Periplu prin judetul Salaj...Porolissum, Gradina Botanica de la Jibou, Gradina Zmeilor

In anul interstelar 2012, mai precis in luna iunie, zilele de 16-17, in zilele lui Justin Bieber, 3 flacai, aceeasi 3, se hotarasc sa dea o tura prin mult laudatul judet Salaj, judetul in care traiesc singurii ardeleni capabili sa puna 3 de e in cuvantul "Sudcoreeenii".
Gasca: Eu, Pricu si Cheloo
Traseu: Cluj - Zalau (Za law) - Porolissum - Jibou - Gradina Zmeilor - Cluj
Asadar plecam din Cluj dimineata-n zori de zi, si ajungem la autogara unde constatam ca ordinea imbarcarii in microbus se face in functie de rezervari. Strangem nitelus din buci si cu putin noroc, ajutati si de faptul ca mergeam un pic mai departe decat ceilalti, prindem locuri, da-i-ar D-zeu sanatate soferului, care, pesemne cand ne-a vazut echipati cu rucsaci, s-a prins ca plecam in misiune, si n-a vrut sa ne strice week endul.
Pe drum fiecare a motait cu mp3-ul in ureche, pe ritmuri proprii. Timpul a trecut si iata-ne ajunsi in Zalau, orasul interzis. Surpriza maxima, pe strazi nici picior de oltean...in schimb, ardelenii erau la ei acasa. :))
Ghidati de GPS-ul de pe telefonul lui Chelione, si de ochiul meu vulturesc, ajungem intr-o statie de autobus, dupa ce trecem pe langa Liceul Mihai Viteazu' din Zalau. Man, in liceul ala se intra pe un pod suspendat, mai ceva ca in Cetatea Neamtului. Nu stiu ce minti diabolice au fatat asemenea fortareata anti chiul dar copiii aia n-au cum chiuli de la ore, odata intrati pe poarta. Dupa acest mic amuzament, si constatarea ca Zalau e un fel de Sfantu Gheorghe, mai miculos totusi, ajungem cum spuneam in statia de troleu, unde, ca niste oraseni civilizati ce suntem, desi acum stateam printre gunoaie, cautam din priviri un loc de unde sa ne luam bilet. Si tot rotind privirea in stil vulturesc, dam peste un tigan veritabil, un gabor cu mustati cum n-am mai vazut demult...tolanit pe iarba in pozitie tipic tiganeasca, cu un picior sub el si un muc de tigara intre degete. Jegos dar cu pantaloni de stofa si camasa, mozolite si negre, cu plasa de rafie langa el, desprins din filmele lui Kusturica, tiganul nostru a fost mai util ca un birou de informatii. Afland ca vrem sa mergem la Porolissum, tiganul ne-a dat toate informatiile necesare. Api ma copii, e hautobus la 10 juma'te, Ce? Bilet? Nu trebe bilet, sambata nu-i nici dracu', iti spun eu ca shtiu, sa mor. No bun. Sa vina deci autobusul si sa mergem pana la capat de linie. 1 ora pauza de asteptare.
Imbarcati in autobus, toata lumea cu privirea dupa "bocteri". Mno bine, treaba era tipica, cu busul neoficial pus la dispozitia comunitatii de catre primarie, ca n-am vazut nici pe dracul sa-si composteze bilet. Dar mai in gluma mai in serios, in fata scria cu negru pe alb, mai ceva ca o lege scrijelita pe raboj, ca...soferul are drept de viata si de moarte...putea oricand sa opreasca busul si sa-i controleze pe pasageri. :))ROO-MANIA!
Ajunsi la capat de linie, o luam la pas pe drum asfaltat, insotiti initial de un localnic care incurajator ne spune ca avem de mers cacalau. Deh, avand atatia ani inghesuiti in rucsac, nu ne mai sperie nimic..
Cheloo isi scoate aparatul si incepe sa pozeze una alta...mai imortalizeaza o mierla, mai o cicoare, mai un mac...iar eu cu Pricone o luam in fata, lasandu-l in lumea lui, pe marele fotograf.

Mierla

Cicoarea suparata

Mac ovationand

Hai cu pasul mare...

Cand, din spate, apare marea minune a tehnicii moderne, nascuta undeva prin anii 1970-1980. O RABA!
Prietena cu noi dupa atatea peripluri in care ne-a scurtat suferintele scurtandu-ne marsurile pedestre cu zeci de km.
Ezitam cu ochii in lacrimi, caci stiam ca nu mai avem mult, daca sa facem cu mana sau nu dar...lumea ne scoate in cale un om inimos...
Omul opreste masina si ne culege, nu inainte ca si Cheloo sa galopeze la semnalul salvator: "Baaaaa Cheloo, hai ca ne ia neneaaaaa!":))

Da ba, suntem salvati!

...si de data asta la first class

Dupa cum aveam sa descoperim din scurta conversatie pe care am avut-o cu salvatorul nostru, omul era un fel de multifunctionala. Citez, dupa cum s-a prezentat el: Primar (sau viceprimar, nu imi mai aduc aminte exact), pictor de biserici si sofer pe RABA. :)) Cat de original, m-a captivat cat de scurt si concis a alaturat toate calitatile. Ei bine, omul ne-a zis tot ce era de zis, pe unde sa mergem, unde sa avem grija la caini (la cariera), pe unde e mai scurt de urcat, cam pe unde e fostul castru, cat avem de mers, pe unde sa ne intoarcem si pe unde ajungem in Jibou.
Multumim din suflet, salvatorului si o luam la pas, pe drumul indicat de el. Incepem sa urcam dealul, pe un soare infernal...care ne zvanta de forta vitala. Si cand ne era mai greu, ca de obicei, ni se arata undeva cocotat  pe varful dealului, obiectivul...Poarta Praetoria a castrului Porolissum, care ne umple din nou de energie. Si cum jubilam noi, mergand pe drumul forestier, ca am vazut primul obiectiv al excursiei, si teoretic nu mai era mult pana la el, avem parte de o imagine care ne-a facut sa ne dorim din toata inima ca in ziua respectiva, sa fi fost bivoli, la propriu.
4 malaci de bivoli stau intr-o balta pana la gat, racorindu-se in marea canicula care pe noi ne zvanta ca pe carnatii afumati. Mai la umbra 4 tigani, familie, gabor, sotie, copchil si puradel, stau la umbra. Cand il vad pe cheloo ca face poze cu scula lui DSLR, incep sa vocifereze. Ba una din tziganci, o copchila si ea, vine la noi, si pesemne confundandu-ne cu niscaiva turisti straini, cere un ban. Taios ii retez cerseala cu un NU scurt, care insa declanseaza ploaia de blesteme, lindici si alte dracovenii. :)) Tulai dom'ne.

Porolissum

Givolul incins

Am fi dat join dar nu mai era loc...

Ajungem apoi la cariera de piatra unde imi aduc aminte de sfatul prietenos al primarului pictor de biserici si sofer pe RABA: "Baieti, la cariera luati ceva in mana ca sa nu va rupa cainii". Iau asadar o craca mare, in timp ce Pricu se da viteaz, mai ales cand vede ca dupa ce-am sarit bariera si am ajuns in zona baracilor, incepe sa latre doar un cutulache mic si sfirijit. Dar nu, era doar semnalul de alarma...si tatal lor cel negru, a aparut, mai rau si mai ranjitor la noi, ca niciodata...in timp ce paznicul tzapa la noi, sa avem grija la caini, si intrebandu-ne ce cautam pe acolo, dintr-o gradina de zarzavat aflata mai la vale. Ii zicem ca mergem la castru, si cu arma procurata de dinainte de bariera, si fara sa ne cacam pe noi de frica, trecem linistiti. Pricu jubileaza si el, eu bag deja mult consacrata replica: "Ma, iar te-ai semicacat pe tine!":)) Si gusterul face din nou spume la gura, contestandu-mi eroismul, ca de fiecare data.

"Ba Bog, daca is caini?"

Urmeaza din nou o portiune de drum prin soare, pe langa un stufaris si-o pensiune in constructie, dar de-aia de seamana cu arhitectura romana...frumos proiect zic, de n-ar fi si cariera de piatra ce-aproape a ros toata Magura Moigradului, loc pe inaltimea careia s-a aflat, cetatea dacica.

Caldura de vara

Gusterul

Hipnoza

Ajunsi in buza castrului, ramanem impresionati de marimea acestuia. Am fost in multe locuri, multe castre, dar asta e impozant prin marime, si...amenajat, cat de cat. Vedem ca se percepe intrare dar nu-i nimeni in ghereta, asa ca o luam la pas prin castru, sa-l cercetam la bocanc. Lucru bun, fiecare edificiu descoperit are cate o tablita cu informatii si o reconstituire a modului in care probabil arata, fapt ce-l poate ajuta pe turist sa inteleaga mai bine zona, in lipsa unui ghid, care dealtfel am aflat ca exista dar...nu era pe acolo.
Asadar descoperim cu placere ca Porolissum e mare si unic, avand pana si vama, prima constructie cunoscuta de acest fel din Imperiul Roman, drum pietruit (care de altfel, dupa parerea mea, nu se compara cu cel de la Sarmisegetuza care-i mult mai bine lucrat) care ducea la Roma, apeduct, castru cu fortificatie de piatra, bazin cu apa, temple, asezare civila si amfiteatru. Avem pana la urma norocul sa dam si peste paznic, care era la strans gunoaie prin castru, si care amabil, ne explica una alta despre fiecare cladire in parte, caci era vechi batranul in zona, si de pe vremea cand s-au facut primele cercetari arheologice. Aflam asadar cu ce ocazie s-a construit zidul de piatra, de ce s-au stabilit romanii in zona, ce s-a descoperit in cetatuia dacica, pe unde venea viaductul, si alte informatii politico-militare sau economice despre viata fostului oras de la limita imperiului. Un om simplu de la care am aflat cateva lucruri interesante care au pus locul intr-o alta lumina, mult mai interesanta, si de la care am fi aflat probabil mai multe dar care s-a tirat de frica sa nu-l prinda directoara sitului...cu care se afla, din cate se pare, intr-un razboi aprig de tip "dacii si romanii".
Insa inainte de a pleca, ne sfatuieste cum sa ne facem traseul si ce-i de vazut prin sit. Partea cea mai frumoasa a fost evident cocotatul pe Poarta Praetoria, reconstituita, si mai apoi vizitarea amfiteatrului. Am ramas surprins de acustica acestei ultime constructii...trebuie sa fi fost cu adevarat fascinant sa participi la o lupta de gladiatori...
Am terminat portiunea cu amfiteatrul intrand in locul in care se presupune ca a existat un templu inchinat zeitei Nemesis, protectoarea si divinitatea la care se inchinau gladiatorii.

Prima borna

Informatii...

...pe care le citim cu rabdare

Porolissum, informatii oficiale

Magura Moigradului si cariera care n-ar trebui sa fie

Paznic si ghid de ocazie

Poarta Praetoria primeste dacii

This is SPARTAAA! :))

Cucerirea castrului

Priveliste strategica

O parte din amfiteatru

Drumul roman

Locul e incarcat de istorie si din pacate cercetarile continua cu studenti americani si nemti, ca ai nostri is mai preocupati de alte chestiuni relevante. Insa e frumos ca locul s-a conservat cat de cat si merita de-a dreptul sa fie vizitat, pentru a-ti face o idee despre cum arata o asezare in vremurile de mult apuse.
Mergem asadar la iesire sa-i platim omului biletele, daca nu l-am gasit la intrare, si in timp ce mai schimbam o vorba apare ghidul, vadit deranjat de prezenta noastra, si nu stiu din ce motiv. Il intrebam cand o sa aiba loc "festivalul revival", dar greata inruchipata dispare cu o drujba in mana, spunand ca nu stie, dupa care se intoarce si cu un aer de superioritate, dupa ce banuieste el ca e prima oara cand venim aici, ne zice ca el promoveaza Porolissum prin istorie, nu prin festivaluri de genul. Pai comunistoidule, daca nu ti se dau fonduri pentru cercetare, si vrei sa educi societatea sa pastreze si chiar sa dezvolte situl, promoveaza-l printr-o istorie interactiva, gen "miscare revival", in care omul sa vada cu ochiul lui, munca ta inteligenta de cercetare, transpusa direct in imagini vizuale...ca sa ramana impresionat. Si ma ataci tu pe mine care bat tara la bocanc, ca am venit prima data? Pai am venit, ca stiam ce-i de vazut...s-am vazut pe viu...nu din poze sau filmulete...M-a scos omul din pepeni cu teoria lui comunistoido-elitista, si decat sa fi drujbarit in interes propriu, mai bine ne-ar fi fost ghid, sa promoveze pe bune situl prin istorie.
Plecam asadar de la Porolissum, cel mai interesant castru de la noi pe care l-am vizitat pana acum, si dupa ce ne potolim setea cu apa de fantana din curtea unui localnic, ne continuam periplul coborand in Moigrad si mai departe catre localitatea de unde stiam ca putem lua trenul spre Jibou, pe un drum forestier, printr-o padure umbroasa dar plina de gaze agasante.
Dupa vreo cativa km, o masina vine din spate si din nou avem noroc...2 oameni de treaba care au fost la hribi ne scurteaza drumul cu vreo 3-4 km, ducandu-ne la check point-ul urmator. Acolo ne interesam unde-i gara dar mai avand inca o ora la dispozitie, ne postam la ocazie, la umbra unui tei. Si cand sa ne dam batuti, sare din nou iepurele, cand ne asteptam mai putin. Un nene, cred taximetrist, dar aflat in timpul liber, ne ia la bordul unui Mertan vechiut, de prin 80, dar care in ciuda varstei mergea lux. Ajunsi in Jibou, cand ma gandeam cat sa-i dam omului, Cheloo detoneaza bomba in stil occidental...Multumim frumos, si inchide portiera...Si iata, 1 raba, 2 ocazii, 0 lei si 0 bani costuri de transport...basca ne-am pastrat netocita si talpa bocancului.

Bucurie vizuala...

Ajunsi in Jibou, dupa ce Chelione isi potoleste foamea, intram in gradina botanica, una din surprizele placute ale acestei excursii. Prea putin cunoscuta, gradina ne-a fascinat prin marimea si maretia ei. Multe poze n-am facut dar va invit sa o vizitati, veti ramane placut surprinsi. Si probabil va fi din ce in ce mai faina, mie mi s-a parut ca e in extindere...
Gradina japoneza, mini zoo-ul din spate, serele si acvariile ne-au facut sa slobozim copilareste uau dupa uau. Minune mare un loc ca asta, in care omul incearca sa introduca ordinea rationala in natura, sa fie stapan absolut peste peisaj.
Evident, am cheltuit milioane de priviri la tarcul porcilor mistreti care ravasisera tot, ca niste guvernatori absoluti ai molozului, scufundati in mocirla cat mai adanc, dupa pozitia sociala. Iar pigletii jucausi, aratau ca viitorii mei nepoti din partea lui frate-miu.
Serele de asemenea de nota 10, cu specii variate incepand de la palmieri si terminand cu orhidee si ca bonus, intr-una din ele, erau si mai multe specii de fluturi exotici, de pe alte meleaguri, mari insa greu de zarit, in ciuda marimii lor.
La iesire am cascat pentru ultima oara ochii in fata acvariilor cu pesti exotici. Care mai de care mai colorati sau impresionanti prin cine stie ce minune evolutiva.

Serele de pe Marte

Gradina Japoneza

cu nuferi....

...podulete...

mai multi nuferi

Tantarul, floarea si apa

Desant aerian (iluzie florala)

Mai jos, tot mai jos...

Seful din balta...

E cald ba, ce sa fac...

Polenizeaza-ma! :))

Oglinda

Festinul din balta

Arhitectul copac

S-un fluture...

S-alt fluture

Toti in actiune!

Mie mi-e bine...

Give me a kiss...

I wanna kick you in the ass! :))

Am fost candva mioritic

I'm the boss here

Party!

Hai gata cu distractia, la somn!

Minunea prea putin stiuta

Fiind bifat si acest obiectiv al excursiei, ne indreptaram conform telefonului lui Cheloo, catre urmatoarea locatie prielnica, am zis noi, statului la ocazie. Urma ca Dumnezeu sa ne ajute sa ajungem cumva la ultimul obiectiv al zilei Gradina Zmeilor din localitatea Gilgau Almasului, "vestita asezare rurala" din Europa de Est, Romania, Salaj, Capatul Pamantului. Si ne-a ajutat scotandu-ne in cale un drac de salajan cu o duba care ne-a luat 10 sau 15 RON de caciula pentru 10-15 km, diminuand din economia ce-o facusem pana atunci in translatarea noastra multimodala.


                                                                             Va urma.