Miorita...

................................

"Dar cea Mioriţă
Cu lîna plăviţă
De trei zile'ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place."

.....................................

"Că l'apus de soare

Vreau să mi te-omoare
Baciul Ungurean
Şi cu cel Vrâncean!
- Oiţă bîrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In cîmp de mohor,
Să spui lui Vrâncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă îngroape
Aice pe- aproape
În strunga de oi,

Să fiu tot cu voi;"

................................

"Ş'oile s'or strînge

Pe mine m'or plînge
Cu lacrimi de sînge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m'am însurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa;
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi;
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,

Şi stele făclii!"

...........................

"Tu Mioara mea,

Să te'nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m'am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.

Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C'am avut nuntaşi
Brazi si păltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,

Şi stele făclii!..."

Cata dreptate avea Eliade....

"Mesajul cel mai profund al baladei il constituie vointa pastorului de a schimba sensul destinului sau, de a preface nefericirea lui intr-un moment al liturgiei cosmice, transfigurandu-si moartea in nunta mistica, chemand pe langa el soarele si luna, proiectandu-se printre stele, ape si munti. .... Afland ca soarta i s-a decis, pastorul nu se lamenteaza si nu se abandoneaza disperarii, nici nu incearca sa anuleze sensul lumii si al existentei, demistificandu-l cu turbare iconoclasta si proclamand nihilismul absolut ca singur raspuns dat revelatiei absurdului. Raspunsul sau e cu totul altul: preface nenorocul care-l condamna la moarte intr-un mister al tainei nuntii, maiestuos si feeric, care in cele din urma ii permite sa triumfe asupra propriului destin. ..... " - Mircea Eliade - "De la Zalmoxis la Ghenghis-Han"