Storm, captain!

Se cuvine sa spunem ca viata este cateodata asemanatoare cu o furtuna violenta. O furtuna care creaza valuri in ocean de o imensitate de nedescris. Si barca vietii tale pluteste coborand si urcand pe aceste creste zbuciumate. Cu grija insa, trebuie sa o strunesti ca un dibaci carmaci. Caci nu-i tot una de unde loveste talazul. Si daca pentru privitorii din puncte fixe, cand valul se casca, barca ta e ca si inghitita, caci ii sub linia privirii lor, tu in timpul ala vezi-ti de treaba, alearga grabnic sa strunesti in asa fel barca incat corpul iei sa taie furia oceanului si sa pluteasca calarind valul sau fortand trecerea prin el cu istetime, caci scopul tau nu e sa te vada ei, ci sa iti salvezi pielea. Intr-adevar, unde pielea de leu nu ajunge sa acopere necesarul, oamenii intelepti o carpesc cu una de vulpe. Si-mi vine in cap o scena din Forest Gump cu Lieutenant Dan, care fara picioare se suie pe catarg si tipa turbat, cu spume la gura, in mijlocul uraganului, infruntandu-si soarta odata pentru totdeauna ca un nebun eroic, sau ca un Prometeu Inlantuit ce asteapta eliberarea, desi vulturii ii mananca zilnic ficatii iar chinul se repeta facandu-l sa-si doreasca sa fi fost muritor.
Dar vine o zi in care izbavirea vine...S'atunci cum sa n-astepti calmul de dupa furtuna, cand se va dovedi ca o astfel de experienta e revelatoare....