Dimineata ne-am trezit odihniti nevoie mare, hainele se uscasera pe calorifer, asa ca dupa ce am fost la baie sa ne spalam meclele, ne-am pus sa ingurgitam. La sfarsitul operatiunii "hranirea", am constatat ca stam mai bine cu mancarea decat banuiam. Cam pe la ora 10, 10 fara ceva, dupa ce am lasat camera cum am gasit-o, ne-am pus in miscare, urmand traseul banda albastra, bine marcat pana la un punct. O reala pacere sa pasesti prin zapada pufoasa proaspata, pe care mai alerga cate un vartej ridicand-o, si printre brazi, singurii care prin freamatul lor tulburau linistea diminetii.
Cabana si eroul, stil cocor
Iarna si primavara dau ultima batalie
Sfatul batranilor
Dupa o scurta coborare prin zapada, am ajuns in catunul Rogojelu, tipic apusean, cu case rasfirate. Apai in momentul asta ne gandeam cat de greu trebuie sa fi fost sa fi avut mandruta la vreo 2 dealuri distanta de tine...mai da iama cand e plecat tac-su daca poti....ca sa nu mai vorbim de mersul la magazin dupa paine...:)) Partea frumoasa a fost ca oamenii nu prea au simtul proprietatii atat de dezvoltat, sau cel putin asta lasa impresia lipsa gardurilor solide si faptul ca traversezi curti nestingherit pentru a merge pe traseul marcat. Un alt lucru care te frapeaza este cumsecadenia oamenilor, care dau binete si te intreba curiosi, cand te vad ca vii de la munte: "Mai iaste neaua la munte?" Oamenii astia debordeaza prin vitalitate si sanatosenie, chiar daca majoritatea au varste considerabile.
Asteptand primavara in doi
M-am bucurat sa vad ca unele case specifice sunt renovate...ba chiar am ramas profund impresionat de una, care parea mai mult de vacanta dar intr-o stare perfecta...avand inclusiv panou solar. Un alt lucru interesant sunt fantanile, care sunt direct in pamant si acoperite cu un fel de cotet, totul ridicandu-se pana la burta...
Casa de vacanta cu specific
In punctul asta frate-miu a incercat sa isi puna in valoare talentul fotografic - destul de discutabil dupa mine - cu fauna domestica locala...ce-a iesit nu pare a se incadra in nici un stil de arta....Prezentam in contrinuare 3 mostre!
jumatati de oi in miscare (poza facuta prin eschiva din calea monstrilor)
Fund de oaie si caramizi...
Portret de porc, cu spatele =))
O scurta lamurire a traseului caci domnul Cheloo uitase pe unde mai fusese el, folosind busola si harta a fost singura dificultate intalnita... Au urmat, din Sacuieni, 7 km de mers pe jos pe un drum asfaltat plin de broaste tartusite de masini...atati eroi cazuti in incercarea de a traversa drumul...dar nu mai inainte de a manca pe malul unui rau. Trebuie sa brevetez sandwish-urile de excursie pe care le folosim, reteta proprie- au fost senzatie! Oile pasteau linistit si mieluseii zburdau... Vremea a fost numai buna de mers, desi complet inorat si cu tentative timide de fulguieli. Noi ne-am bucurat ca nu a plouat. Ajunsi in Bologa am facut primul popas la valtoarea de pe valea Hentului, care se afla in stare impecabila si complet functionala. Personal, prima masina de spalat cu bule, existenta probabil pe piata, mi s-a parut o minune inginereasca. Tot mecanismul este gandit impecabil astfel incat hainele sau covoarele sa iasa curate, fara efort si fara detergent. Nevasta-mea are una promisa, in semn de respect, din partea mea, in spatele mansion-ului propriu. :))
Valtoarea de pe valea Hentului
Subsemnatul in actiune
Dupa oprirea la valtoare, urmatorul punct de interes vizitat a fost cetatea Bologa. Bologa a fost atestată pentru prima oară documentar în 1304 ca Sebuswar, apoi apărând nominalizată cu diverse nume, cum ar fi Sepuswar din 1324, Sebeswar - 1329, Sebeswar alio nomine Hunyadwar - 1398, Castrum regis Sebes - 1393, Castrum regis Hunyad - 1397, Sebes Varallya - 1760.
Regele Sigismund de Luxemburg a donat Bologa împreună cu Cetatea Bran lui Mircea cel Bătrân, după semnarea la Brașov a tratatului de alianță împotriva Imperiului Otoman în 1399.
Punct strategic pe drumul care ducea la Oradea, fortăreața a servit și drept refugiu pentru populația locală în momentele de restriște. A câștigat importanță în secolul XVII, când otomanii au cucerit Oradea și împiedica acțiunea de colectare a taxelor.
Cetatea vazuta de jos
La atac!
Calatori prin veacuri de istorie
Din pacate 700 de ani de istorie mai mult sau mai putin prolifica stau in uitare si ruina. Un hatis de nedescris format din liane si copaci s-a instalat confortabil in interiorul cetatii. Din cate mi s-a parut mie, se afla intr-o stare continua de degradare, si se pare ca nu e exploatata turistic...pacat...alte state ar valorifica la maxim chestiunea...
Copacii imbratiseaza cetatea
Si lianele o acopera
Am invocat-o pe printesa din turn, insa fara succes, dupa care am plecat dezamagit...
Draga Ileana, "coboara-n jos"
Atunci du-te-n...
Am admirat uimiti si ultimul racnet in materie de sezatori pentru barfa de duminica...tunata cu bancuta de Dacie 1310 si cu acoperis antipluvial. O minunatie a timpurilor in care traim, fita de fita....
Sezatoare in ton cu vremea
Cam pe la orele 15:30 incheiasem vizitarea tuturor obiectivelor propuse, asa ca ne-am indeptat spre halta unde "am constatat telefonic" ca mai avem de asteptat cam 1 h 30, timp numai bun sa intram intr-o pensiune aflata mai la vale sa bem o berula - berula victoriei finale - si sa luam o sticla cu apa pentru calatoria pe tren.
Bea bere si cica studiaza harta...
O ultima privire inainte de intoarcerea in urbe...
Timpul a trecut si ne-am trezit uitandu-ne pe geam catre Vladeasa in personalul care alerga in stil TGVist catre Cluj Napoca.
Si cica ne-am hotarat noi, din nou, sa dam o tura pe munte. Ne sfatuim batraneste si decidem ca ar fi frumos sa mergem in Vladeasa. Batem in cuie traseul, luam o harta si o busola, ca stiam de traseu ca e prost marcat, facem proviziile si ne punem pe modul asteptare.
Cine? Eu, my bro' - legendarul capitan de plai Adita Barbosul - si Chelione, prezicatorul clarvazator
Traseul: 1a zi: Rachitele - Cascada Valul Miresei - Pietrele Albe - Varful Vladeasa - Cabana Vladeasa
a 2-a zi: Cabana Vladeasa - Valtoarea din Bologa de pe valea Hentului - Cetatea Bologa -Gara si vira la Cluj
Predictia meteo arata cam cacacios, si toata saptamana am sperat la o indreptare. Nimic, predictia suna pe sambata cam federal...60% sanse de ploaie si pe duminica 20% de ninsoare.
Amu', nu ne descurajam noi asa usor, si ne hotaram sa mergem, poate om avea noroc...
Sambata dimineata la 5 jumatate cand ne-am echipat si am iesit pe usa era o furtuna in toata regula...pana in statie ne-a udat binisor si evident ca ne sopteam in barba "Ba, a dracului vreme, amu' sa n-avem noi noroc deloc?"
"Ready steady!"
In gara prima "veste buna"...personalul nostru nu circula....aveam un rapid da' pt ca am ajuns cu jumatate de ora mai repede am platit cu 20 de RON mai mult...deja planul bugetat se daduse peste cap...ajunsi in Huedin constatam ca nu e dracul chiar atat de negru si ca ploaia s-a oprit. Ne postam la locul unde se sta la ocazie dupa ce admiram vilele tiganesti cu semn de Mercedes in varf. Prost sa fi, noroc sa ai! nu-i de ajuns....
La ocazie opreste un tiriplici de masina si cu mare greutate reusim sa ne ingramadim cu tot cu rucsaci in ea...Nenea ne duce 10 km... pana la o intersectie, pentru 10 RON...mai avem de facut 15...Ne postam din nou la ocazie dar nenica, drumul spre Rachitele e de-a dreptul circulat sambata...cate o masina din an in paste...Cheloo se hazardeaza si zice ca azi sigur mergem cu bascula, daca merge..."Du-te ba, macar de-ar fi asa!" Stam noi cam o ora la ocaziune, nu ne ia nimic si ne hotaram sa mergem pana in satul cel mai apropiat, care era la 1 km...o luam la picior si la un momentdat din spate vine un ficior cu o caruta plina cu scandura trasa de un calut micut...."Nu ne iei si pe noi spre Rachitele?" "Va iau pana la Margau" - adica 5 km...bun si asa...si sarim sus! Tica tica, tica tica, in sat se mai urca inca 2 baieti, si uite-asa calutul ajunge sa traga o caruta probabil de 2 ori mai grea, cu pasageri. La deal trage greu, ca e mic...ne dam jos, iar ne urcam si tot asa. Ajunsi in Margau constat ca toata lumea se ocupa pe acolo cu lemnul...mai precis cu scandura, care e stivuita frumos si pusa la uscat pe camp. Gatere peste tot. Probabil daca n-ai gater nu esti om in satul ala.
"Destinatia"
"Scanduricultura...."
De unde ne lasa flacaul, dupa ce-i multumim fain frumos, o luam voiniceste la picior cu pas mare. Mai aveam de facut 10 km pana in Rachitele...cand, din spate o bascula trece si se opreste in fata noastra...se deschide o usa...."Unde mergeti? -Rachitele, nene! - Hai sus, urcati-va in spate, in bascula!" Cheloo e tot un zambet..."V-am zis? V-am zis? si rade urcanduse smechereste primul!" Urcam si noi in spate si nenea ii da bataie...Si uite asa mergem noi 10 km cu bascula pana in Rachitele unde ne dam jos si intram pe traseu dar nu inainte de a manca langa un izvor.
"Monkey...."
O luam in sus pe valea Stanciului, de altfel foarte frumoasa si la un momentdat trecem si prin Cheile Stanciului, o zona destul de salbatica care iti atrage atentia prin virginitatea ei. Pungi pentru gunoaie sunt destul de dese pe traseu, marcajul excelent, se vede treaba ca baietii de la salvamont din zona asta isi fac treaba.
"No words..."
"Pace..."
"Hopa mare!"
"Vreme de vreme..."
"Bine ca ninge si nu ploua..."
"Lux montan"
"Cu dedicatie pentru Lau"
Din start observ o chestie care mi-a placut mult, izvoare peste tot, si toate amenajate cel putin cu un jgeab de curgere din lemn. Oameni gospodari...ii dam bataie si ajungem la Cascada Valul Miresei....frumos amenajata cu gardulet la intrare in zona si foisor pentru odihna. Cascada a fost mult peste asteptarile noastre...Pe langa caderea impresionanta, debitul era consistent si asta o facea spectaculoasa! Ne-am tras in poza zambitori si dupa inca o masa si un popas am plecat mai departe.
"Cascada Valul Miresei, close up"
"Valul Miresei"
"Iuuu huuuu!"
"Fratii"
Pas pas pe drum cand, dintr-o data, intre munti se vede o invartojare si dintr-o data observam cum se coboara din cer ditamai ninsoarea, ca din senin, venind spre noi. In 2 minute suntem echipati ca pentru ninsoarea secolului...dar de unde, dureaza 5 minute si dupa aia iese soarele. Si vremea o tine exact asa...5 min soare, 5 min. ninsoare, de te saturai sa iti tot inchei si deschei geaca. In schimb vremea asta era mestesugita pe placul lui Cheloo, nevoie mare! Ne-a marturisit solemn ca un astfel de anotimp ar fi preferatul lui. Descoperim un ponor si acelasi Cheloo, un fel de "tzincu' pamantului" al gastii noastre isi baga imediat nasul, sa vada ce si cum...il urmam si intram intr-o cavitate nici prea mica nici prea mare iar undeva in dreapta raul dispare in perete...Cand iesim afara, observam ca lumea avea parte de o noua ninsoare a mieilor.
"Tzancul Pamantului"
Luam rucsacii in spate si ii dam bataie...pana intr-un punct din care observam Pietrele Albe si valea Seaca, pe cursul careia o luam, pentru a ajunge unde ne-am propus.
Peisajul este de basm, cu paduri de brazi raspandite rar, lucru tipic pentru Apuseni. Pietrele Albe vegheaza asupra noastra din dreapta, si noi ne simtim fericiti caci in jurul nostru nu e nici tipenie de om. Ne deplasam si savuram linistea. O liniste suprema....o armonie extraordinara...e placut sa stii ca undeva in lume exista un asemenea loc, mai ales acum cand traim intr-o societate a vitezei si a zgomotului...Urcand intr-un asemenea peisaj, ai impresia ca orasele sunt locuri profane iar tu te-ai reintors intr-un paradis pierdut...intr-un fel de copilarie imaginara...Urcam o bucata mare si ajungem la baza urcusului final.
"Simetrie"
"Greu la deal...cu boii mici :))"
"Pietrele albe"
"Apuseni"
"Printre fulgi si Pietrele Albe"
"Virginitate"
Facem o pauza de cioco, hidratare si hodina. Ne uitam catre asaltul final....mama doamne, cat e de urcat! Si banui ca mai sus, lucru de altfel confirmat ulterior, mai e de urcat dar panta trebuie sa fie mai lina. O luam in sus si incet incet, in zig zag, cu pauze destul de dese, inghitim toata distanta. Frate-miu se comporta admirabil si in gand il laud ca are bateriile bune.
"Vestitorul primaverii inexistente"
Cand ajungem aproape sus, valea se intuneca, se lasa ceata, si speranta noastra de a vedea de sus panorama se spulbera. Mai mult, se dezlantuie iadul: un viscol cu ninsoare apoasa si inghetata. Punem fularele pe fata, caci nu era chip de respirat altfel si o luam dupa Cheloo, care stia drumul aproximativ. Adica stia ca e un drum de masina pana la statia meteo. Inaintam greu, nu se vede nici la 3 m, dar la un momentdat, ca in filme, ne apare brusc statia, ca o fantoma venita din neant. Facem rapid poza de varf si ii dam bataie. Noroc cu transportul multimodal caci daca ajungeam cu vreo 1 h 2 h mai tarziu, se astupa drumul cu zapada si nu-l mai vedeam noi, si nici nu vreau sa imi imaginez cat de utila ar fi fost busola atunci. Viscol din asta, de cand merg pe munte n-am mai prins, si nu vreau sa-mi imaginez cum e sa te prinda asa ceva pe la vreo 2500 de m. Partea proasta e ca viscolul ne bate din fata stanga si partea si mai proasta e ca ninsoarea asta biciuia crunt ochiul stang. Dureroasa treaba, acum inteleg pe deplin utilitatea ochelarilor montani. Spranceana stanga inghetata!
"Poza de varf"
"Serpasul Spranceana Congelata"
Ajungem intr-o zona cu zapada troienita si destul de mare. Treaba nasoala era ca deasupra avea o crusta si cand iti era lumea mai draga te scufundai brusc pana la genunchi, lucru dureros pentru tibia care se lovea de crusta aia. O bucata am mers in 4 labe, ca sa evitam fenomenul, cu domnul Chelione in paralel, pana am trecut o zona mai nasoala. Frate-miu, baiat destept, beneficiind de lectia oferita live de noi, a luat-o smechereste pe alt traseu.
"Alb de primavara"
"Cu blanita inghetata...:))"
Am ajuns la cabana pe la 5 jumatate, mult mai repede decat ne asteptam noi. O zi cu 6 ore jumatate de mers...nici prea mult, nici prea putin! Ne cazam la cabana Vladeasa, o cabana faina si foarte ieftina, doar 20 de RON de persoana pe noapte, in camera cu 3 paturi. Bem un ceai cu rom sa ne incalzim, apoi mancam tragand cu urechea la discutia dintre cabanier si niste padurari: "Ma, aia sta ma, iti zic eu, cum nu-i barbat-su 5 minute in preajma, cum cauta....". Mergem sus si ne intindem boarfele la uscat. Ies cu Cheloo afara dar cerul e inchis, si nu prea putem vedea mare lucru. Zapada deja se asezase in strat consistent. Seara bem o bere in sala de mese si ne retragem la somnic. Discut cu baietii prima zi, si printre altele zic "Ma, noroc ca imi mai inchideam ochiul stang pe viscolul ala si mergeam asa ca un ciclop" Baietii zambesc fastaciti iar eu, ca un copoi veritabil ii simt ca sunt in dilema..."Voi n-ati facut la fel?" Si vine raspunsul cu voce firava..."NU"...pai de ce? Pai sa va zic eu de ce...baietii mei nu isi pot inchide doar ochiul stang...Nu-i cred si ii pun sa imi arate...Frate-miu arata de zici ca ridica o caruta, se forteaza din toti muschii si tot nu reuseste, si Cheloo la fel...le arat clipitul alternativ....acum sunt sigur ca am castigat respectul lor!
"Berea victoriei"
"V de la noapte buna!"
Ne retragem in camera din nou si frate-miu, omul cu bateriile bune, ia somn consistent direct, incet adoarme si Cheloo si la urma parchez si eu ascultand radio...
In mijlocul noptii ma trezesc, in sunete suspecte...dau o casca jos din ureche si ascult....Un gagiu isi babardea gasca in camera de langa noi...zambesc, pun casca inapoi si adorm in continuare...fericit si cu gandul ca azi n-as da odihna pe nimic...
Va urma...
