Melodia excursiei:
Gasca: Eu si Cheloo
Si cum sa nu profiti de faptul ca de sfanta Maria romanii au sarbatoare legala...si cum sa nu il iei pe husky in spate si sa o tai pe munte? Imposibil...
Toata saptamana ne-am batut capul cu Cheloo cum sa facem sa ajungem la Sarmizegetusa Regia, sa vedem daca se poate si alte cetati dacice din zona si sa mai exploram si Cheile Crivadiei, Pestera Bolii, Cheile Bolii, Turnul Crivadiei, toate din Parcul National Gradistea.
Apai numa' bine ca vineri mi s-a confirmat ziua libera de luni. Pac pac cumparaturile, pac pac rucsacul si la 5 dimineata, dupa ce seara iesisem la o bere cu Miha, draga de ea, si am pus la cale unele chestiuni de viitor, dupa ce i-am dat si un sah :)), am sarit in tren. Un pic de somn de voie si ne-am si trezit in Orastie.
Orastie...ce oras...:)) am vizitat cu Cheloo cetatea medievala, ne-am minunat cum oamenii si-au pus un cuib si berze artificiale din plastic pe un stalp si si-au intitulat statia de troleu din zona "La berze" si ne-am deplasat trecand pe langa un falnic dracones spre "targul de sambata" de unde se lua autobusul spre Costesti.
Aici a trebuit sa asteptam vreo 1 jumatate, pana pe la 11 jumatate, prilej de a observa magicul targ. Mi-ar fi placut tare sa fiu conducatorul unei delegatii de oficiali europeni, sa le arat cum e integrata Romania in UE, sa le vorbim localnicilor care vindeau de PIB si de criza financiara, de S&P, Dow Jones si de cum toate astea le afecteaza lor viata.
 |
| Umor romanesc...:)) |
 |
| Dracones |
Sa luam cateva exempe ilustrative:
O banda de tigani vindea drujbe. Vindea e mult spus...ii fraiereau pe toti oagarii care cascau ochii la "Shtil-uri". Altii din masini le tipau proaspetilor posesori de drujbe, dupa ce facusera achizitia: "Ba' fraiere, iti dadeam eu un lucru namtzasc, nu de-astea facute pe vapor, tot la banii aia!" Si constatand teapa, se intorceau cu ele...dar te pui cu tiganul? Imediat sareau cu gura pe ei: "Hai mei, asta 5 lei, manca-t-as, nu defect la el! Nu dai bani inapoi, bun drujbe!", in timp ce piranda se spala cu sampon pe cap, sub pod, o gasca de puradei scotea fierul din rau...sa-l duca la reciclat...si doamne, au scos o tastatura...ai vazut vreodata o tastatura scoasa din rau? :)) socanta imagine...prefer pastravii!
Mai incolo un nene isi vindea pepenii si vinetele. Apare un batranel cu o bicicleta: "Vrei vinete conasule? Ia de-aci! Ei, nu e pe alese, da toate-s bune...gaseste mata una stricata...Cum? aia e stricata? Da-o-ncoa! Ia conasule, punem sacul pe bicicleta si poti pleca, taica!" iar dupa isi arunca razand ca un boulean pepenii borsiti in rau: strigand cu o bucurie salbatica "La rau' ros'...."...si cum sa nu-i sudui in gand? Cum sa nu te saturi de necivilizati?
In fine, o ultima imagine memorabila: doi vanzatori de porumbei stau de vorba. La un momentdat unu, la spartul targului isi elibereaza porumbeii si ei zboara spre casa. Cu mandrie se intoarce spre celalalt si ii zice: "Ai tai tot asa merg acasa?" la care celalalt raspunde inteligent: "Eu daca le dau drumu', ai mei merg pe jos acasa!". Asadar balci in toata regula...targuieli, tiganeli, porumbei, graunte, carpete cu rapirea din Serai si tot ce vrei.
Ei dar iata! Vine autobusul spre Costesti...:)) Dumnezeule, n-am mai fost cu genul ala de autobus de cand eram mic. Din ala antic de demult, plin pana la refuz, in stil ceausist. Mai lipsea o caseta cu Coco Jambo!
:)) Si de-aici incep treburili bune, cum ar zice ardelenii!
O babuta imi face loc si intru in vorba cu ea dupa ce ma asez. Dacita nu altceva...batranica rosie in obraji, venise la targ sa isi vanda casul si sa mai faca un ban cinstit. Imi povesteste de cetati, de zona, de cum is oamenii pe la ei, de vite, de viata, de turisti, si toate cu o clarviziune si o inteligenta batraneasca de apreciat.
Ajunsi la Costesti realizam ca n-am luat paine, asa ca ne oprim la magazinul satului sa facem aprovizionarea. Asteptam cam trei sferturi de ora sa se ia painea de pe vatra dar doamne, asa paine, n-am mai mancat de mult! Proaspata, rumena si calda. Miros bestial, sa nu mai vorbim de gust...ca mi-aduc aminte de copilarie cand stateam la coada pentru painea calda.
 |
| Ba? da' nu mai vine painea azi? |
 |
| Intrand pe taramul dacilor in zona 0 |
Ii dam apoi forja si urcam pana la Cetatea Blidaru, la care am ajuns in mai mult timp decat prognozam, caci rucsacii erau destul de incarcati. Acolo, ne-am minunat amandoi de inteligenta si ingeniozitatea inginerilor daci de acum 2000 de ani. Murrus Dacicus e inca solid si bine conservat pe alocuri, iar stilul este absolut minunat. Si astia care au carat pana in varf de deal ditamai pietroaiele erau barbari? Sa fim seriosi...
 |
| Si-ajungem la Blidaru |
 |
| Murrus Dacicus (a se observa fantele unde erau lemne pentru a face zidul mai solid) |
 |
| Subtirel al dracului, asa-i? |
 |
| Descrierea cetatii Blidaru (click) |
 |
| Planul cetatii |
 |
| Sa fiu al dracului! |
 |
| Ultimii trei strajeri ai cetatii... |
Am luat apoi pauza de masa, si am decis in intarziere de timp sa lasam pe altadata cetatea Costesti.
A urmat apoi lungul drum forestier de vreo 20 de km pana la Sarmizegetusa, drum pe care l-am facut o bucata cu un student de la arheologie ce mergea la cetate sa faca sapaturi caci era o tabara de profil. Omul a cedat cam pe la jumatate, asteptand o masina, si da, a avut noroc mai mare ca noi caci l-au si luat niste timisoreni.
Si iata civilizatie, locuri de gratar amenajate cu vatra si mese, am ramas socat sa vad asa ceva in Romania...
 |
| Asa sa tot se faca gratar |
Ei bine, incet incet, de la un izvor la altul, am ajuns in Gradistea si apoi, intr-un final, dupa un drum lung si interminabil, la Sarmizegetusa.
Pe ultima suta de metri un vultur s-a desprins de pe o creanga, a mers inspre directia cetatii, s-a rotit si a luat-o in sens invers, pe deasupra noastra. Ce zbor minunat...ce pasare, ce sentiment de libertate...
Iar ridicandu-ne privirea am observat un nor in forma de tarabostes barbos, intins pe spate...
 |
| Barbosul din cer, se odihneste intins pe spate... |
O doamne, cum plang muntii astia dupa daci...si ce loc si-au ales...categoric il putem numi creierul muntelui...
Intrati pe poarta de vest a cetatii, am ramas placut surprinsi de fagii seculari din cetate. Au o grosime fantastica...iar ajunsi in zona sanctuarelor, dupa ce am trecut prin poarta de est si pe langa drumul pavat, am trait un sentiment aparte. O bucurie amestecata cu calm si solemnitate ma inunda...va sa zica aici era centrul stramosilor acum 2000 de ani...oare cati regi nu s-au plimbat pe aici aducand ofrande sau rugandu-se ingandurati la Zalmoxis sa-i crute de mania cuceritorilor...si marele Burebista...si viteazul Decebal...sa te sinucizi ca sa nu cazi in mainile dusmanilor....oamenii astia aveau sange rece, e clar ca se credeau nemuritori...sau cel putin fara frica de moarte...si gandurile au continuat sa curga, langa izvorul rece ce curge chiar in zona sanctuarelor...
Despre sanctuare ce sa zic....e clar ca au fost gandite de niste initiati, si ca fiecare are un rol si se respecta o anumita ordine...dar mi-ar fi placut sa le vad in grandoarea lor, caci doar imaginatia poate reconstrui in prezent, probabil departe de adevar, modul in care erau ele, in toata splendoarea lor.
 |
| Drumul pavat spre sanctuare |
 |
| Mai bun ca o autostrada, dupa 2000 de ani |
 |
| Sanctuarul mare |
 |
| Sanctuarul mare de calcar |
 |
| Canalizare nenica |
 |
| Sanctuarul mare circular |
 |
| Sanctuarul mic circular |
 |
| Care-o fi fost logica? |
 |
| Soarele de andezit si sanctuarul circular mare |
 |
| Pietrele nu vor sa ne vorbeasca mai mult...dar e clar ca ascund ceva... |
Campam la poarta de Vest, singurul loc in care se poate campa, si sunt dezamagit ca in loc sa se amenajeze un loc de campare, s-a amenajat o parcare, chiar langa zidul cetatii.
Si Bendis, zeita Lunii ne rasplateste...in viata mea n-am vazut o luna atat de frumoasa si de mare...iar cerul instelat a fost un deliciu. Desi l-am rugat pe Chelione sa mergem sa vedem luna din zona sanctuarelor, omul a dat skip caci il dureau picioarele de nu mai putea, iar singur nu m-am dus, ca era ceva de mers la frontala. Padurea a frematat toata noaptea, miscarea a fost continua si intensa, ca niciodata de cand campez la cort. Probabil animale mici, nocturne. Cert e ca noi am dormit ca doi busteni, somnul nefiindu-ne tulburat decat de venirea altor studenti arheologi, cu masina, in miez de noapte.
Si-asa s-a incheiat prima zi a excursiei. Cu un somn minunat langa poarta pe care probabil acum 2000 de ani dormea o straja sau intrau val-vartej cohorte de dusmani hotarati sa ii puna in genunchi pe falnicii si bravii daci, "barbarii" civilizati din creierul muntilor Orastiei.
Va urma
foarte foarte tare bogdi:))))))
RăspundețiȘtergereis mishu dude
RăspundețiȘtergerems dude
RăspundețiȘtergere