In care se povesteste despre Hasmas, un munte cu personalitate, si cucerirea sa de catre 5 voinici...

Motto: "Pasiunea pentru MUNTE nu are explicatii logice; la fel ca orice dragoste, ea exista in individ atata vreme cat corespunde unei nevoi a sufletului." - Ionel Coman

De un an de zile, am dat peste o imagine cu Piatra Singuratica din muntii Hasmas, si tare mi-am dorit sa ajung prin zona dar programul CFR nu-mi permitea sa ma translatez fizic in zona si sa mai ajung si inapoi in Cluj, in timp util pentru a ma deda muncii.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2012...Criza face restructurari la CFR. Modificarile se vad cu ochiul liber...acum avem trenuri interregio, iar mersul trenurilor s-a modificat in termeni de ore de plecare. Si-ntr-o seara dau un search pe infofer si imi pica fisa...anu' asta avem deci variante de mers si venit in timp util. A doua zi, ca un facut, Cheloo ma intreaba: "Ba, nu dam o tura in week end?" Si restul e poveste...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Participanti:

Adila zis in tura asta si Mel - qul, Chelione aka Lobontz, Subsemnatul, Predut, stapanul veveritei si Andrei, omul care nu poate trai fara 500 ml de apa pe zi. :))

Traseu: I-a zi: Izvorul Oltului - Balan - Piatra Singuratica - Varful Ecem - Piatra Singuratica
             II-a zi: Piatra Singuratica - Varful Hasmasul Mare - Piatra Singuratica - Balan - Izvorul Oltului

Joi ies de la munci si ma duc la Nootka sa-mi iau geaca de iarna. Prind promotie. Saptamana a trecut greu dar mai e doar o zi! Prima tura de iarna, next level! Vineri trece si mai greu! Dar la 4 jumatate imi incheiam ultimul nasture de la palton cu zambetul pe buze. Ajuns acasa au urmat pregatirile: cumparaturi, clasicul "socialising la un senvis making" si facutul rucsacului. Apoi o jumatate de ora de somn. Pe la 1 ne uitam pe geam si ne miram toti, ca era o zapadoaca in Cluj de nu ne venea crede.

Fratii Jderi...

...o iau la pas!

Sarim in taxi entuziasti, la volan o femeie. Cheloo o incurajeaza "sa-i dea oleaca". Femeia ne explica ca vremea-i naspa si-s multi nebuni. In fine,ajungem la gara cu incetinitorul, in stil caleasca, si mergem sa ne luam bilete. Dupa ce-am platit 66 de RON pe un bilet dus pana la Izvorul Oltului imi tremura buza, obisnuit fiind cu reducerile din studentie. Evident trenul a avut 20 de minute intarziere, pentru a evidentia restructurarile si rebranduirile din CFR. Numa bine ca in compartiment am fost numai noi trei, asa ca am dormit in stil triunghi, daca va puteti imagina.

In asteptarea Calului de Foc...

Cu echipajul din Sfantu Gheorghe (Veveritzu si Setisteanu) urma sa facem jonctiunea la fata locului, in Izvorul Oltului.
Timpul trece in stil clasic de tic - tac si cu o jumatate de ora inainte sa ajungem, ii sun pe baieti sa vad daca au ajuns. "- Alo,ati ajuns ba bulan?  R: - Stai un pic! (si aud cum Nutzulescu racneste cat il tin bojocii: UAaaaaaaaaah, aici ii Izvorul Oltului?) timp in care eu ma cocosam de ras, caci combinatia era fatala si aducea a panica amestecata cu resemnare, bascalie si speranta - cam cum s-agita un porc hiperactiv si satul in ajun de Ignat, cand nu stie ce-l asteapta"
Ajunsi in Izvorul Oltului coboram si subit ne aducem aminte ca am intrat in Eschimosia, frig de crapau pietrele. Intram in sala de asteptare, ne salutam oficial, baietii ne arata ca au stat intr-o sala cu soba dar neincalzita, Setisteanu ne serveste cu bomboane si o gura de tzuicomicina ca sa ne incalzim, dar noi ne aratam timiditatea la cest indemn stiind bine drumul lung ce ne asteapta.'Tata lumea se echipeaza definitiv si-i dam blana spre "locul de ocazie". Iscoadele din Sfantu Gheorghe aflat-au pana am venit noi, ca le-am dat tema, unde-s rechinii. Si ne luam dupa un grup de Carpatisti, cu pas apasat de la frigut, sperand sa dea rechinii peste noi.

Cautand Rechinii!

Grija mea nemanifestata era ca eram cinci, un numar nepotrivit pentru  statul la ocazie caci in astfel de cazuri nu poti spera decat la dacii forjate. Nici nu merem noi o jumatate de ora in stil ardelenesc si zeii ne indeplinesc dorinta. Circuland cu viteza de croaziera, o dacie break trece pe langa noi, geamul se da jos si contractul e semnat din 2 priviri. Agentul de vanzari din mine se trezeste la viata: "Ba, daca o negociez la 10 ron de caciula ii lux". Nene, cat ne iei pana in Balan? Omu' ne numara profesionist dintr-o singura privire si ne raspunde 25! Calculez rapid ca nu mai e nevoie de negocieri, ne aruncam rucsacii pe portbagajul extern al masinii, il iau pe Lobontz in brate si caravana se porneste. Slava cerului ca ne-am scutit de 12 km de mers pe jos!
Asadar la prima ora eram in Balan, basculati exact la intrarea pe traseu, langa biserica. Andrei isi monteaza parazapezile, Predut se pregateste si el potrivindu-si ochelarii si o luam la picior. Tulai dom'ne, ceata-i in sus!

Ultimele pregatiri...

Pe banca s-aseza zapada, de cand asteapta oamenii..

Ceata in sus...

Intram in padure si ii dam inainte cu zor. Mel - q plaman de fier si Lobontz, proaspat intors din cantonament, o iau usor inainte. Raman cu Andrei mai in spate, stand la povesti iar intre noi, Veveritzu, care era incetinit de suba blanoasa ce-o adusese sa se pazeasca de frigulet. Cojoc mai dihai, n-am vazut de mult, numa' cum il spanzurase el de rucsac, cu blana pe-afara la un momentdat era tat nins, ca o oaie abandonata.

Intrarea oficiala...

Mel - q

Si da-i pe banda albastra...

All good!

Popas cu voie buna...

Cu cat inaintam mai mult cu atat ne afundam mai mult intr-un peisaj de vis. Padurea era incremenita, fulguia usor si brazii erau incarcati de zapada. Aburi de respiratie ne calauzeau pasii care calcau apasat si cu scartaituri pe zapada fara urme din fata noastra. Incet incet, spre dreapta ni se deschide privirii depresiunea Ciuc, iar in plan apropiat locul numit "La Panda", un loc de belvedere pe care urma sa-l descoperim a doua zi.

Cheloo isi testeaza scula...

cu vreo 2 macro-uri

Veveritzu isi cara suba...

Si raman doar pasii...

Zapada incepe sa creasca...

Plutonul 2 vine din urma...

Si-i dam inainte...

La panda

Close up

Ciuc

Incet incet, odata ce urcam, temperatura si stratul de zapada evolueaza invers proportional, prima scazand iar ultimul crescand. Cheloo isi pune la treaba Cannonu', noua lui mandrie, si ne trage in poze din cand in cand. Buna dispozitie domneste, bateriile se consuma greu, pe prima parte.
Ajungem la izvor si intrebarea: "Ba, cat mai e?" e aruncata de Veveritzu, care ne explica ca lui ii e foame de moare. Ii explicam ca si noua ne e la fel si in gand imi zic ca totusi, el ar putea fi primarul fomistilor, mai ales dupa ce ne povesteste el cum mananca 2 pranzuri pe zi, culmea, la pranz. Stiam ca de la izvor ar mai trebui sa fie cam jumatate de ora asa ca ii dam inainte, dupa ce ne-am hidratat olecuta, cu apa rece de Hasmas, de-aia de-ar sparge dintii pana si enervantului Domn Castor din reclama de la Colgate.

Natural...

Caracatita...

Invitatie la saritura artistica...

Ba, bulan!

Pe dupa stanca...

Veveritzu isi trage sufletul

Apa de Hasmas

Si iesim intr-o poienita cu zapada cam pana la genunchi, ultima bucata inainte de cabana. Gusterul mic o ia in fata si sparge urme, eu raman machiavelic mai in spate, cu Predut. Si cand ma gandeam ca "al mic"  e de laudat, mi-l aud cum tzipa, de sub liziera padurii ca vrea glucoza! :)) Slava domnului, pe toti ne rodea foamea mai dihai decat te rod cizmele mai mici cu 2 numere, era de inteles. Asadar, cu foamea cel mai mare impediment, ajungem totusi la cabana.

Ultima bucata...

Spectacol...

The old boys...

Hai cu talent...

Tzurtzur

Strajerul

Ne intampina strajerii cabanei, 2 puiuti de caine, rotofei ca 2 butoaie, cu gheata pe ei, de cum intrau si ieseau de la caldura, dar mici de nu-ti biruiau zapada decat daca mergeau pe urme. Iar cabanierul ne iese in intampinare invitandu-ne in sala de mese si dandu-ne in primire camera. Luuuux, am ajuns primii, am primit primii camera. Avand in vedere ca Andrei n-avea rezervare, ne faceam griji ca o sa dormim ingramaditi, dar am primit camera cu 3 paturi si saltele cat un pat matrimonial. Eu l-am ales strategic pe cel de sus, pe considerente fizico - termice, caci aerul cald se ridica sus. Mel-q si Lobont au ramas sa doarma pe saltele. Am revenit in sala de mese si ne-am postat langa soba, sa ne incalzim si sa ne uscam, care era cazul. Predut isi da pantalonii jos si sta in chiloti langa soba, cu veverita aproape la vedere, dar pe faza in caz ca intra cineva, sa nu cumva sa fie vazut si  banuit de cine stie ce perversitati. Lucru dealtfel care s-a si intamplat, o gasca intrand in cabana, la cateva minute, moment in care Predut si-a trimis veverita la cusca cu miscari de dresor profesionist in 2 timpi si 3 miscari sub hohotele noastre federale de ras. A urmat la rand Andrei, aplicand aceeasi tehnica pentru a-si incalzi bucile, dar a scapat mai ieftin. Am mancat apoi, ca nu mai puteam de foame (de fapt am inversat cronologia). Un ceiuc a pus capacul. Eram aproape ca noi...in afara de Predut, care avea manusile ude leoarca si s-a hotarat sa le puna pe soba, pe mijoc, sa se usuce. :)) Evident ca s-au parlit mai ceva ca porcul de Craciun. Si era de efect, ca erau albe, iar omul meu le privea cu o lacrima in coltul ochiului drept spunand "Sper sa iasa la spalat". Ce sa iasa? |ARSURA? :)) Sa-i vad eu pe astia de la Ariel cum mai scot "petele" astea!

Cainucii

Minunati...

Nu te mai poti satura privind...

Ma cert cu Mel-q care sustine ca ar trebui sa facem focul inainte sa plecam pe Varful Ascutit. Ii calculez ca pana la 4 suntem inapoi, si: 1. Daca facem focul de la 4 sigur se incalzeste. 2. N-are cine baga lemne pe foc, cat suntem plecati deci se va stinge. Gusterul o tine pe-a lui ca trebuie facut foc o zi si alte baliverne SF-iste. Ne duelam verbal fratricid si pana la urma, dupa bombaneli, castig razboiul cu focul cu replica: "Da ba? du-te fa focul!".
Cu raspunsul clasic: "Ma duc!" urmat de liniste totala si stare de expectativa razboiul se incheie...cu focul nefacut. Cand iesim din cabana, Andrei, cu auzul sau super fin rosteste prevestirile si isi decide soarta: "Auziti ba, viscolul, sigur se strica vremea! Eu nu mai vin, raman si fac focul". :)) Ne privim unii pe altii, radem si il lasam sa se odihneasca. 2 Husky superbi se joaca in zapada. Ma sprijin in bete si ma uit cateva secunde la ei. N-are treaba viscolul cu noi. E inorat da' nu-i pericol, si daca-a fi, ne intoarcem inapoi.

Eleganta canina...

Spirit ludic...

Friendship

Ii dam asadar bice pe banda rosie, pierzandu-ne prin padure, lasandu-l pe cel invins de mandala la cabana. Piatra Singuratica se arata din cand in cand din ceata, in toata maretia ei. Porniti spre varful Ascutit, o vedem si din alte unghiuri, impozanta si mareata, strajuind cabana. Ehe neica, troienele-s mai mari pe platou, urme nema.

Da-i prin troiene...

Uite-l!

Frateste...

Dupa o scurta recunoastere, intram pe traseu gasind marcajul. Trec in fata la spart urme. Frate-miu ma secundeaza cand obosesc. Geaca incepe sa-si faca toti banii. Gluga e absolut necesara in conditii de genul. Alaturi de caciula. Si ma declar  total multumit de investitiile efectuate. Echipamentul lui Predut face fata surprinzator de bine.
Insotit de cate un "Ba, mi-au inghetat un pic picioarele!" la intrebarea "Cum esti?" , omul meu se descurca de minune. Ajungem intr-o poiana mica si luam directia aproximativ pe busola, pana la liziera padurii unde gasim marcajul o bucata de timp, dupa care intram intr-o zona desprinsa parca dintr-o alta lume, nu inainte de a balauri vreo 15 minute.

La busola...

Il gasim!

Frigutz...

Zapada mare impodobeste brazii

Copacii incarcati de zapada erau albi de sus pana jos, iar marcajele, aplicate pe tulpini, nu mai erau vizibile. Gasim pana la urma marcajul si iesim in poiana de dinainte de varful Ascutit. Ei bine aici, cum am iesit din padure, o ceata ca laptele ne-a acoperit total, facandu-ne sa gustam din asa zisul fenomen white out. Sincer, nefiind obisnuiti cu astfel de fenomene, trebuie sa recunosc ca e destul de ciudat pentru mintea umana. Simti o nevoie acuta sa vezi ceva colorat, un reper, si te simti cufundat intr-o galeata cu lapte. Cel putin eu eram tot cu ochii la pantalonii lu' frate-miu care mergea in fata mea. Am ginit noi o movilita spre care ne-am indreptat sperand ca-i varful dar nu a fost sa fie. Harta nu ne-a ajutat prea mult, ca nu vedeai la 2 pasi daca se termina zapada si incepea stanca de ceata. Am decis ca e momentul sa ne intoarcem, luand urma pasilor pe unde am venit. Frate-miu a facut cateva tumbe prin zapada, bucurandu-se de stratul gros ce venea mai sus de genunchi. O plimbare pe cinste, la intoarcere spre cabana.

In the other realm!

Totu-i de clestar...

Veveritz urca...

Ceata mare moncher!, sfat de taina!

Action Man :))

Lux montan

Piatra singuratica din profil

 Ajunsi inapoi l-am gasit pe Andrei dormind in sac, cu focul palpaind in soba. Se si dezmortise frigul un pic. Gusterucu si Andrei s-au dus la spart lemne, sa avem provizii si sa incalzim atmosfera. Am comandat apoi un ceai si-o ciorbita de la cabaniera. De fapt Cheloo, febletea cabanierei s-a ocupat de toata treaba. Si uite-asa s-a legat o relatie de simpatie pe baza careia s-au facut multe speculatii, in special venite din partea lui Andrei. Cine stie ce iubiri s-au consumat la cabana? :))

Victorie!

De doua ori victorie!

Prim Fochistul

Si ceaiul fierbe incetuc...

Si vreau sa spun ca n-am mai mancat asa ciorba buna de gaina. Ditamai farfuria, ca sa nu zic ceaunul, cu cate 2 pulpoace si tot felul de legume, doamne, ne-o uns pe suflet mai ceva de cum unge vaselina lantul de Pegas. Ne-am schimbat de hainele ude si ne-am intins la palavrageala. Pe la 9 jumatate ne-am trezit ca nu ne ajung lemnele, cum am calculat noi, pana dimineata si ne-am dus sa mai spargem o tura. S-am spart provizii de-am facut o caldurica brici, focaind toata noaptea.
Cheloo ne-a servit cu cate o bere, s-am sarbatorit astfel prima zi, incheiata in mod victorios.
Inainte de culcare, am facut planul de bataie pentru focaiala. Trebuia sa bagam pe foc cu randul, la intervale de 1 ora. Fiecare o tras biletel, s-a ras en - gros de orele care le-am tras, va dati seama ca nimeni nu vroia orele din miez de noapte...Ideea era sa nu cumva sa se stinga focul, ca nu-l mai aprindea nici papa pius si ingheta gheunoaia in noi pana dimineata, caci asa cum repede se incalzea camera, asa se si racea.

Operatiunea: "Hapliti"

Soba minune...si Cannonul....

Andrei e fulgerat in cap de Zeus, sau o alta minune a Cannon-ului

Ciorba minune!

Surprinzator, am tras ore bunicele...mie mi-a picat prima tura la 00:30 dar bouleanul de mine a pus ceasul sa sune la 12:30. Si iaca ma trezesc eu instinctiv pe la 00:45 si nema lumina in camera, din soba. Zic, mno, am dat de dracu', am facut-o lata...Sar din pat ca ars cu frontala pe muioc, dar tiptil, sa nu ma simta gusterii ca-mi jupuiau pielea, si ma apropii de soba...in soba 2 carbuni...Scrasnesc din dinti si strang din buci...mno, amu'i amu, si nu injur din superstitie ca ma bate Dumnezeu si nu mai aprind focul.  Il binecuvantez in gand pe ala de-o adus si cateva surcele, aduc "cur - papirul" si incerc sa pornesc foculeanul. Suflu, pun iar hartie, iar suflu, si iese olecuta de fum in camera. Domnul ing. Ganea, simtind miros de fum, sare in fund ca ars, mai mai cautand un extinctor cu mana dreapta: "Ba, ce-i cu fumul asta in camera?", Zic: "Era sa se stinga focul, era s-o comit...", R: "Ba, deschideti usa ca ne sufocam aici!", la care Veveritzu se alerteaza subit: "Ba, nici o usa ca eu racesc!"
Si ma uitam cu zambetul pe buze la lumea buimaca, scuipandu-mi in san fericit ca am scapat de mustruluiala verbala ce-o meritam. La 1:30, sa-l mai imbunez pe Andrei, am pus pe foc in locul lui s-apoi am sarit in pat, printre valuri de fum, dar la caldurica, sa ma reintorc in lumea viselor. Cald a fost, nevoie mare. Dar daca nu erau aia 2 carbuni sa repornesc focul, sau daca mai dormeam 10 minute, aleluia, am fi jucat roluri de Gerila!

Va Urma!