Satisfactia lucrurilor mici, capitolul 1. Pachet de acasa

O P E R A T I U N E A :

"Ba bulan, vezi ca diseara tre' sa mergem dupa pachet!". Frate-miu aproba tacit dand din cap zambitor. Dupa 5 ani de actiuni din astea, stiu la minut la ce ora trebuie sa plec....ca sa ajung cand ar trebui sa ajunga autobusul!:)) Dar nu e ajuns sa mergi pe stilul ministrului transporturilor din Japonia, care si-a dat demisia cand trenurile de acolo au intarziat cumulat 1 minut pe an. Esti cetatean european in...Romania!

"Ba Bog ba, da' cu ce mergem?

Ei flori, cu ce mergem ma de obicei? Cu troleul...

Da' ba, n-am bilet!

Ba nici eu n-am, te-am mai invatat ca dupa 10 controlorii nu circula! Stai linistit! Vezi mah, gandesti ca un inginer, fi mai speculant :))"

Plecam la 10 fara 15 de acasa si ajungem in 10 in statie. Arunc o privire de expert, nici urma de controlori. Vine 35u' frac'miu se uita la mine, ma intreaba daca urcam. Cu incredere deplina ii zic: Desigur. Nema control, de fapt cred ca ii angajeaza pe principiul fetei "Ba tu, tu esti angajat ca ai fata de controlor!". Ajunsi sus incepem asteptatul. Prima oara ne bucuram ca nu e frig, dupa 20 de minute realizam ca de fapt e frig cand stai pe loc. Urmeaza discutii de tot felul. Intre discutiile variate, suieram ca sa se sudeze pauza, printre dinti, momente artistice gen "In pizda masii de autobus, nu mai vine odata!" sau "Bah da-o-n colo, deja a intarziat o jumatate de ora". Tata suna ca de obicei ca sa verifice daca "ne descurcam". Rad cu Adi de modul in care da indicii...am putea face un intreg dosar "Ba vezi ca is 3 plase albe de rafie cu penny pe ele, puse pe partea soferului la mijloc, peste un bagaj mare. E autobusul ala pe care scrie Boegl Roesler (sau ce dracu scrie oricum un autobus second cu scrisuri pe el cam cum erau tricourile de fotbalisti de la sh-uri dupa care ne curgeau noua balele in copilarie desi erau scrise cu anonimi nemti, probabil personalizate...) - rad numai cand il aud cum pronunta - cu numarul CV-02-TRE si soferul e...HO! zic, ajunge stiu!"

Apoi vine autobusul si buluc studentii se aduna in jurul usii cu pachete...fiecare tragand de plasa lui mai cu graba sa prinda taxiurile de peste drum. De data asta il las pe frac'miu in fata si il aud cum vorbeste cu soferul cu mustata de secui: "Oz, oz...ez oz, ighen, kosonom". Rad, mi se pare funny, apuc o plasa. Traversam si luam taxiul.

In taxi "Aurel Suciu nr. 12, fosta Pietroasa (schema asta cu spusul denumirii vechi a strazii functioneaza intotdeauna caci dai impresia de locuitor vechi al urbei Cluj Napoca)" si la final 8 lei. Suni acasa si zici parola: "ridicat pachetul". Tata intreaba disperat "Cum ba pachetul...poate pachetele, le-ai luat pe toate da?" "Da, am luat toate plasele calmeaza-te! Merci fain, noapte buna!"

Acelasi scenariu de 5 ani, cam o data la 2-3 saptamani.

Dupa ce intri pe usa insa vine partea faina. Despachetatul.

"Baaaaaaaaaaaa, esti prost cas de vaca!; Ha ha fraiere, ghebe murate, sa nu te prind ca te atingi de borcanul asta! "Prajitura preferata, nu se poate" si incepi sa balosezi instantaneu. Apoi bei sucul de rosii gol, ca ti-e pofta si te gandesti cum te-ar alerga mami ca ti l-a pus pentru gatit si tu il bei asa...dar il bei ca e bun si tu vrei placere pe moment! Asezi totul pe rafturi sa nu incurci si sa stii de unde sa iei: ciorba la ciorbe, felul 2 mai jos, uscaturi sus, alte chestii cel mai jos. Totul are regula, e un adevarat ritual.

Apoi, dupa ce ai terminat de despachetat, desi e 11 jum. mananci. Nu te intereseaza ca te ingrasi, mananci...mananci dintr-o masa plina de bunatati, pregatite cu grija si dragoste de mami. Si dai din cap gandindu-te ce inseamna mami pentru tine. Zambesti fericit. Si adormi cu burta plina si creierul extaziat de substantele eliminate in urma placerii de a manca numai bunataturi.