Exercitiu de imaginatie...

Statea pe linia de start cu muschii incordati, sarind usor si executand miscari care sa-l tina in tonus, cu ochii sclipitori, privind in gol un punct fix din pamant si repetandu-si obsesiv: ”Concentreaza-te!”. Apoi se incorda ca un arc, cu urechile ciulite, gata sa plece din stand ca o racheta, la semnal. Paaaac...si picioarele incepura sa fuga, iar el se simtea impins de la spate de o forta supranaturala. Pista uda avea o aderenta speciala...iar el alerga adulmecand cu narile mirosul dulce al victoriei. Inima batea nebuneste, ajungand in gat si el zambea simtind aerul rece in plamani, in timp ce depasea concurentii unul cate unul. Ajunse in fata, pe primul loc, trecu finish-ul, si in timp ce toata lumea il aplauda, avu revelatia...alergase atat nu pentru a iesi pe locul I, ci pentru altceva...si fara sa se opreasca o clipa, sari gardul in locul in care se termina pista si, alergand cu aceeasi tarie, se opri aproape prabusindu-se, doar in varful dealului de langa stadion. 3 minute si 24 de secunde, pe ceas! Exact cat calculase ca este nevoie pentru a prinde apusul sangeriu, in toata splendoarea sa. Si se intinse pe iarba, fericit ca isi duse cursa la indeplinire...caci fiecare are cursa sa! Iar el...el era acum fericit! Si undeva sub el, uralele inca nu se potolisera, lumea aclamand inca, nedumerita, campionul, fara sa-l inteleaga!