esti un tip iubit si popular. Si-ti imaginezi cum in momentele cand iti zici asta, toti te-ar acuza ca ai zis gandurile astea tare, ca esti un increzut, in optimismul tau nemarginit. Ai zambi in stilul caracteristic, caci stii ca in ultima vreme te-ai schimbat. Intelegi altceva prin optimism, l-ai cioplit din vechea idee, l-ai finisat in stilul lui Brancusi. Si ei s-au schimbat, caci doar zilele astea ai observat cum un prieten bun isi trecuse in telefon gagica "IUBI" :)) e clar, in curand incepe sezonul nuntilor si strangi din dinti "Ba sa nu dea dracu' sa fiu eu primul...poate imi pune lasoul vreo Ileana...".... Si obligat fiind de acuzatiile prietenilor, ca ai rostit gandurile-ti zburatoare, te-ai ridica, te-ai inclina in fata lor, te-ai aseza in stil japonez si ti-ai face seppuku in fata lor, cu o sticla de bere, nu inainte de a ciocni-o cu toti si a le zice..."Ma eu va iubesc pe toti!" Ai cazut de 7 ori si te-ai ridicat de 8, ai invatat sa mergi pe munte si n-ai da pe nimic revelatia asta suprema... Ba din contra i-ai lua pe toti cu tine, sa prindeti o "mare alpina", sa stati pe iarba in fund deasupra norilor si seara sa le canti seara la foc, la chitara.
Life...what is life?
I dunno the answer but I know I love living! Ma duc sa mananc o felie de paine cu gem ca maine imi intra banii si frigiderul e gol...E smecher ma asa, e studentesc! :))

Incepem azi seria intitulata sugestiv "Ultimele zile din viata unui student"

Alarma vietii suna de dimineata, dar tu te-ai culcat tarziu ca ai avut treaba la practica, dupa ce-ai iesit la plimbare. Noroc ca, baiat destept fiind, te-ai mintit ca de obicei, apeland la vechea smecherie...Ai treaba de la 8? Pui ceasul sa sune la 6, si astfel, la 7 jumatate o sa ai un sentiment profund de multumire, ca nu mai poti dormi  si te-ai plictisit ca ceasul sa-ti sune din 9 in 9 minute. Hopa maricel, dus frumusel, barbierit nitel...baiatul arata tutz...arata? :)) aaaa, Houston, we have a problem...dude, you need a haircut! Fine, renunt la freza mea rebela, caci azi am programat un interviu.
Te duci la xerox, printezi practica, iei troleul antic si la 9:40 fumezi o tigara pe scarile facultatii gandindu-te zambitor: "Mno ca am scapat si de asta!"
La 10 te duci sa te tunzi ca omul ce vrea sa faca pasul cel mare in viata...sa intre in clasa muncitoare! Si surpriza, la frizeria ta preferata, unde te tunzi de 5 ani, si de care esti foarte multumit...azi, in ziua cea mare pentru tine, toti barbatii s-au decis sa se tunda si ti-au luat-o inainte. Iti zici in barba ca revii peste jumatate de ora, ca doar e timp pana la 12:30 cand ai interviul si asa si faci. Doar ca vezi tu, azi, eruptia solara...e impotriva ta...frizerita iti zice ca are alta programare...si deci te resemnezi...BA NU, cum sa te resemnezi? te duci acasa, calci camasa, pantalonii, faci papucii...te imbraci adecvat, arunci un CV in mapa pentru orice eventualitate si pleci sa descoperi un alt loc in care sa-ti lasi surplusul de par...doar ai o jumatate de ora sa gasesti...si inca pe atat sa te tunda. Graficul e facut!
Nici la 2 pasi de frizeria ta, descoperi o noua frizerie si intri fericit nevoie mare.
La clasica intrebare..."Cum te tund?" raspunzi la fel de clasic...."In spate si in lateral pierdut, sus mi-l scurtati cam jumatate...", de 5 ani aceeasi formula de succes...
Dar nu, de data asta n-ai fost vigilent, tipa e mai mult coafeza decat frizerita, si in loc sa bage viteza in aceste clipe cruciale pentru tine, ea te bibileste in stil feminin..."Si aici cat sa iau?"..."Pai...cam atat...(si in gand: Tunde in pana mea femeie acolo, ca n-ajung la interviu...)"...45 MINUTE...wtf, de asta merg femeile la coafor si li se pare atat de cul...ca in 45 de minute poti discuta despre viitoarele inventii federale ce vor revolutiona medicina si curele de slabit, viitorul copilului tau...PANA LA 18 ani, tot trecutul tau, noile tendinte in materie de haircut, efectele eruptiei solare si toata viata, inclusiv perioada postmortem, a sotului tau.
Si cand crezi ca a terminat, te fileaza, te da cu gel si te intreaba daca asa ti-l faci de obicei. Marai un "Ihi!", platesti, dai ziua buna ca in Ardeal si fugi in statia de troleu sa prinzi unicul troleu ce duce in Polus Center, locul magic...
24B, acest unic troleu, ce te poate translata ieftin si studentesc pana la destinatie circula din jum. in jum. de ora iar pentru ca fofoloanca aia de coafeza te-a bibilit l-ai pierdut pe ultimul.
Inventivitatea te impinge insa sa folosesti transportul multimodal...Dupa 3 trolee schimbate, ajungi in ultima statie...de dinainte de Polus. Acolo mai speri ca va veni printr-o minune un 24B, dar la 12:10 zici pas, zbori intr-un taxi si zambesti multumit ca macar ai salvat vreo 15 RON.
Ajuns mai repede, bagi o pipa in mod ritualic, ca sa para o treaba serioasa. Azi ai fumat deja 2 tigari in mod ritualic...zeul tutun lumineze-ti mintea...
La 12:30 fix esti acolo, mizand zambitor pe o punctualitate sharp. Vrei sa lasi ca de obicei o impresie buna...dar zambesti amintindu-ti de o treaba din Hitch... "90% of the iceberg is below the water..."
Saluti, dai mana...urmeaza un interviu clasic, stil corporate...Citibank te vrea vanzator de carduri in Polus... si pe toata durata interviului esti distrat gandindu-te ca desi oferta e buna din punct de vedere financiar si al programului, acceptand jobul, iei calea sigura spre iad, caci va trebui sa cocosezi finantele oamenilor cu zambetul pe buze, vinzindu-le carduri de credit.
Urmeaza un exercitiu de imaginatie in care tipa te pune sa ii vinzi un card...
Ii explici cum acest card este de fapt nu un produs ci o modalitate prin care ea face un swich...translateaza satisfactia in prezent si finantele in viitor...bucurandu-se macar azi, de produs, si uitand de datoria de maine. O intrebi daca are un vis mai material, sau cel putin la care o roata sa fie un produs...musca teoretic cu da...O intrebi daca e de parere ca un om ar cumpara o sticla cu apa cand se ineaca...(vechea smecherie de marketing)...zambeste...ii zici ca sticla aia i-ar putea salva viata ca pluteste...si dupa aia inchei spunand ca bucata de plastic i-ar putea salva visele, sau macar le-ar putea translata intr-o realitate prezenta.
Alte intrebari, alte chestiuni...strans de mana si la revedere, "Va sunam luni", si altul la rand...Now we wait...
Pana atunci, te translatezi obosit acasa, iti faci o omleta studenteasca si te gandesti balosand la o bere rece...pe care probabil o vei savura pe seara si vrei dracului sa pleci pe munte!
Trecu'nco zi, curgand usor,
Din studentia legendara...
Si tu te-ndrepti nemuritor...
Spre viata cea reala...

Nicolae Iorga, un mare vizionar...