"Femeia ideala minte rar, prost si pe deasupra spune adevarul de plictiseala." :)) Memorabila...si adevarata!
luni, 30 mai 2011
joi, 26 mai 2011
Padis Reloaded III
Am tot amanat si postarea ultimei parti a turei din Padis insa am fost cam ocupat! Iata ca intr-un final mi-am facut timp si pentru partea asta...asa ca sa-i dam drumul...
Ziua III
Motto: "Pasarile de curte nu pot intelege cum vulturii se bucura sa strabata inaltimile." - Rabindranath Tagore
sa curga si o muzica....
Traseu: Padis - Scarisoara(triunghi albastru) - Garda de sus (cruce rosie) - Campeni
Durata: aprox 8 h jum - 9 ore cu tot cu pestereala
Ziua a III-a a stat "sub semnul pesterelii". Planul era sa ne cufundam in maruntaiele pamantului in Pestera Coiba Mare, Scarisoara, unde sa vedem ghetarul, si Poarta lui Ionele. Avea sa se dovedeasca ulterior un plan prea ambitios avand in vedere ca noi mai trebuia sa ajungem cumva in Cluj, neavand mijloc mecanizat de locomotie propriu.
Ce somn nene, ce somn! In afara de visele fanteziste povestite anterior, am dormit busteni....eram rupti de oboseala...pana la 9 n-am dezlipit genele...si a fost la fel de frig ca in prima noapte, desi nu ne asteptam...Oricum am dormit boiereste...sunt foarte multumit de cort, e o investitie buna!
Iesiti din cort constatam ca vremea e buna...Sa mancam? Toata lumea stramba din nas...nu prea ne era foame...dar savuram un ceiuc cald. Desi neindicat, pornim asa, urmand sa ne oprim pe traseu, caci stiam ca indata ce o vom lua la pas, stomacul isi va cere drepturile instant.
Strangem tabara, ne echipam. Dupa mozoleala acuta de care am avut parte cu o zi inainte, ca sa pot sta curatel la ocazie, decid sa-mi trag parazapezile pe post de paranoroaie :)). Trecem pe la cabana sa o salutam pe tanti si pe cabanier care au fost super de treaba cu noi, cumparam o pita ca nu mai aveam prea multa si ne lansam la drum. Bate un vantisor rece, mai ales pana cand trecem de o stanica, in care nu era inca nici urma de mioara. Inaintam cu spor si imi dau seama de asta comparand ritmul cu cel din anul precedent. Ajungem in locul unde cu un an in urma Corina a cedat, cazand pe campul de lupta cu o basica sparta...:)) Rad si imi aduc aminte cum ne explica ea ca o sa i se infecteze piciorul de la asta...:)) Defect profesional...ce sa-i faci...era sa fac eu mai degraba infectie de nervi cand a baut toata apa...:))
Ne oprim caci deja ne roade stomacul...luam micul dejun, care a constat evident in conservaraie. Il sun pe Rusu sa ma interesez de hattrick si cam atat. Pierdem totusi o jumatate de ora.
Ii dam drumul apoi vitejeste si incepem sa inghitim incet incet distantele. Ajungem intr-un final la primul obiectiv, ignorand din lipsa de timp pestera Sura si pestera Coiba Mica.
Lasam rucsacii intr-un tufis, luam frontalele si intram vitejeste pe impozantul portal al pesterii. Cu Prada descoperisem prea putin din ea din cauza ca n-aveam lanterne bune. Nici nu va imaginati ce usor ti se ascund intrarile in alte camere intr-o pestera daca n-ai sursa buna de lumina. Cheloo o ia ca de obicei in fata, deschizator de drumuri, dornic sa scormoneasca fiecare cotlonas. Il urmez, in unele, tip dupa el in altele interesandu-ma daca continua in alte sali. Ce-mi place in pestera e ca totul e ambiguu asa. Categoric un alt mediu. Umbrele pot ascunde multe, Unde crezi ca se termina tot, incepe de fapt adevarata frumusete, iar apa nu-si tradeaza niciodata adancimea, fiind de o transparenta incredibila. Ne miram si noi cum au ajuns ditamai trunchii de brazi falnici prin toate cotloanele, e clar ca exista o circulatie a apei destul de consistenta uneori in pestera asta...
Poze, una, alta...pierdem un car de vreme pe aici. Intr-un final, presati de timp, ne indreptam spre iesire, apoi la tufisul secret, luam rucsacii si revenim pe drumul forestier.
Trecem de catunul Casa de Piatra...un catun iarasi numai bun pentru o casa de vacanta...La un momentdat baietii isi pierd rabdarea....Cat mai e ba, pana la Izbucul Tauz?, urmatorul punct de reper de pe harta de care le zisesem... :))Ii duc o bucata cu zaharelul ca mai sunt 10 minute pana la Izbucul Tauz...stiam ca trebuie sa tragem un pic tare ca sa ajungem si la Scarisoara, sa prindem deschis...si asta pentru ei, caci eu vazusem pestera. Finally, trecem de el, nu mai coboram, ci ne asezam pe o banca langa un izvor pentru odihna. Incepeam sa simtim oboseala acumulata...Stiam ca de aici urma o bucata cu urcus prin padure pana intr-un punct din care se vede Cantonul Scarisoara, apoi coborare, si urcare din nou pe panta pe care eu am suferit cel mai crunt din toata viata mea de montaignard, din cauza ca mi s-a baut si portia mea de apa si eram mega deshidratat pe un soare federal. As fi dat 20 RON pe un Trompi, sa ma bata Dumnezeu! :))
Pac pac cu baietii, ritm excelent...avem si apa de data asta....urcam prima bucata, si hotaram sa incercam sa fentam o bucata de urcus, mergand pe o presupusa curba de nivel. Nu iesim tocmai unde ma asteptam si fratello incepe iar sa faca pe curcanul cunoscator, ca vezi doamne, trebuia sa mergem pe acolo, ca amu' ce facem....ca pana lui in sus, si ca pana lui in jos. Scot busola, harta, ma gandesc la traseul din anul trecut si imi dau seama ca ala a suit intr-un fel de creasta....iar noi iesisem intr-un drum forestier paralel cu ea. O luam pe el in sus si ajungem in poienita de unde incepea ultima urcare spre pestera Scarisoara...Urcus federal....l-am urcat mult mai bine acum, caci eram hidratat, dar e un urcus destul de solicitant, dupa cum au marturisit si baietii.
Ajungem dupa inca vreo 10 minute la Scarisoara, ne schimbam de hainele ude sa nu facem pneumonie ca eram uzi leoarca, platim si intram. Mult mai frumos am prins anul asta...turturi giganti si formatiuni interesante....din cauza ca vremea a fost mai rece...
O gramada de straini aici...toti faceau poze in draci....Romani putini, ba unii, care ajunsesera pana aici, ii auzeai spunand: "Intrati voi, eu raman!", banuiesc eu toate astea pt 7 RON cat a fost biletul.
Ne bucuram de pestera, eu pentru a doua oara. Baietii raman impresionati. Chiar va recomand sa vizitati acest obiectiv fabulos, satisfactie garantata.
Iesim si mancam la bancuta, refacem provizia de apa. O luam apoi pe jos pe cruce rosie pana in Garda de Sus. Pestera lui Ionele sare din schema din lipsa de timp. Abia ne taram, suntem terminati de drumul asta forestier...22 de km dupa alte 2 zile in care am facut cel putin 22 km, in fiecare.
Ajungem intr-un final la marea intersectie din Garda de Sus. Mizerie de nedescris...ca intr-o tara de lumea a III-a. O gagica grasa ne spune ca avem un microbus pana in Campeni la 8 si de acolo sigur gasim ceva. Vine microbusul, dupa o scurta asteptare, ajungem in Campeni unde....constatam ca n-avem nimic nici spre Cluj nici spre Alba, de unde am fi putut lua tren. Ne postam la ocazie, intr-un loc care era la mama dracului, deci am mai mers vreo 2-3 km, dar nimic. Unul tine o foaie pe care scrie destinatia, unul o lumineaza cu frontala cand trec masini, sa se vada....nimeni nu opreste....suntem 3 si avem rucsaci voluminosi. Hotaram sa incercam sa dormim in autogara...stiam ca pe la 5 jumatate aveam un microbus pana in Turda. Asta insemna ca domnul Cheloo sa nu ajunga la timp la servici. S-a resemnat. Frate-miu la fel, cu examenul la engleza..:)) O luam pe jos inapoi, la frontala, si o gramada de oagari manelisti tipa la noi din masini pizdoase..."Unde mergeti baaaaaaaa!!"...Civilizatia Campeni...urbanismul modern intruchipat la cel mai inalt stadiu evolutiv de dezvoltare!
Ajunsi la autogara, incuiat. Batem in geam, iese paznicul: "Ce vreti ba?"; "Nene, lasa-ne sa dormim in autogara ca e frig, avem microbus la 5 jum...le-am pierdut pe celelalte"; "N-am voie, nu ma lasa seful!" zice omul in sictir. Ii uram sanatate in gand, Cheloo promite sa-l futa toata noaptea cu lumina de la frontala. Amu am avut noroc ca in fata, afara erau 2 banci. Frate-miu o sechestreaza pe una, raman sa o impart pe cealalta cu Cheloo. Intindem izoprenele, scoatem sacii de dormit, ne bagam in ei si ne punem la somn. Somn? Da, dar nu toti, era imposibil. De ce? Pai in primul rand pentru ca eram in orasul cainilor....haite intregi nene. Haite razboinice care se scurgeau succesiv dand batalii pentru fiecare bucatica de oras. Atatia caini vagabonti n-am vazut in viata mea! Decidem ca fiecare sa stea de veghe prin rotatie o jumatate de ora. Asta insemna ca fiecare sa doarma pe rand cate o ora! Echitabil...doar ca frate-miu a adormit in post, m-a trezit ca sforaia...La fel si viteazul Chelione...."Dormi ba? MMM??" Ne-am dat seama ca asta e si un oras de schecisti dupa manelaraia care curgea la discoteca de langa autogara. La un momentdat, apare o dacia solentza, intoarce, intra la autogara, opreste, vine mai aproape...Baieti, zic eu, trezirea, avem companie! :)) Cand ma uit mai bine la numar, era MAI...erau politisti...vin la boschetarii de noi...sa ne legitimeze... Ce faceti baieti? Ia nene, venim din Padis...asa si pe dincolo...Unul era rasarit, stia si de munti si tot, ne-a zis una alta. Altul ne-a intrebat: "Ba baieti, de ce nu va bagati macar in sacii de dormit?" Dar eram deja bagati....WTF, dude? Iar la final, lanseaza incurajarea: "Baieti. aveti grija ca incepe sa se iasa de la discoteca, si mai sunt unii cu chef...daca e, sunati la 112":)) Lux, o bataie ne mai trebuie si suntem fericiti. N-a fost insa cazul, si le multumim domnilor ca si-au facut treaba si au patrulat intensiv zona cu masina, atat de intensiv incat la un momentdat au lovit si un caine, lucru de altfel probabil imposibil de evitat in Campeni, orasul cainilor. Din autogara, sugaciul de paznic se mai certa cu un copchil si cu un boschetar....nu stiu ce dracu faceau inauntru dar nu suna prea bine...Dar timpul a trecut si in sfarsit ne-am vazut urcati intr-un autobus care pana la Turda s-a burdujit cu oameni de parca era angajat la Punjab Transport Lines Corporation, ca numai in India se mai respira in autobuse cu sacadatorul pus, pentru supravietuire.
Din Turda am luat un alt microbus si pe la 9 jumatate am fost acasa. Moment de maxima victorie si bucurie, caci un pat moale dupa astfel de aventuri nu se compara cu nimic.
La mai mare, dar in alt fel! :)) O tura minunata si memorabila....
Ziua III
Motto: "Pasarile de curte nu pot intelege cum vulturii se bucura sa strabata inaltimile." - Rabindranath Tagore
sa curga si o muzica....
Traseu: Padis - Scarisoara(triunghi albastru) - Garda de sus (cruce rosie) - Campeni
Durata: aprox 8 h jum - 9 ore cu tot cu pestereala
Ziua a III-a a stat "sub semnul pesterelii". Planul era sa ne cufundam in maruntaiele pamantului in Pestera Coiba Mare, Scarisoara, unde sa vedem ghetarul, si Poarta lui Ionele. Avea sa se dovedeasca ulterior un plan prea ambitios avand in vedere ca noi mai trebuia sa ajungem cumva in Cluj, neavand mijloc mecanizat de locomotie propriu.
Ce somn nene, ce somn! In afara de visele fanteziste povestite anterior, am dormit busteni....eram rupti de oboseala...pana la 9 n-am dezlipit genele...si a fost la fel de frig ca in prima noapte, desi nu ne asteptam...Oricum am dormit boiereste...sunt foarte multumit de cort, e o investitie buna!
Iesiti din cort constatam ca vremea e buna...Sa mancam? Toata lumea stramba din nas...nu prea ne era foame...dar savuram un ceiuc cald. Desi neindicat, pornim asa, urmand sa ne oprim pe traseu, caci stiam ca indata ce o vom lua la pas, stomacul isi va cere drepturile instant.
Strangem tabara, ne echipam. Dupa mozoleala acuta de care am avut parte cu o zi inainte, ca sa pot sta curatel la ocazie, decid sa-mi trag parazapezile pe post de paranoroaie :)). Trecem pe la cabana sa o salutam pe tanti si pe cabanier care au fost super de treaba cu noi, cumparam o pita ca nu mai aveam prea multa si ne lansam la drum. Bate un vantisor rece, mai ales pana cand trecem de o stanica, in care nu era inca nici urma de mioara. Inaintam cu spor si imi dau seama de asta comparand ritmul cu cel din anul precedent. Ajungem in locul unde cu un an in urma Corina a cedat, cazand pe campul de lupta cu o basica sparta...:)) Rad si imi aduc aminte cum ne explica ea ca o sa i se infecteze piciorul de la asta...:)) Defect profesional...ce sa-i faci...era sa fac eu mai degraba infectie de nervi cand a baut toata apa...:))
Ne oprim caci deja ne roade stomacul...luam micul dejun, care a constat evident in conservaraie. Il sun pe Rusu sa ma interesez de hattrick si cam atat. Pierdem totusi o jumatate de ora.
 |
| Pauza de masa |
 |
| Popas |
Ii dam drumul apoi vitejeste si incepem sa inghitim incet incet distantele. Ajungem intr-un final la primul obiectiv, ignorand din lipsa de timp pestera Sura si pestera Coiba Mica.
Lasam rucsacii intr-un tufis, luam frontalele si intram vitejeste pe impozantul portal al pesterii. Cu Prada descoperisem prea putin din ea din cauza ca n-aveam lanterne bune. Nici nu va imaginati ce usor ti se ascund intrarile in alte camere intr-o pestera daca n-ai sursa buna de lumina. Cheloo o ia ca de obicei in fata, deschizator de drumuri, dornic sa scormoneasca fiecare cotlonas. Il urmez, in unele, tip dupa el in altele interesandu-ma daca continua in alte sali. Ce-mi place in pestera e ca totul e ambiguu asa. Categoric un alt mediu. Umbrele pot ascunde multe, Unde crezi ca se termina tot, incepe de fapt adevarata frumusete, iar apa nu-si tradeaza niciodata adancimea, fiind de o transparenta incredibila. Ne miram si noi cum au ajuns ditamai trunchii de brazi falnici prin toate cotloanele, e clar ca exista o circulatie a apei destul de consistenta uneori in pestera asta...
 |
| Portalul... |
 |
| Cu baietii cat un purice... |
 |
| .Spre adancuri, lasam lumina in spate... |
 |
| La frontala... |
 |
| Cotloane la promotie... |
 |
| Urcusuri.... |
 |
| Urcusuri mai complicate... |
 |
| Coborari.... |
 |
| Gheata... |
 |
| Si gauri in gheata, prin care sa-ti bagi capul... |
 |
| O ultima incursiune pe sus... |
Poze, una, alta...pierdem un car de vreme pe aici. Intr-un final, presati de timp, ne indreptam spre iesire, apoi la tufisul secret, luam rucsacii si revenim pe drumul forestier.
Trecem de catunul Casa de Piatra...un catun iarasi numai bun pentru o casa de vacanta...La un momentdat baietii isi pierd rabdarea....Cat mai e ba, pana la Izbucul Tauz?, urmatorul punct de reper de pe harta de care le zisesem... :))Ii duc o bucata cu zaharelul ca mai sunt 10 minute pana la Izbucul Tauz...stiam ca trebuie sa tragem un pic tare ca sa ajungem si la Scarisoara, sa prindem deschis...si asta pentru ei, caci eu vazusem pestera. Finally, trecem de el, nu mai coboram, ci ne asezam pe o banca langa un izvor pentru odihna. Incepeam sa simtim oboseala acumulata...Stiam ca de aici urma o bucata cu urcus prin padure pana intr-un punct din care se vede Cantonul Scarisoara, apoi coborare, si urcare din nou pe panta pe care eu am suferit cel mai crunt din toata viata mea de montaignard, din cauza ca mi s-a baut si portia mea de apa si eram mega deshidratat pe un soare federal. As fi dat 20 RON pe un Trompi, sa ma bata Dumnezeu! :))
Pac pac cu baietii, ritm excelent...avem si apa de data asta....urcam prima bucata, si hotaram sa incercam sa fentam o bucata de urcus, mergand pe o presupusa curba de nivel. Nu iesim tocmai unde ma asteptam si fratello incepe iar sa faca pe curcanul cunoscator, ca vezi doamne, trebuia sa mergem pe acolo, ca amu' ce facem....ca pana lui in sus, si ca pana lui in jos. Scot busola, harta, ma gandesc la traseul din anul trecut si imi dau seama ca ala a suit intr-un fel de creasta....iar noi iesisem intr-un drum forestier paralel cu ea. O luam pe el in sus si ajungem in poienita de unde incepea ultima urcare spre pestera Scarisoara...Urcus federal....l-am urcat mult mai bine acum, caci eram hidratat, dar e un urcus destul de solicitant, dupa cum au marturisit si baietii.
 |
| Catunul Casa de Piatra |
 |
| "Cine-i ala?" |
 |
| Infloriti si frumosi.... |
 |
| Tot inainte! |
 |
| :)) Loc de suferinta in 2010 |
Ajungem dupa inca vreo 10 minute la Scarisoara, ne schimbam de hainele ude sa nu facem pneumonie ca eram uzi leoarca, platim si intram. Mult mai frumos am prins anul asta...turturi giganti si formatiuni interesante....din cauza ca vremea a fost mai rece...
O gramada de straini aici...toti faceau poze in draci....Romani putini, ba unii, care ajunsesera pana aici, ii auzeai spunand: "Intrati voi, eu raman!", banuiesc eu toate astea pt 7 RON cat a fost biletul.
Ne bucuram de pestera, eu pentru a doua oara. Baietii raman impresionati. Chiar va recomand sa vizitati acest obiectiv fabulos, satisfactie garantata.
 |
| Ne modernizam si noi... |
 |
| Ghetarul vazut de sus... |
 |
| Iu huuuuuu!!!! |
 |
| Draperii de gheata... |
 |
| Si turturi maaaari!.... |
 |
| "Foca de ghetar" |
 |
| Nice and smooth... |
 |
| Da da da... |
 |
| Beautiful! |
 |
| Pumnale de clestar... |
 |
| Turturi siliconati.... |
 |
| Ghetarul Scarisoara... |
 |
| Cineva ne priveste cu ochi buni... |
 |
| Piatra, gheata si lumina... |
 |
| Pestra lui Platon? |
 |
| Cobrele de gheata |
 |
| Mirific... |
 |
| Scara spre rai... |
 |
| Orga |
 |
| O ultima privire in spate... |
Iesim si mancam la bancuta, refacem provizia de apa. O luam apoi pe jos pe cruce rosie pana in Garda de Sus. Pestera lui Ionele sare din schema din lipsa de timp. Abia ne taram, suntem terminati de drumul asta forestier...22 de km dupa alte 2 zile in care am facut cel putin 22 km, in fiecare.
Ajungem intr-un final la marea intersectie din Garda de Sus. Mizerie de nedescris...ca intr-o tara de lumea a III-a. O gagica grasa ne spune ca avem un microbus pana in Campeni la 8 si de acolo sigur gasim ceva. Vine microbusul, dupa o scurta asteptare, ajungem in Campeni unde....constatam ca n-avem nimic nici spre Cluj nici spre Alba, de unde am fi putut lua tren. Ne postam la ocazie, intr-un loc care era la mama dracului, deci am mai mers vreo 2-3 km, dar nimic. Unul tine o foaie pe care scrie destinatia, unul o lumineaza cu frontala cand trec masini, sa se vada....nimeni nu opreste....suntem 3 si avem rucsaci voluminosi. Hotaram sa incercam sa dormim in autogara...stiam ca pe la 5 jumatate aveam un microbus pana in Turda. Asta insemna ca domnul Cheloo sa nu ajunga la timp la servici. S-a resemnat. Frate-miu la fel, cu examenul la engleza..:)) O luam pe jos inapoi, la frontala, si o gramada de oagari manelisti tipa la noi din masini pizdoase..."Unde mergeti baaaaaaaa!!"...Civilizatia Campeni...urbanismul modern intruchipat la cel mai inalt stadiu evolutiv de dezvoltare!
Ajunsi la autogara, incuiat. Batem in geam, iese paznicul: "Ce vreti ba?"; "Nene, lasa-ne sa dormim in autogara ca e frig, avem microbus la 5 jum...le-am pierdut pe celelalte"; "N-am voie, nu ma lasa seful!" zice omul in sictir. Ii uram sanatate in gand, Cheloo promite sa-l futa toata noaptea cu lumina de la frontala. Amu am avut noroc ca in fata, afara erau 2 banci. Frate-miu o sechestreaza pe una, raman sa o impart pe cealalta cu Cheloo. Intindem izoprenele, scoatem sacii de dormit, ne bagam in ei si ne punem la somn. Somn? Da, dar nu toti, era imposibil. De ce? Pai in primul rand pentru ca eram in orasul cainilor....haite intregi nene. Haite razboinice care se scurgeau succesiv dand batalii pentru fiecare bucatica de oras. Atatia caini vagabonti n-am vazut in viata mea! Decidem ca fiecare sa stea de veghe prin rotatie o jumatate de ora. Asta insemna ca fiecare sa doarma pe rand cate o ora! Echitabil...doar ca frate-miu a adormit in post, m-a trezit ca sforaia...La fel si viteazul Chelione...."Dormi ba? MMM??" Ne-am dat seama ca asta e si un oras de schecisti dupa manelaraia care curgea la discoteca de langa autogara. La un momentdat, apare o dacia solentza, intoarce, intra la autogara, opreste, vine mai aproape...Baieti, zic eu, trezirea, avem companie! :)) Cand ma uit mai bine la numar, era MAI...erau politisti...vin la boschetarii de noi...sa ne legitimeze... Ce faceti baieti? Ia nene, venim din Padis...asa si pe dincolo...Unul era rasarit, stia si de munti si tot, ne-a zis una alta. Altul ne-a intrebat: "Ba baieti, de ce nu va bagati macar in sacii de dormit?" Dar eram deja bagati....WTF, dude? Iar la final, lanseaza incurajarea: "Baieti. aveti grija ca incepe sa se iasa de la discoteca, si mai sunt unii cu chef...daca e, sunati la 112":)) Lux, o bataie ne mai trebuie si suntem fericiti. N-a fost insa cazul, si le multumim domnilor ca si-au facut treaba si au patrulat intensiv zona cu masina, atat de intensiv incat la un momentdat au lovit si un caine, lucru de altfel probabil imposibil de evitat in Campeni, orasul cainilor. Din autogara, sugaciul de paznic se mai certa cu un copchil si cu un boschetar....nu stiu ce dracu faceau inauntru dar nu suna prea bine...Dar timpul a trecut si in sfarsit ne-am vazut urcati intr-un autobus care pana la Turda s-a burdujit cu oameni de parca era angajat la Punjab Transport Lines Corporation, ca numai in India se mai respira in autobuse cu sacadatorul pus, pentru supravietuire.
Din Turda am luat un alt microbus si pe la 9 jumatate am fost acasa. Moment de maxima victorie si bucurie, caci un pat moale dupa astfel de aventuri nu se compara cu nimic.
La mai mare, dar in alt fel! :)) O tura minunata si memorabila....
miercuri, 18 mai 2011
Padis Reloaded II
"Frumusetea este peste tot; nu este ea cea care ne lipseste, ci ochiul nostru nu stie s-o descopere intotdeauna" - Auguste Rodin
Muzica maestre!
Traseu: ziua II - Cabana Padis - Circuitul Galbenei (punct galben)
Durata: 10 ore
Ne trezim de dimineata dupa un somn confortabil la temperaturi sub 0 grade. Ma asteptam sincer sa fie mai naspa, dar am dormit ca un prunc. La 8 si un pic le dau trezirea si baietilor, Iesim afara si tragem in piept aer proaspat de primavara. Mancam, bem un ceai, impachetam materialul. O parte din el il lasam la cabana sa nu-l caram cu noi si ne punem in miscare pe punct galben.
Obiectivul zilei era circuitul Galbenei. Odihniti nevoie mare, azi ne recapatasem ritmul...
Ajungem la primul obiectiv de pe traseu si anume Izbucul Ponor. Il admiram, ne tragem in poze, timp in care se innoreaza al dracului de amenintator. Am aici o discutie in contradictoriu cu iubitul meu frate despre mugurii de brad, care eu sustineam cu probe ca au aparut iar incapatanatul meu fratior o tinea pe a lui - "Ba nene aia sunt de anul trecut!".
O pasare rapitoare da rotocoale pe deasupra noastra. Am eu o superstitie veche, de cate ori vad asa ceva in zbor, n-are cum sa nu iasa bine. Traversam apa pe un podet si ajungem in mult iubita mea Poiana Ponor.
Acum ar fi multe de zis despre frumusetea fara pereche a acestei poiene...cert e ca eu m-am indragostit la prima vedere de ea. E poiana mea preferata...iti da un sentiment de libertate profund, atat prin marimea ei cat si prin faptul ca in luna mai e de un verde crud. Rauletul serpuieste lenes prin ea, turme de oi cu miei isi agita talangile. Ce mai, e o atmosfera arhaica de vis!
Ajungem din urma o gasca de tineri care se oprisera in loc. Unul ne spune mandru ca prietena lui crede ca a auzit un urs...:)) "N-are treaba, hai inainte....probabil sunt oameni..." si mergem inainte cu ei o bucata...
Ne despartim de traseul ce duce la Cetatile Ponorului si urcam prin niste chei foarte scurte si abrupte...Sus bagam un sandwish si apoi ne abatem de la traseu ca sa mergem la balcoanele de pe circuitul Cetatii Ponorului...De sus se vede fantastic...si le facem cu mana, semnalizand si vocal unor turisti de jos din vale.
Continuam mersul prin padure dar la un momentdat incepe sa picure. Ne echipam de razboi cu pelerinele si continuam pe un urcus destul de consistent si pe o intindere apreciabila. Ajunsi in varf ne abatem sa vedem avenul Bortig, un aven impresionant prin marimea sa. Este un aven spectaculos, cu o intrare având un diametru de 35 m. La baza puţului de intrare (de -38 m), se ajunge pe un mare bloc de gheaţă evidenţiat pe o diferenţă de nivel de 16 m.
Inaintam apoi prin padure, si suntem incantati de verdele crud al vegetatiei. Frate-miu se opreste exact dupa ce luasem popas ca sa isi ia pe el ceva haine si manusi. Ma scoate din sarite...asteptam vreo 10 minute sa isi traga manusile cu dintii pe maini pe motiv ca i-au inghetat mainile de nu le poate folosi...
La un momentdat surpriza suprema. Simt un miros acut de usturoi...Mai frate, ce sa fie? ca doar n-am mancat usturoi de dimineata....cand ma uit mai bine in jur...campuri intregi de leurda. Acum nu stiam eu cum arata leurda dar stiam ca are gust exact ca usturoiul, iar floarea era aproximativ cam ca la ceapa. Gustam si clarificam situatia: Dap, e leurda! Usturoiul dacilor...o foloseau oamenii caci are proprietati fantastice curative...mai e numita Iarba Ursului caci se spune ca ursii o mananca primavara pentru a-si curata sangele...
Coboram spre Cheile Galbenei si mergem pana la Izbucul Galbenei. Aici insa ne face feste trecerea, nu vedem marcajul si ne intoarcem inapoi. Urmeaza o alta abatere de la traseu pe la balcoane, dar nu era traseul dorit. Scoatem harta care insa nu era foarte clara in ceea ce priveste bucata asta de traseu. Au loc cateva certuri, frate-miu se renega cu stiinta lui de "campion" la orientare impotriva ideilor mele...Si pana la urma misterul va fi dezlegat acasa, dintr-o poza, caci niciunul n-am avut dreptate.
Luam pranzul la bifurcatie si o luam spre Poiana Florilor. Ratam asadar Cheile Galbenei, unul din obiectivele noastre majore din aceasta iesire...Oricum apa era cam mare, asa ca aveam dubii ca le vom putea parcurge. Acum stim cum sta treaba si ne vom intoarce la vara!
Din Poiana Florilor o luam spre focul viu...printr-o padure foarte salbatica. Inainte de intrarea in padure, intr-o poienita tare mandra, vad o frumusete de vulpe, cu blana proaspat schimbata trecand fara sa se sinchiseasca de noi...Pana le-o arat baietilor, dispare in niste tufe. Apoi gasim un maldar de fecale de urs ce verifica categoric zicala "Te caci negru ca un urs", si o urma imprimata destul de clar pe pamant. Ei bine, de-aici incepem sa vorbim tare si sa mai scoatem din gat cate-un "Go bear Go!" - tehinca invatata de la Bear Grylls sau cateva versuri din melodia Perfect - Timpuri Noi - "Oile blajine...s-au asternut la iernaaaat! :)) Peeerfect!"
Lung nevoie mare drumul ne scoate intr-un final la Pestera Focul Viu. Coboram si imi aduc aminte cum era sa-mi rup eu gatul si sa alunec in pestera anul trecut. M-ar fi scos baietii de la speo, prin fanta de pe tavan pe unde coborau in rapel...Ghetarul era acum mult mai mare fata de cel de anul trecut, se vede treaba ca a fost mai rece acum timpul...
Stiam ca de aici nu mai e mult pana in Glavoi asa ca am marit viteza, fiind deja cam 18 si ceva. A mai urmat o scurta balaureala de 5 minute din neatentie dar am rezolvat tot cu harta si busola. Ajunsi in Glavoi ne-am pus sa mancam ceva si am admirat mamutul de masina de la Salvamont - un Toyota Hilux de toata frumusetea!
A urmat apoi asa zisul "urcus ucigator" care anul trecut mi s-a parut nasol, dar pe care anul asta nici nu l-am simtit. Ajunsi la cabana, am bagat clasicul ceai cu rom, l-am trimis pe junior dupa apa si am instalat baza. Am reusit a doua oara sa facem ditamai focul, asa ca ne-am incalzit bine de tot inainte sa intram in cort. Am tot sperat noi ca va fi nor, deci mai cald dar cerul s-a inseninat brusc. Acum, trebuie sa va povestesc cum am ajuns si sa dorm a doua seara la margine, fiind astfel cel mai oropsit. In timp ce ne beam ceaiul si vorbeam ca trebuie sa facem iar extragerea betigasului, frate-miu nemaiavand drept sa beneficieze de acest privilegiu, zice deodata: "Ba, am o unghie mai scurta la unul din degetele inelare...care ghiceste, doarme la mijloc" si aghiutza ma pune sa accept provocarea omului care isi ingrijeste unghiile cu dragoste diferita in functie de mana la care cresc..."Stanga!" "NU! Ha ha! dormi in margine"...FUCK!
Bagati in sac si infofoliti incercam si reusim sa luam somn...Insa avea sa fie seara viselor, dupa cum urma sa ne povestim in zori.
La un moment dat cainii de la cabana hamaiau al dracului de consistent. Eu eram intr-o stare de semi somn si am visat ca un caine mic a venit la cort si tot latra ascutit si enervant. Tot incercam (acum nu stiu daca in vis sau in realitate) sa iau mobilul sa vad ce ora e, de e cainele asta asa de nesimtit dar nimeream mereu mp3-ul si degeaba ma uitam pe ecranul lui...pana cand Cheloo, enervat, s-a ridicat in vis in cur, a deschis absida de la cort si a strigat cu spume la gura "Cuuuuustiiiii ma de-aci!" si totul s-a linistit subit.
Frate-miu a visat, tot la faza cu cainii ca a venit ursul, a bagat o laba in cort, l-a prins si vroia sa-l traga afara, dar el a tipat la Cheloo: "ba Cheloo baga-i cutitul in ochi(????)!!!" si Cheloo a executat porunca implantand noul sau cutit Muela ("Te matalo") in ochiul bestiei care s-a retras invinsa nelasand in urma decat senzatia de laba tinuta pe burta fratelui meu acum treaz.
Cheloo tot incerca, dupa cum a marturisit a doua zi sa-si bage chestia cu care strangi siretul in jurul capului de la sacul de dormit, in ureche caci avea impresia ca e o casca de la mp3-ul lu' frate-miu si vroia omul sa vada ce muzica se asculta...
Asadar creierele obosite ne-au jucat la toti trei festa!
Muzica maestre!
Traseu: ziua II - Cabana Padis - Circuitul Galbenei (punct galben)
Durata: 10 ore
Ne trezim de dimineata dupa un somn confortabil la temperaturi sub 0 grade. Ma asteptam sincer sa fie mai naspa, dar am dormit ca un prunc. La 8 si un pic le dau trezirea si baietilor, Iesim afara si tragem in piept aer proaspat de primavara. Mancam, bem un ceai, impachetam materialul. O parte din el il lasam la cabana sa nu-l caram cu noi si ne punem in miscare pe punct galben.
 |
| Priveliste de "buna dimineata!" |
Obiectivul zilei era circuitul Galbenei. Odihniti nevoie mare, azi ne recapatasem ritmul...
 |
| Brad de dolina |
Ajungem la primul obiectiv de pe traseu si anume Izbucul Ponor. Il admiram, ne tragem in poze, timp in care se innoreaza al dracului de amenintator. Am aici o discutie in contradictoriu cu iubitul meu frate despre mugurii de brad, care eu sustineam cu probe ca au aparut iar incapatanatul meu fratior o tinea pe a lui - "Ba nene aia sunt de anul trecut!".
 |
| Salbatic |
 |
| Ultimii pasi spre Izbucul Ponor |
 |
| Aval de noi |
 |
| Frumusete |
 |
| Izbucul Ponor |
O pasare rapitoare da rotocoale pe deasupra noastra. Am eu o superstitie veche, de cate ori vad asa ceva in zbor, n-are cum sa nu iasa bine. Traversam apa pe un podet si ajungem in mult iubita mea Poiana Ponor.
Acum ar fi multe de zis despre frumusetea fara pereche a acestei poiene...cert e ca eu m-am indragostit la prima vedere de ea. E poiana mea preferata...iti da un sentiment de libertate profund, atat prin marimea ei cat si prin faptul ca in luna mai e de un verde crud. Rauletul serpuieste lenes prin ea, turme de oi cu miei isi agita talangile. Ce mai, e o atmosfera arhaica de vis!
 |
| M-am intors, draga poiana! |
 |
| Libertate |
 |
| Verde de Ponor |
 |
| S-o turma de miei cu trei ciobanei.... |
 |
| Love it! |
 |
| O ultima privire... |
Ajungem din urma o gasca de tineri care se oprisera in loc. Unul ne spune mandru ca prietena lui crede ca a auzit un urs...:)) "N-are treaba, hai inainte....probabil sunt oameni..." si mergem inainte cu ei o bucata...
Ne despartim de traseul ce duce la Cetatile Ponorului si urcam prin niste chei foarte scurte si abrupte...Sus bagam un sandwish si apoi ne abatem de la traseu ca sa mergem la balcoanele de pe circuitul Cetatii Ponorului...De sus se vede fantastic...si le facem cu mana, semnalizand si vocal unor turisti de jos din vale.
 |
| Printre stanci... |
 |
| Iu huuuu... |
 |
| Ai rau de inaltime? :)) |
Continuam mersul prin padure dar la un momentdat incepe sa picure. Ne echipam de razboi cu pelerinele si continuam pe un urcus destul de consistent si pe o intindere apreciabila. Ajunsi in varf ne abatem sa vedem avenul Bortig, un aven impresionant prin marimea sa. Este un aven spectaculos, cu o intrare având un diametru de 35 m. La baza puţului de intrare (de -38 m), se ajunge pe un mare bloc de gheaţă evidenţiat pe o diferenţă de nivel de 16 m.
Avenul are o lungime totală de 150 m şi adâncime de 54 m pe care o obţine datorită unei galerii scurte ce dă acces la o sală de mari dimensiuni. Avenul este situat deasupra traseului subteran al Cetăţilor Ponorului, accesul fiind însă împiedicat de blocul de gheaţă. Blocul de gheaţă pe care-l adăposteşte avenul are un volum de 30.000 m3, situându-se peal doilea loc din ţară, dupa Gheţarul Scărişoara, situat tot în Parcul Natural Apuseni. Ne-am amuzat copios incercand sa calculam cate pahare de Jack cu 3 cuburi de gheata cu latura de 2 cm s-ar putea bea din el. Anglia poate veni linistita la un cocktail in Apuseni.
 |
| Avenul isi acopera virginitatea... |
 |
| Dar noi inaintam... |
 |
| Si o profanam in mod sacral...:)) |
La un momentdat surpriza suprema. Simt un miros acut de usturoi...Mai frate, ce sa fie? ca doar n-am mancat usturoi de dimineata....cand ma uit mai bine in jur...campuri intregi de leurda. Acum nu stiam eu cum arata leurda dar stiam ca are gust exact ca usturoiul, iar floarea era aproximativ cam ca la ceapa. Gustam si clarificam situatia: Dap, e leurda! Usturoiul dacilor...o foloseau oamenii caci are proprietati fantastice curative...mai e numita Iarba Ursului caci se spune ca ursii o mananca primavara pentru a-si curata sangele...
 |
| Leurda |
 |
| Campuri de Leurda... |
Coboram spre Cheile Galbenei si mergem pana la Izbucul Galbenei. Aici insa ne face feste trecerea, nu vedem marcajul si ne intoarcem inapoi. Urmeaza o alta abatere de la traseu pe la balcoane, dar nu era traseul dorit. Scoatem harta care insa nu era foarte clara in ceea ce priveste bucata asta de traseu. Au loc cateva certuri, frate-miu se renega cu stiinta lui de "campion" la orientare impotriva ideilor mele...Si pana la urma misterul va fi dezlegat acasa, dintr-o poza, caci niciunul n-am avut dreptate.
 |
| Shtttt! |
 |
| Izbucul Galbenei si locul unde am ratat intrarea |
 |
| Pe burta de la Balcoanele de pe Circuitul Galbenei |
Luam pranzul la bifurcatie si o luam spre Poiana Florilor. Ratam asadar Cheile Galbenei, unul din obiectivele noastre majore din aceasta iesire...Oricum apa era cam mare, asa ca aveam dubii ca le vom putea parcurge. Acum stim cum sta treaba si ne vom intoarce la vara!
Din Poiana Florilor o luam spre focul viu...printr-o padure foarte salbatica. Inainte de intrarea in padure, intr-o poienita tare mandra, vad o frumusete de vulpe, cu blana proaspat schimbata trecand fara sa se sinchiseasca de noi...Pana le-o arat baietilor, dispare in niste tufe. Apoi gasim un maldar de fecale de urs ce verifica categoric zicala "Te caci negru ca un urs", si o urma imprimata destul de clar pe pamant. Ei bine, de-aici incepem sa vorbim tare si sa mai scoatem din gat cate-un "Go bear Go!" - tehinca invatata de la Bear Grylls sau cateva versuri din melodia Perfect - Timpuri Noi - "Oile blajine...s-au asternut la iernaaaat! :)) Peeerfect!"
 |
| Popasul din Poiana Florilor |
 |
| Verde crud |
Lung nevoie mare drumul ne scoate intr-un final la Pestera Focul Viu. Coboram si imi aduc aminte cum era sa-mi rup eu gatul si sa alunec in pestera anul trecut. M-ar fi scos baietii de la speo, prin fanta de pe tavan pe unde coborau in rapel...Ghetarul era acum mult mai mare fata de cel de anul trecut, se vede treaba ca a fost mai rece acum timpul...
 |
| Ultimii pasi spre Focul Viu |
 |
| Ghetarul Focul Viu |
Stiam ca de aici nu mai e mult pana in Glavoi asa ca am marit viteza, fiind deja cam 18 si ceva. A mai urmat o scurta balaureala de 5 minute din neatentie dar am rezolvat tot cu harta si busola. Ajunsi in Glavoi ne-am pus sa mancam ceva si am admirat mamutul de masina de la Salvamont - un Toyota Hilux de toata frumusetea!
 |
| Bestia Nera! |
A urmat apoi asa zisul "urcus ucigator" care anul trecut mi s-a parut nasol, dar pe care anul asta nici nu l-am simtit. Ajunsi la cabana, am bagat clasicul ceai cu rom, l-am trimis pe junior dupa apa si am instalat baza. Am reusit a doua oara sa facem ditamai focul, asa ca ne-am incalzit bine de tot inainte sa intram in cort. Am tot sperat noi ca va fi nor, deci mai cald dar cerul s-a inseninat brusc. Acum, trebuie sa va povestesc cum am ajuns si sa dorm a doua seara la margine, fiind astfel cel mai oropsit. In timp ce ne beam ceaiul si vorbeam ca trebuie sa facem iar extragerea betigasului, frate-miu nemaiavand drept sa beneficieze de acest privilegiu, zice deodata: "Ba, am o unghie mai scurta la unul din degetele inelare...care ghiceste, doarme la mijloc" si aghiutza ma pune sa accept provocarea omului care isi ingrijeste unghiile cu dragoste diferita in functie de mana la care cresc..."Stanga!" "NU! Ha ha! dormi in margine"...FUCK!
 |
| Mozoliti dar fericiti... |
 |
| La dracu, mai sus a nins... |
 |
| Categoric... |
 |
| Floricele pe campii... |
Bagati in sac si infofoliti incercam si reusim sa luam somn...Insa avea sa fie seara viselor, dupa cum urma sa ne povestim in zori.
La un moment dat cainii de la cabana hamaiau al dracului de consistent. Eu eram intr-o stare de semi somn si am visat ca un caine mic a venit la cort si tot latra ascutit si enervant. Tot incercam (acum nu stiu daca in vis sau in realitate) sa iau mobilul sa vad ce ora e, de e cainele asta asa de nesimtit dar nimeream mereu mp3-ul si degeaba ma uitam pe ecranul lui...pana cand Cheloo, enervat, s-a ridicat in vis in cur, a deschis absida de la cort si a strigat cu spume la gura "Cuuuuustiiiii ma de-aci!" si totul s-a linistit subit.
Frate-miu a visat, tot la faza cu cainii ca a venit ursul, a bagat o laba in cort, l-a prins si vroia sa-l traga afara, dar el a tipat la Cheloo: "ba Cheloo baga-i cutitul in ochi(????)!!!" si Cheloo a executat porunca implantand noul sau cutit Muela ("Te matalo") in ochiul bestiei care s-a retras invinsa nelasand in urma decat senzatia de laba tinuta pe burta fratelui meu acum treaz.
Cheloo tot incerca, dupa cum a marturisit a doua zi sa-si bage chestia cu care strangi siretul in jurul capului de la sacul de dormit, in ureche caci avea impresia ca e o casca de la mp3-ul lu' frate-miu si vroia omul sa vada ce muzica se asculta...
Asadar creierele obosite ne-au jucat la toti trei festa!
 |
| Distractie gatita la foc mic... VA URMA! |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)