"Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?" - Mircea Eliade
Oameni...zeci de oameni...mai inalti, mai marunti, mai tineri mai batrani...unii care ti-au zambit, te-au facut sa zambesti si sa te simti ca un beagle care face aport pentru o pernita de "chappy", unii care s-au incruntat in fata ta cum se incrunta cerul la furtuna si te-au tulburat cu un suvoi de desnadejdie....unii prietenosi si cu darul de a incuraja, altii cu vesnica frica in suflet ca maine va veni sfarsitul...unii grabiti in vesnica lor viata papitanta si aparent dezordonata...altii calmi si ordonati cum e ziua de marti fata de luni...dar toti revelatori daca ii privesti atent...Si toti iti sadesc ceva in suflet...toti iti daruiesc o picatura de "ceva" pentru a-ti prepara viata ca pe o licoare fermecata dar unica...Si ce gust va avea in final paharul asta? Va fi o lacrima sau un zambet? Va fi lumina sau intuneric? Mana stransa in alta palma sau intinsa spre geam intr-un ultim gest de Don Quijote?
Oameni?
Oameni...va multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu