Dimineata ne-am trezit odihniti nevoie mare, hainele se uscasera pe calorifer, asa ca dupa ce am fost la baie sa ne spalam meclele, ne-am pus sa ingurgitam. La sfarsitul operatiunii "hranirea", am constatat ca stam mai bine cu mancarea decat banuiam. Cam pe la ora 10, 10 fara ceva, dupa ce am lasat camera cum am gasit-o, ne-am pus in miscare, urmand traseul banda albastra, bine marcat pana la un punct. O reala pacere sa pasesti prin zapada pufoasa proaspata, pe care mai alerga cate un vartej ridicand-o, si printre brazi, singurii care prin freamatul lor tulburau linistea diminetii.
Cabana si eroul, stil cocor
Iarna si primavara dau ultima batalie
Sfatul batranilor
Dupa o scurta coborare prin zapada, am ajuns in catunul Rogojelu, tipic apusean, cu case rasfirate. Apai in momentul asta ne gandeam cat de greu trebuie sa fi fost sa fi avut mandruta la vreo 2 dealuri distanta de tine...mai da iama cand e plecat tac-su daca poti....ca sa nu mai vorbim de mersul la magazin dupa paine...:)) Partea frumoasa a fost ca oamenii nu prea au simtul proprietatii atat de dezvoltat, sau cel putin asta lasa impresia lipsa gardurilor solide si faptul ca traversezi curti nestingherit pentru a merge pe traseul marcat. Un alt lucru care te frapeaza este cumsecadenia oamenilor, care dau binete si te intreba curiosi, cand te vad ca vii de la munte: "Mai iaste neaua la munte?" Oamenii astia debordeaza prin vitalitate si sanatosenie, chiar daca majoritatea au varste considerabile.
Asteptand primavara in doi
M-am bucurat sa vad ca unele case specifice sunt renovate...ba chiar am ramas profund impresionat de una, care parea mai mult de vacanta dar intr-o stare perfecta...avand inclusiv panou solar. Un alt lucru interesant sunt fantanile, care sunt direct in pamant si acoperite cu un fel de cotet, totul ridicandu-se pana la burta...
Casa de vacanta cu specific
In punctul asta frate-miu a incercat sa isi puna in valoare talentul fotografic - destul de discutabil dupa mine - cu fauna domestica locala...ce-a iesit nu pare a se incadra in nici un stil de arta....Prezentam in contrinuare 3 mostre!
jumatati de oi in miscare (poza facuta prin eschiva din calea monstrilor)
Fund de oaie si caramizi...
Portret de porc, cu spatele =))
O scurta lamurire a traseului caci domnul Cheloo uitase pe unde mai fusese el, folosind busola si harta a fost singura dificultate intalnita... Au urmat, din Sacuieni, 7 km de mers pe jos pe un drum asfaltat plin de broaste tartusite de masini...atati eroi cazuti in incercarea de a traversa drumul...dar nu mai inainte de a manca pe malul unui rau. Trebuie sa brevetez sandwish-urile de excursie pe care le folosim, reteta proprie- au fost senzatie! Oile pasteau linistit si mieluseii zburdau... Vremea a fost numai buna de mers, desi complet inorat si cu tentative timide de fulguieli. Noi ne-am bucurat ca nu a plouat. Ajunsi in Bologa am facut primul popas la valtoarea de pe valea Hentului, care se afla in stare impecabila si complet functionala. Personal, prima masina de spalat cu bule, existenta probabil pe piata, mi s-a parut o minune inginereasca. Tot mecanismul este gandit impecabil astfel incat hainele sau covoarele sa iasa curate, fara efort si fara detergent. Nevasta-mea are una promisa, in semn de respect, din partea mea, in spatele mansion-ului propriu. :))
Valtoarea de pe valea Hentului
Subsemnatul in actiune
Dupa oprirea la valtoare, urmatorul punct de interes vizitat a fost cetatea Bologa. Bologa a fost atestată pentru prima oară documentar în 1304 ca Sebuswar, apoi apărând nominalizată cu diverse nume, cum ar fi Sepuswar din 1324, Sebeswar - 1329, Sebeswar alio nomine Hunyadwar - 1398, Castrum regis Sebes - 1393, Castrum regis Hunyad - 1397, Sebes Varallya - 1760.
Regele Sigismund de Luxemburg a donat Bologa împreună cu Cetatea Bran lui Mircea cel Bătrân, după semnarea la Brașov a tratatului de alianță împotriva Imperiului Otoman în 1399.
Punct strategic pe drumul care ducea la Oradea, fortăreața a servit și drept refugiu pentru populația locală în momentele de restriște. A câștigat importanță în secolul XVII, când otomanii au cucerit Oradea și împiedica acțiunea de colectare a taxelor.
Cetatea vazuta de jos
La atac!
Calatori prin veacuri de istorie
Din pacate 700 de ani de istorie mai mult sau mai putin prolifica stau in uitare si ruina. Un hatis de nedescris format din liane si copaci s-a instalat confortabil in interiorul cetatii. Din cate mi s-a parut mie, se afla intr-o stare continua de degradare, si se pare ca nu e exploatata turistic...pacat...alte state ar valorifica la maxim chestiunea...
Copacii imbratiseaza cetatea
Si lianele o acopera
Am invocat-o pe printesa din turn, insa fara succes, dupa care am plecat dezamagit...
Draga Ileana, "coboara-n jos"
Atunci du-te-n...
Am admirat uimiti si ultimul racnet in materie de sezatori pentru barfa de duminica...tunata cu bancuta de Dacie 1310 si cu acoperis antipluvial. O minunatie a timpurilor in care traim, fita de fita....
Sezatoare in ton cu vremea
Cam pe la orele 15:30 incheiasem vizitarea tuturor obiectivelor propuse, asa ca ne-am indeptat spre halta unde "am constatat telefonic" ca mai avem de asteptat cam 1 h 30, timp numai bun sa intram intr-o pensiune aflata mai la vale sa bem o berula - berula victoriei finale - si sa luam o sticla cu apa pentru calatoria pe tren.
Bea bere si cica studiaza harta...
O ultima privire inainte de intoarcerea in urbe...
Timpul a trecut si ne-am trezit uitandu-ne pe geam catre Vladeasa in personalul care alerga in stil TGVist catre Cluj Napoca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu