Calea spre victorie

Calea spre victorie o vezi mai bine cand esti cocotat pe un deal, iar ea serpuieste pe undeva prin vale...Iti ajunge doar sa te ridici in scari, si sa pui palma la ochi, pentru a vedea acum pe unde vei merge in siguranta...E rasplata urcusului greu pana in acest varf, pe care l-ai platit cu suferinta...si ani, ani multi...ani in care ti se spunea:
"Vezi ca femeile sunt subtile"...apoi, ai descoperit ca "In spatele oricarui barbat de succes sta o femeie", ai zis hmm, ai zambit. A mai trecut ceva timp si ai citit despre Napoleon care zicea ca "in dragoste singura victorie e fuga". Te-ai minunat, ai zambit din nou. Si incet incet, simteai cumva pe pielea ta aceste chestiuni. Totusi, manz fiind, iti scapase ce era mai important. Paradoxal, caci candva citisei Shogun...ar fi trebuit sa fie destul. Ei bine, dupa atatia ani, ai revelatia. Barbatii mari preferau sa scoata rar maxime, lasau asta in treaba femeilor, sau le scoteau la victoria totala ori in momente in care erau incoltiti si fara scapare, dar doar daca mai exista cineva cu sanse de supravietuire in preajma, sa poata duce mai departe gandul. Un zambet ar trebui sa fie de ajuns cand vrei sa te manifesti spre exterior, daca e dublat de o intelegere interioara a unor lucruri. De astazi esti un shogun modern. :)) Detaliile fac diferenta. Stiam doar bine chestia asta, insa detaliile devoalate cumva ajung sa nu mai cantareasca atat de mult. Tacerea si valul de mister sunt cat se poate de importante. Si atunci, te retragi ca un pradator intr-un loc intunecat, iti imprimi un zambet calm, lasi doar ochii sa se vada in noapte si astepti. De data asta nu mai insisti, nu mai spui ce simti, nu te mai zbati cum se zbate un peste in carlig cand e prins si tras pe mal...tu doar stai ca o stana de piatra, ca un lup flamand ce sta intr-o grota cand afara bate crivatul stiind ca acum n-are nici o sansa sa vaneze si ca energia care o mai are va trebui conservata rational, pentru eficienta, nu sa o cheltuie la primul impuls venit din entuziasm... sau ca o pantera care isi adulmeca prada asteptand momentul ideal sa atace, si anume cand vanatul s-a apropiat de bunavoie si destul de aproape de ea. Sau poate ca un urs greoi prins intr-o capcana, care stie ca daca se zbate rana se agraveaza. Nu mai esti un pui de leu ca sa iti ucizi prada cu greu, de acum inainte va trebui sa o faci cu o singura muscatura...scurt si mai putin dureros, inainte ca victima sa se trezeasca din naucitoarea panica provocata de elementul surpriza. Asa cum subit samuraii scoteau sabia din teaca doar cand trebuia si cu o precizie milimetrica. Dar inainte sa te retragi in asteptarea ta laborioasa, lasa totusi urma prezentei tale. Lasa o crenguta rupta, care sa arate calea spre sufletul tau. Asa e corect, caci liberul arbitru nu trebuie sa lipseasca din nimic si calea cea buna semnalizata. Iar celor ce vor alege calea prietenoasa tie si le permiti sa treaca acum de acest paravan, le vei da mai mult decat o faceai pana acum. Biletul de intrare s-a scumpit mult, e adevarat! Dar celor ce intra le vei da tot, in fond si la urma urmei s-au descaltat la intrarea in sufletul tau...si poate dezamagirea celor ce nu simt caldura de dinauntru, caci nu i-ai primit, te va face de acum sa te simti mai bine. Mai bine nu pentru ca sufera, ci pentru ca ai avut candva dreptate, si acum indoiala ca ai gresit se risipeste datorita regretului lor, ba mai mult se intoarce inapoi catre cel dinspre care a plecat si ii incolteste acum in suflet. Mai incolo, sa deschidem tabla de sah! Prietene, urmatoarea mutare e la tine...caci noua mea regula de viata e: o mutare o fac eu, una tu!