Portia de sanius la lacul Sfanta Ana devine traditie

Din ciclul amintiri din perioada Craciunului...

Iep, tanjeam dupa un sanius barbar in stil Sfanta Ana, mare descoperire mare, anul trecut. Vineri seara lansez invitatia in Sfantu Gheorghe, la "reuniunea de Craciun". Cooptati in cooperativa: Corina, Olga si Nutzu zis si Predut. :))
Jonctiunea cu ei urma sa se faca la locul crimei...Lacul Sfanta Ana, cel mai minunat si adecvat loc de pe pamant pentru sanius.
Din urbea Targu Secuiesc, urmau sa ma insoteasca Driftocea - Adila, Obiectiv, Teleobiectiv Cheloo si Misu cel ce nu poate trai fara tutun.
Planul initial era sa plecam pe la 12:00 dar intervin dificultati de mobilizare a detasamentului. La Sfantu Gheorghe, Nutzu Camataru, dupa ce-a tras un tun financiar in seara precedenta, ratacea pe carari nestiute...la Targu Secuiesc, Misu isi respecta blazonul si intarzia ca de obicei.
Cu chiu, cu vai, reusim mobilizarea in Targu, in urma gastii din Sfantu, si ii dam pedala. La drumul de dus, soferul meu personal se razvrateste, cu gandul la vinul fiert de dupa si sunt obligat sa-l las sa conduca. Eh, beau eu ceai ca-i mai crestinesc! :))

S-am plecat...

Dar gusterul musca mana care l-a hranit, si cum intram pe bucata cu serpentine si zapada, cu ochii de viezure si gura pana la urechi, Fritz cel mic pune mana pe frana de mana si ne  tine tot intr-un drift spre spaima mea. C-o mana agatat de manerul de deasupra usii de la masina, scuipam injuraturi amestecate cu venin si rugaciuni in piept si-mi doream din toata inima sa ti-l pocnesc la mir de sa se potoleasca. L-am lasat totusi sa-si faca mendrele. Pe bancheta din spate, in familia fericita a rachetilor Misu si Cheloo, Cheloo isi etala din nou autoritatea in fata lui Misu: "Ba, tu comentezi cand iti zic eu!" :))
Ajungem la Sfanta Ana unde platim taxa de intrare si lasam masina in parcare, evident nu inainte de a-mi plesni basica udului cand frate-miu parcheaza masina cu frana de mana. Inchiriem apoi o sanie de sanie cu 20 de RON/zi si cand sa ne punem entuziasti si sa ne dam drumul pe derdelus, adicalea venise mult asteptatul moment, Misulica al meu fute tot meciul: "Ba, eu tre' sa fumez o tigara..." urmeaza un dialog savuros in care noi il indemnam sa lase tutunul si sa se grabeasca iar el, se jura pe rosu ca moare fara portia de pipat, dupa care trage de timp legandu-si artistic sireturile. Condamnat la dependenta totala, Misu tragea nemilos din tigara, sub privirile noastre, intorcand pentru tutun spatele mult asteptatei actiuni. Mai degraba ai fi scos un part dintr-un magar mort decat sa-l faci sa-si stinga tigarea.

Cu cat dai sania, nasule? :))

Misu simuleaza legatul siretului

Solitar

Intr-un final, Misulica isi fumeaza blestematia si suntem toti pe pozitii. Chelione impinge magaoaia, la trei sare si sania incepe sa ia viteza. "Ihaaaaaaaaaaaaaaaa....hai, la dreapta!....BA BA BA BA....hai pe spate sa prindem viteza!...Ba, imi curg ochii, nu mai vad!", rulam pe pista mai ceva ca echipajul de bob al Canadei.
Ajunsi la capatul derdelusului care tine vreo 2-3 km, gasim tribul din Sfantu Gheorghe. Starea natiunii: Olga si Corina ok, Nutzu mirosea a coniac. :)) sau cum sustinea el, "a berea de aseara". Poveste din ciclul Harap Alb.
Mergem la lac, iar tribul din Sfantu incearca sa treaca pe sub bariera. Calculele fiind prost efectuate, oamenii raman blocati, iar cu putin ajutor din partea mea, treaba devine si mai interesanta.

Eroare de calcul...

:))

Prima victima...

A doua victima

La lac ne tragem in poza si Prada isi incearca norocul, incercand sa fie romantic, la Olga, dar tot ce obtine e titulatura de "Curv". :))

Predut incearca...

Predut incearca si mai mult...

Atacul final al "Curvului" :))

Silence...

Apoi mobilizam gasca si o luam la picior, urcand pentru a da o noua tura.
Predut isi face de cap din nou si isi incearca norocul de pe la jumatatea partie in stil "suicid", dandu-si drumul la vale, in fund cu spatele la directia de mers. Si-l vedem pe cacut cum se scurge si ia viteza, pana cand o curba ii pune gand rau, si-l inghite cu tot cu sanie, tavalindu-l binisor prin santoc si zapada. Santuri vs Predut 1-0.

Gasiti-l pe Predut...:))

Vazandu-ma relaxat, fratele Adrian incearca sa ma detroneze de pe pozitia de alfa male si-si incearca norocul. Ataca in stil barbar pe la spate, sperand sa ma tavaleasca bine si sa ma frece cu mufarina prin zapada dar...surpriza! Cu o invaluire tactica demna de Alexandru Macedon, si o folosire adecvata a fortei mele G, superioara tzimtzerului, il tavalesc prin zapada ca pe un dihor schiop, iar el isi accepta infrangerea si se retrage cu coada intre picioare ca un lup care stie care-i este rangul in haita. Big Brother rules for 23 and a half years, it's a proved fact.

Ia d-aci gustere...

Indurare acordata...:))

Radem, glumim, mai povestim si ajungem la punctul de belvedere. Urcam sus in sir indian si admiram Lacul. Moment de liniste si contemplare a peisajului de basm cu brazi incarcati de zapada si lacul inghetat de-l puteai traversa de la un cap la celalalt. Observam constiinciosi pe un panou de informare ca nici anul asta n-ai voie sa bati caprioara in zona, sa pui mana pe pasarica, sa-ti marturisesti iubirea si alte asemenea activitati ilustrate grafic pe panou.

Poker Face...:))

Ce n-ai voie sa faci la Sfanta Ana...

Si da-i in sus...

Lacul

Deci n-ai voie sa pui mana pe pasarica...

Poza de grup

De vorba cu Lolita...

Ma gustere ma...

Apoi reapare Nutzu, care ramasese in urma dupa ce s-a dat in stil suicid cu sania. La inceput dezorientat, isi da apoi seama ca suntem sus la belvedere si ce sa vezi, urca pe scari cu...sania dupa el. Peisaj mai desprins din filmele lui Kusturica decat Predut urcand pe scari si tragand pe ele sania, dupa el, n-am vazut de mult! Toata lumea rade ca la filmele cu Pacala. Jumatatea de oltean si-a facut datoria, distrand ardelenii.

Eleganta olteneasca...

Cu sania pe scari...

Pe principiul "Dusmanii-mi poarta pica, dar n-au valoarea mea", am parte de un al 2-lea atac miselesc pentru a fi detronat. Corina si Olga vor sa se razbune pentru toate spalarile care le-au suferit in liceu si ataca coordonat pe la spate. Cu o miscare de geniu, calculez repede tangenta la Steaua Polara si integrala din cosinus de alfa unde alfa este unghiul dintre mana mea dreapta si gatul Corinei, si cu sprinteneala unei caprioare cu veleitati de puma, imi dau seama ca sansa mea e sa atac hotarat si feroce. Sparg astfel atacul coordonat si din 2 miscari Corina musca zapada, apoi opintindu-ma in stil greucenesc o pun si pe Olga jos. Am parte de un al 2-lea atac insa de data asta avantajul psihologic dobandit din prima batalie ma face sa castig razboiul fara probleme, caci atacul inamicilor nu are vlaga.Victorie, o victorie de pus in vitrina! NU, inca n-am imbatranit. PS: inca ma mir cum m-am miscat atat de repede incat sa nu ma prinda clar nici aparatul in poze...:))

Ia d-aci...

Al doilea val...

Ma misc atat de rapid ca nu pot fi prins in poze...:))

Victorie finala, dusmanii sunt la picioarele mele...

Ai mei...

O luam apoi din nou la picior, noi ca oamenii, Predut prin padure, sperand sa gaseasca scurtatura. Ajunsi sus am crezut ca s-a ratacit dar dupa 10 minute a aparut dezamagit ca in loc sa gaseasca scurtatura, a dat de un gard si mai mult si-a consumat bateriile. Padurea vs Predut 1-0. :))

Barba lunga...

Misu cand nu trebuie sa fumeze...

Lolita isi respecta blazonul :))

Frate-miu se cauta pe harta...

Si se gaseste (dati click , scrie mare pe harta)

Cu saniuta

Echipajele fiind complete, dam drumu la concurs. Prima tura, dupa un avans considerabil luat in start, echipajul martial al tribului din Sfantu Gheorghe ne ajunge din urma, insa o manevra tactica desprinsa din povestile Cavalerilor Mesei Rotunde, prin care le impiedicam depasirea iar apoi cu putina "directie", imprimata de un saboteur de pe sania noastra, deraiem dusmanul. Santul vs Predut - 2-0. Iar echipa noastra slobozeste urale din 4 piepturi voinicesti trecand linia de finish relaxat, in stil de mare campioana. Comisia de arbitri formata din "eu" a validat aceasta victorie ca fiind una obtinuta printr-o manevra tactica de mare echipa.

Capitanul Nutzu si-ale lui Amazoane

La start...

A se observa cum se pregatea pilotul din echipajul nostru

Predut, suparat ca a pierdut primul meci, se arunca pe burta pe sanie si incearca sa treaca din nou pe sub bariera. Domnul inginer calculeaza de data asta si mai prost si abia reusind sa-si fereasca scafarlia, isi zdrobeste bucile curului de nemiloasa bara, dupa care se scurge din nou in sant sub hohotele noastre isterice. Santul vs Predut 3-0.
Ajungem la lac din nou si Predut are de data asta o tentativa la Corina, care pe semne se intinsese pe gheata sa "simta" sufletul naturii mai abitir.:)) Rezultatul a fost nul in ceea ce priveste tentativa, dar s-a soldat cu o gramada colectiva de toata frumusetea, spre groaza Corinei care tipa ca din gura de sarpe ca nu poate respira si-i turtim "bidoanele". :))

Iluzie optica de sfoara...

Predut incearca si la Corina

O ultima incercare "la gramada"

Ma bag si eu, (observati fata Corinei)

Se baga si Misu...

Gramada cere si isi priveste varful! :))

Urmeaza tractarea, caci e unul din serviciile oferite pe derdelus contra 10 RON pe sanie. Pentru prima tura, ne pozitionam in spate, vitejeste, caci stiam ca ultima sanie se balangane cel mai mult in curbe. Masina pleaca insotita de chiotele oamenilor de pe ultima sanie, adicalea noi, si de indemne la curbe gen "Da-i gaz ba! :)) Calc-o!". Rasul isteric si inconfundabil al lui Misu a provocat hohote generale de ras, molipsind lumea ca boala bubei negre. :)) Totusi am rezistat fara sa cadem la curbe, si ajunsi sus a urmat etapa a 2-a a concursului.

Scorul dupa prima etapa aprobat de fete...

Lolita isi respecta din nou blazonul...:))

Da-i gaz azi!!!!:))

Desi in prima etapa, din nou, echipa noastra a luat un avans frumusel, echipa tribului din Sfantu Gheorghe a ajuns echipa Panseluta, si, contrar gingasiei acesteia, prin manevre oculte si nesportive a reusit sa ne depaseasca ajutandu-se de mijloace nesportive. Dovada a fost marturisita chiar de Olga, care a recunoscut ca  mi l-a intimidat pe Misu, punandu-i mana pe...picior. Comisia de arbitri reprezentata de... "eu", a decis acordarea victoriei la masa verde pentru echipa Panseluta pentru gratie si sportivitate in dauna echipei Cooperativa Nesportivul. Scor general 2-0.
Runda 3 a fost castigata de echipa adversa, caci startul nostru a fost ratat din motive tehnice. Oricum tin sa precizez ca noi aveam gabarit depasit fata de sprinteneii adversi. De finete a fost insa tractarea dupa aceasta tura, caci dupa laudele necontenite ce-au venit odata cu victoria, i-am pus pe adversari sa-si certifice valoarea stand ultimii la tractare. Si, sub rasetele isterice ale lui Misu, si amenintarile mele ca daca vor cadea, vor trebui sa ne dea banii inapoi, psihicul dusmanului a cedat, si s-au basculat la 90 de grade cu picioarele-n sus, de-a trebuit sa opreasca toata caravana, spre nemultumirea tuturor. Asa-i cu laudele lungi si rapide. :)) Predut a decis dupa treaba asta ca-i timpul sa se retraga, si ca sa nu moara de frig ca un copil abandonat, l-am lasat sa stea ca un batran in masina.
 Au urmat 2 ture in care eu am schimbat echipa ca sa imi certific valoarea. :)) Si da, au fost 2 victorii incontestabile. Generalul Viscol (adica eu) si-a facut treaba, iar odata eliminata piatra grea - Predut - din echipa fetelor, treaba a mers ca unsa. Asadar am fost singurul care a castigat cu 2 echipe. Valoarea este certificata si indubitabil recunoscuta unanim ( ?unanim? :)) ).

Noua configuratie, un succes total...si fara infrangere

A se observa comportamentul feminin cand vine vorba de tras sania

Dupa aste ture, a urmat o tura in echipaj restrans cu Adi si Cheloo, cu sania cea rapida, luata ca trofeu de la dusmani care au capitulat total. N-am mai ras/tipat/lacrimat cand m-am dat cu sania asa de cand eram copil mic. Si mai planuiam noi o tura la frontala dar cum gusterii din Sfantu vroiau sa se carabaneasca, am hotarat sa mergem impreuna la un vin fiert la Balvanyos, la Cetate. Frate-miu a primit din nou permisiunea de a se driftui pe zapada, eu am stat din nou cu morcovul in cur, iar la final, ca sa nu fiu mai prejos, am plecat si eu cu o intoarcere cu frana de mana. Care insa a palit in fata manevrelor lui gubitz cel mic.
Si surpriza, la Cetate, Mos Craciun impartea cadouri pentru copilasi . :))Sa-l frec pe Mos Craciun, ca in timp ce noi ne uitam cum imparte cadouri la copii, el a terminat subliniind faptul ca pentru noi n-are nimic. Sa mori tu, bai Mos Craciun fals ce esti? Daca te deconspiram in fata copiilor, te sugeai de bacsis? :)) Noroc ca-s baiat de treaba.

Ho ho ho, f***-te!

Si-asa am terminat un sanius de vis, eu la un ceai fiert, restul lumii cu un vin fiert. A, si-o ciorba in coaja de paine. MINUNAT!

La caldurica

Cu ursul de lemn, ca altul n-aveau

Misu tine neaparat sa-si faca o poza cu ursul cand fumeaza...=))

Eu l-am dresat, se vede dupa cum sta pe mine

Masa de afara

E MARE! :))

- THE END -

Despre barbari...

si urmeaza inca 6 parti, le gasiti pe youtube

Recviem pentru societate!

Extraordinar! Ce inseamna sa iti stii valoarea...imperial de-a dreptul! Cata incredere in sine si cu cat patos canta. E mare! Ma intreb cum e sa ai sentimentul valorii la un asemenea nivel. Dupa aia ma intreb oare de unde are Tudor Gheorghe puterea de a continua munca extraordinara pe care o face intr-o tara care se afla in convalescenta. E genul ala de atitudine care gaseste solutia pentru nodul gordian. Pai in alta tara i se facea piedestal. Respect maestre! Dar dupa tine? Oare va mai avea putere Romania sa-si nasca un asemenea fiu? Sa speram, caci daca nu, cu atat mai valoroasa este munca sa, pentru viitoarele generatii. Asta nu mai e muzica, e opera giganta de arta si stare de spirit de-a dreptul!

Revelatia zilei...

“Wherever your life ends, it is all there. The utility of living consists not in the length
of days, but in the use of time; a man may have lived long, and yet lived but a little.
Make use of time while it is present with you. It depends upon your will, and not upon
the number of days, to have a sufficient length of life. Is it possible you can imagine
never to arrive at the place towards whieh you are continually going? and yet there is
no journey but hath its end. And, if company will make it more pleasant or more easy
to you, does not all the world go the self-same way?"  - Michel de Montaigne, Essays of Montaigne

Exercitiu de imaginatie...2

Si-a stins tigara desi mai era jumatate. Chistocul s-a incolacit ca un sarpe in scrumiera. A suflat fumul afara lung si ascutit, lasandu-si capul pe spate in timp ce-si trecea mana prin par. A zambit fals si s-a ridicat, dorindu-si sa paraseasca infectia aia de bar, fluturandu-si in acelasi timp o mana in semn de "mi-a ajuns!". Nu s-a uitat in spate si n-a salutat, plecand ca un nesimtit. Era lamurit, oamenii sunt rai din fire.  Egoisti si haini. Scarile le-a urcat rapid, pe gangul cu miros de mucegai. Afara ploua cu picuri mari. Noaptea amplifica efectul de singuratate. A inceput sa mearga prin ploaie cu pasii plescaind prin apa ce curgea siroaie pe strada usor in panta. Dar nu s-a grabit, a calcat apa cu satisfactie, stropind in dreapta si stanga, in mod razbunator. Ajuns la masina ud leoarca, a trantit portiera si a ramas mut in ea. Isi simtea pulsul in tample si era nervos...ii venea sa urle cat il tin plamanii...sau...sau sa muste pe cineva de cap. Cu toate astea tot ce-a facut a fost sa inchida pentru o secunda ochii. "Asadar, toti sunt la fel..." isi spuse in gand si porni doar stergatoarele uitandu-se cum acestea adunau picurii de pe parbriz transformandu-i in suvoaie gelatinoase ce se scurgeau ordonat, canalizate de nemilosul stergator si insotite de sunetul tamburului de cauciuc ce freca sticla. Sunetul asta combinat cu ploaia ce cadea pe masina il calma subit. "Trebuie sa-mi iau stergatoare noi...", a fost ultimul gand ce l-a sagetat, iar privirea i-a ramas intepenita pe aburul respiratiei ce iesea cu ritm constant, raspandind caldura. Liniste, calm si pace...in masina lui, un Buick Riviera. "Intotdeauna mi-am dorit masina asta!", isi spuse pipaind usor bordul. Rasuci cheia pana la capat si asculta sunetul motorului..."Ce-i de facut?"...Si revelatia aparu in lumina orbitoare a farurilor tirului care veni din fata si trecu pe langa masina lui stationata. "Pleaca pe Marte!" Zambi, dadu drumul la cd-ul cu Jimi Hendrix, aprinse farurile, ambala masina si pleca in tromba...satul de oameni si planeta lor Pamant.

Exercitiu de imaginatie...

Tranti usa in pas grabit, cutremurand toata casa. Cu un ultim efort isi incheie ultimul nasture de sus de la haina, si isi trase manusile de piele, pasind prin noroiul umed din drumul spre grajd. In fata acestuia astepta nelinistit un armasar negru. Il privi lung si il mangaie cu mana pe grumaz. Apoi, dintr-o sfortare, mai iute ca un vant de toamna, fu in sa, strunind calul spre dreapta si dandu-i pinteni in timp ce zlobozi un "haa" scurt, iar bidiviul se misca instant nechezand prelung. In 5 minute alerga turbat, pe cararea flancata de copaci goliti de frunze, in toamna tarzie. Nu se auzeau decat pasii repezi ai calului in galop ce se afundau in stratul gros de frunze portocalii. Si calul fornaind nervos in timp ce aburi mari ii ieseau pe nas sacadat. Avea buzele inclestate si tinea haturile strans in maini. Statea arcuit in sa, simtind miscarea calului cu pletele in vant. Era liber si alerga catre varful dealului, turbat de sentimentul de libertate. Nici un gand nu-l sageta. Alerga si-atat, lasand toate grijile deoparte. Simtea cum libertatea ii curge prin vene, in acelasi ritm galopant ca si cel al armasarului negru pe spatele caruia se afla. Asculta muzica naturala ce insoteste galopul. Ajuns in varf opri brusc calul, deja in spume. Sari jos, lasandu-l sa pasca, se puse pe stanca si-si aprinse o tigara. Soarele apunea dupa munti undeva in departare, inrosind cerul. Nu mai simtea nici durere, nici suparare, ci doar o bucurie. O bucurie atat de fireasca ii patrundea tot corpul incalzit de fuga turbata. Zambi si batu cu cravasa carambul cizmei de piele. Talangile umpleau dealul din dreapta vestind revenirea oilor de la munte. Un caine hamaia undeva sus spre padure. Se lasa pe spate si trase aerul rece in piept. Inchise ochii...si savura momentul de liniste, de dupa tot momentul de nebunie. Asculta glasul pamantului inca odata! Stia ca nu se va putea rupe de aceste locuri niciodata.  Si zambi spunandu-si ca e fericit. Apoi brusc se ridica in picioare si sari in sa slobozind un chiot prelung si dand din nou pinteni calului. De asta dat' o lua pe coama dealului, pe drumul de carute, sa lase in spate o dara de colb amestecat cu aer rece, haiduceste. Si se pierdu in departare, micindu-se pe langa liziera padurii din ce in ce mai intunecoasa. In spate nu ramase decat linistea si iarba calcata tot rotocoale, in locul in care se uitase la apus, ca o hora a ielelor. S-o pasere de prada care brazda vazduhul tipand din inaltimi...



Postare dedicata bunicului meu decedat de la care am invatat sa iubesc caii. Desi aveam doar 6 ani cand a murit.

O poveste frumoasa...ep. 3 "Oameni care inteleg"

Iata un documentar de exceptie despre Romania si adevaratele bogatii ale acestei tari. Un documentar revelator despre pamantul nostru si unicitatea sa. Sa imi numeasca strainul Sarmisegetuza Marchu Pitchu al Europei, cand altii din tara asfalteaza pana in buza zidului...Sa observe cu un ochi obiectiv cum totul se dezvolta la nivel de comunitati locale haotic, fara un specific aparte si totul se transforma intr-un mediu anarhic, abandonand ordinea ancestrala iar exploatarea resurselor devine nesustenabila... Spune multe...si n-o fi prost printul Charles...e un om extrem de educat care intelege foarte bine dezvoltarea sustenabila! E trist ca acelasi lucru nu se intampla si la noi, dar daca ii vine romanului mintea cea de pe urma si incepe sa exploateze cu cap acest avantaj - si anume de a fi in posesia ultimei zone salbatice din Europa de proportii - Carpatii si frumusetea lor, eu zic ca avem numai de castigat. Avem dupa mine, conditiile perfecte pentru a perpetua dezvoltarea sustenabila prin turism si pastrarea astfel a obiceiurilor stravechi, a modului de viata in simbioza, armonie cu natura, conservarea naturii virgine. In fond spre asta tinde si turismul in ziua de azi...spre un turism cultural, al cautarilor interioare, un turism al aventurii si intelegerii unor oameni si obiceiuri, al reintegrarii omului in natura si de reinodare a relatiilor acestuia cu ea. Un lucru in care, cum ar spune economistii, Romania are un avantaj competitiv important, in raport cu celelalte tari din Europa. E poate cea mai frumoasa cale de urmat pentru un popor care a dainuit atat de mult, si mai dainuie inca, in centre de rezistenta raspandite prin munti, in colturi uitate, sau prin tineri educati ce au menirea sa reinoade legaturile cu trecutul, mosii si stramosii. Mugurii transformarii exista, trebuie doar sa ajutam la intelegerea acestui fenomen, sa-l aratam cu degetul, aratandu-ne sustinerea fata de el. Sa redevenim romani si sa intelegem Romania, asa cum e ea in esenta. Si va inflori indubitabil! Capul sus si la treaba, avem de recuperat demnitatea si mandria straveche, a unui popor semet ce a dainuit pe aceste meleaguri binecuvantate de veacuri. Sa oprim haosul si sa revenim la vechea zicala: "Codru-i frate cu romanu'!" Atunci sa ne purtam frateste cu el. S-ar mai trebui practic sa invatam sa facem comert cu ceva la care ne pricepem cel mai bine - a fi roman autentic. Si pentru cei ce iubesc cultura populara, natura si locurile in care poporul roman fost zamislit, aceasta gradina a lui D-zeu, cu munti, dealuri, campii, delta, ape si mare, precum si toate constructiile pe care inaintasii le-au construit cu sudoare si munca, nimic nu poate fi mai usor. Fiecare casa de la tara are povestea ei. Caci oamenii care au locuit in ea au avut povestea lor. E simplu pana la urma sa fi roman autentic s'ar fi pacat sa repetam greselile Europei Occidentale, care si-a pierdut legatura cu natura distrugand-o ireversibil. Trezirea si pastrati comoara ce-o avem!



Si ca sa incepem cu ceva...semnati petitia!
http://padurivirgine.ro/semneaza-petitia/