Motto: "Voi, MUNTILOR, mandri mosnegi, cununati cu stelele boltii albastre, In leaganul vostru de cedri si stanci, dorm toate povestile noastre."
Octavian Goga
Gasca: Eu, Cheloo si Rusu de asemenea stiut in excursia aceasta ca si Manzul
Traseu: I-a zi: Vatra Dornei - Gura Haitii - 12 Apostoli - spre Pietrosul Calimanilor
detalii mai multe despre Parcul National Calimani si trasee gasiti pe http://www.calimani.ro/
Apai oi istorisi incursiunea asta din amintiri...caci s-a intamplat acum mai bine de un an...
Se face, daca bine imi aduc aminte, ca am plecat noi intr-o seara, 3 temerari, sa cucerim inaltimile muntilor Calimani si sa ne delectam cu salbaticia lor neprihanita...si cum puteam noi pleca mai bine in vremea ceea, decat cu trenul foamei, asa zisul accelerat Timisoara - Iasi, plin doldura numai de oameni culti, pe care nu racnea nimeni, nimeni nu era beat sau mahmur si toata lumea dormea invelita in paturici roz, pe muzica clasica.
Destinatia initiala a fost Vatra Dornei, locatie unde am si ajuns dupa un drum minunat, de cateva ore, cam spre dimineata, dupa care am cautat autogara din localitate, pentru a lua microbusul cu destinatia Gura Haitii. Si cum microbus ciuciulete, la ora la care stiam noi ca va fi (7 sau 10), din vorba in vorba, stand la o cafea la terasa unui "club", paznicul ne-a vandut un pont, asa ca cineva ne-a translatat pana la destinatie, unde am ajuns undeva in jurul pranzului.
Drumul forestier anunta deja faptul ca iesim din furnicarul civilizatiei si intram incet incet in salbaticia muntelui, suparati totusi ca la marginea lui, oamenii lucrau neincetat sa-l despadureasca si sa-l lase golas.
Astfel, cu rucsacii in spate, ajungem la intrarea a ceea ce se numeste "Poteca tematica 12 Apostoli", o initiativa a celor de la Parcul National Calimani demna de toata lauda. Dupa mine e cea mai frumoasa poteca tematica din tara, din cele pe care am fost pana acum, oferind pretioase informatii despre parc, relief, animale, plante, convietuire sanatoasa a omului cu natura.
Incet incet ne indepartam de sat, si tot primind informatii despre natura de pe panourile celor de la rezervatie, intram pe "drumul laptelui" care explica tot procesul prin care din laptele de la stana, ajunge casulet pe mesele noastre. Si bineinteles, dat fiind ca unde-i lapte de muls trebuie sa fie si o stana, iar unde e o stana trebuie sa fie si caini, poteca ne duce exact in mijlocul lor...lucru care face ca dulaii sa sarjeze turbati, gata sa ne rupa in bucati, in apararea singurului vitel care se afla la stana, acasa. Admitand ca lucrul asta s-a produs dupa ce recusem totusi prin nenumarate gradini si pe langa cateva adaposturi de vara, pentru animale, lucrul acesta era rezonabil, fiind primul dar nu singurul atac din excursie.
Evident neavand chiloti de tabla pe noi, aplicam tactica ghem...Ne punem spate in spate si dupa ce ne incercuiesc, ne latra si ne maraie, vazand ca stam pe loc, cainii se potolesc, insa ne tin imobilizati. La prima miscare, incep din nou, mai abitir ca data trecuta. Ei bine, in acest punct Cheloo ne arata ce a invat el la ultima iesire in Cindrel...si incepe sa-i mituiasca cu cateva felii de paine, la inceput cu succes dar mai apoi cu randament in scadere. Iese intr-un final ciobanul, ne salveaza, dar nu concepe sa trecem pe langa stana lui fara sa ii calcam pragul si sa ne omeneasca.
Stam asadar o ora la povesti cu el despre vaci, lupi, business si Calimani, in timp ce femeia lui si un argat preparau casul. Mandru nevoie mare, omul ne ospateaza pe rand cu jintita, cocarla si cas, lasandu-ne sa admiram tot procesul de fabricatie. La gat atarna greu un lant de aur, dovada ca din ciobanit si cas de vaca se castiga binisor in zona. Omul avea la stana hidrofor si conditii acceptabile, insa povestea de tineretea lui si de cat a muncit cu un entuziasm aparte. Ospatati, primim si informatii folositoare referitoare la locurile de campat, izvoare si eventualele pericole legate de jivine (inexistente pentru om), de care el se ferea cu teava cu carbit, lucru demonstrat live cu citez "efecte considerabile si imediate asupra lupilor, in cazul unui atac".
Multumind pentru ospitalitate, primului cioban care ne-a desatainuit cu demonstratie din tainele ciobanitului, fiind prima data cand trecem pragul unei stani in care este activitate, pornim mai departe si de acum abordam cu drag si spor urcusul din ce in ce mai greu.
Pana ne intram in ritm, curg rauri de sudoare, suflam greu si turam motorasul la maxim, simtind la maxim rucsacii destul de grei, avand in vedere ca avea sa fie o tura de 3 zile...dar intram in padure si incet incet castigam batalia cu urcusul...iesind intr-un final in creasta de unde, cam intr-o jumatate de ora prin jnepenis (daca bine imi aduc aminte), am ajuns la primul obiectiv al turei: cei 12 Aposoli.
Cei 12 Apostoli reprezinta de fapt cateva formatiuni vulcanice, ce si-au capatat de-a lungul anilor denumiri in functie de aspectul lor mai mult sau mai putin antropomorf, un loc care de departe pare ca un sanctuar, invaluit in legende si in jurul carora se tineau se pare, in timpuri mai mult sau mai putin indepartate diferite targuri sau sarbatori. E drept, locul e invaluit de un farmec aparte, mai ales datorita faptului ca tot acest "ansamblu" este siuat pe varf de munte si ofera deci o priveliste splendida, pana departe. Cea mai impresionanta figura este de departe "mosul" sau "mosneagul", o formatiune cu chip de mosneag incruntat, si nu numai, caci poti distinge din directii diferite, 3 sfincsi pe aceeasi stanca misterioasa.
Dupa ce savuram pe indelete peisajul, cam o jumatate de ceas, ne luam din nou talpasita caci mai aveam o lunga bucata de drum...ce-i drept urma o bucata mai lejera pe creasta deci fara mari urcusuri si coborasuri.
Si mergi si mergi tatuca, pe deal, pe vale, prin iarba, prin padure si prin...jnepenis...pana cand limba se face de-un cot si timpul zboara amenintandu-ne cu lasatul serii.
Sa facem aici o paranteza pastrand un moment de reculegere pentru toata suferinta indurata de Cheloo si Rusu, care nu s-au gandit ei sa fie precauti si au galopat in tot acest timp in pantaloni scurti, spre deosebire de subsemnatul care de obicei opteaza pentru pantaloni lungi in ture de genul. De unde suferinta o sa ziceti? Ei bine, de la jnepenis, ca nu-i nimic mai criminal pentru pielea de pe picioare decat combinatia transpiratie/jeg(praf de la mers)/jnepenis, care duce la o mancarime greu suportabila, combinata cu expresia din ce in ce mai auzia de la baieti: "Deci nu cred, iar jnepenis, ba' da nu mai suport.."
Padurile si peisajul din Calimani sunt foarte salbatice, asadar ne asteptam sa dam si peste ceva salbaticiuni, insa dintre noi cel mai mult s-a ferit de treaba asta Rusu care ne-a oferit un spectacol acustic de toate frumusetea in cate 2 acte alternative - fluierat liber si "refrene muzicale", desigur asta in timp ce galopa nebuneste, lucru care i-a si adus supranumele de "Manzul", pe care il voi folosi asadar in continuare, cand va veni vorba de el.
Ei bine, din cauza ca am intrat pe traseu mai tarziu decat era planuit, planurile noastre au fost date peste cap. Desi vremea a fost buna de mers, era totusi cald si am avut noroc cu izvorul indicat de cioban, care se afla intr-o mica poienita unde a fost un mic refugiu, poienita din care trebuie sa te abati insa un pic si sa cobori, intr-un loc care este insa slab semnalizat si carora turistilor care nu au habar de el le va scapa cel mai probabil din vedere. Problema insa nu a fost deshidratarea ci faptul ca noaptea venea spre noi cu repeziciune si conform hartii, cu ajutorul bifurcatiilor de trasee de care am dat si aproximand relieful, ne-am dat seama ca suntem destul de departe de locul de campare care initial trebuia sa fie cel de dupa coborarea de pe Negoiu Unguresc.
Asadar dupa o sedinta fulger pe un varfulet, unde ne-am tras sufletul, am decis sa cautam un loc bun de campare, pe care l-am si gasit intr-o poienita, cu tot cu izvor si vatra de foc, de ziceai ca a fost randuit acolo de Dumnezeu, special pentru noi, avand pana si ramaturile porcilor mistreti care probabil cutreiera zona nestingheriti, doar pe partea stanga a poienitei, lasandu-ne astfel loc sa ne punem cortul increzatori in dreapta, langa un brad, la cativa pasi de izvor, cu o priveliste minunata spre vale.
Dom'le, nestiind zona, urma sa constatam a doua zi, ca avand in vedere ca nu mai aveam timp sa mergem mai departe, loc mai bun, nici ca puteam gasi. Asadar nu am dus lipsa de inspiratie nici de data asta.
Am instalat asadar baza si ne-am raspandit sa strangem cateva gateje, ce-i drept nu erau foarte usor de gasit, pentru un mic foculet de seara.
Pe cand noaptea castiga batalia cu ziua si lumina era din ce in ce mai difuza, baietii stateau in jurul focului savurand mai un carnat, mai o slana, mai o branzica, mai o ceapa...intr-un adevarat festin culinar, cu sufletul mangaiat de salbaticie, nederanjati decat de roiurile de tantari necrutatori.
S-apoi am trecut la somn si ingramadeala in cortul minune, gata sa pasim din varf de munte in lumea viselor...nederanjati in poienita noastra nici macar de ce ne-a fost mai frica...o gasca de porci mistreti mai mare ca noi....
detalii mai multe despre Parcul National Calimani si trasee gasiti pe http://www.calimani.ro/
Apai oi istorisi incursiunea asta din amintiri...caci s-a intamplat acum mai bine de un an...
Se face, daca bine imi aduc aminte, ca am plecat noi intr-o seara, 3 temerari, sa cucerim inaltimile muntilor Calimani si sa ne delectam cu salbaticia lor neprihanita...si cum puteam noi pleca mai bine in vremea ceea, decat cu trenul foamei, asa zisul accelerat Timisoara - Iasi, plin doldura numai de oameni culti, pe care nu racnea nimeni, nimeni nu era beat sau mahmur si toata lumea dormea invelita in paturici roz, pe muzica clasica.
Destinatia initiala a fost Vatra Dornei, locatie unde am si ajuns dupa un drum minunat, de cateva ore, cam spre dimineata, dupa care am cautat autogara din localitate, pentru a lua microbusul cu destinatia Gura Haitii. Si cum microbus ciuciulete, la ora la care stiam noi ca va fi (7 sau 10), din vorba in vorba, stand la o cafea la terasa unui "club", paznicul ne-a vandut un pont, asa ca cineva ne-a translatat pana la destinatie, unde am ajuns undeva in jurul pranzului.
 |
| De unde am pornit pe punct albastru |
Drumul forestier anunta deja faptul ca iesim din furnicarul civilizatiei si intram incet incet in salbaticia muntelui, suparati totusi ca la marginea lui, oamenii lucrau neincetat sa-l despadureasca si sa-l lase golas.
 |
| Friends... |
 |
| Unii magari urca, altii coboara |
Astfel, cu rucsacii in spate, ajungem la intrarea a ceea ce se numeste "Poteca tematica 12 Apostoli", o initiativa a celor de la Parcul National Calimani demna de toata lauda. Dupa mine e cea mai frumoasa poteca tematica din tara, din cele pe care am fost pana acum, oferind pretioase informatii despre parc, relief, animale, plante, convietuire sanatoasa a omului cu natura.
 |
| Not bad, kid, not bad... |
 |
| and again... |
 |
| and again... |
 |
| Hop tzop |
 |
| Prin padure, ca lupii... |
Incet incet ne indepartam de sat, si tot primind informatii despre natura de pe panourile celor de la rezervatie, intram pe "drumul laptelui" care explica tot procesul prin care din laptele de la stana, ajunge casulet pe mesele noastre. Si bineinteles, dat fiind ca unde-i lapte de muls trebuie sa fie si o stana, iar unde e o stana trebuie sa fie si caini, poteca ne duce exact in mijlocul lor...lucru care face ca dulaii sa sarjeze turbati, gata sa ne rupa in bucati, in apararea singurului vitel care se afla la stana, acasa. Admitand ca lucrul asta s-a produs dupa ce recusem totusi prin nenumarate gradini si pe langa cateva adaposturi de vara, pentru animale, lucrul acesta era rezonabil, fiind primul dar nu singurul atac din excursie.
 |
| Ici o stana... |
 |
| and again... |
 |
| Keep walking |
 |
| Prevestitor de caini |
Evident neavand chiloti de tabla pe noi, aplicam tactica ghem...Ne punem spate in spate si dupa ce ne incercuiesc, ne latra si ne maraie, vazand ca stam pe loc, cainii se potolesc, insa ne tin imobilizati. La prima miscare, incep din nou, mai abitir ca data trecuta. Ei bine, in acest punct Cheloo ne arata ce a invat el la ultima iesire in Cindrel...si incepe sa-i mituiasca cu cateva felii de paine, la inceput cu succes dar mai apoi cu randament in scadere. Iese intr-un final ciobanul, ne salveaza, dar nu concepe sa trecem pe langa stana lui fara sa ii calcam pragul si sa ne omeneasca.
Stam asadar o ora la povesti cu el despre vaci, lupi, business si Calimani, in timp ce femeia lui si un argat preparau casul. Mandru nevoie mare, omul ne ospateaza pe rand cu jintita, cocarla si cas, lasandu-ne sa admiram tot procesul de fabricatie. La gat atarna greu un lant de aur, dovada ca din ciobanit si cas de vaca se castiga binisor in zona. Omul avea la stana hidrofor si conditii acceptabile, insa povestea de tineretea lui si de cat a muncit cu un entuziasm aparte. Ospatati, primim si informatii folositoare referitoare la locurile de campat, izvoare si eventualele pericole legate de jivine (inexistente pentru om), de care el se ferea cu teava cu carbit, lucru demonstrat live cu citez "efecte considerabile si imediate asupra lupilor, in cazul unui atac".
 |
| Stana |
 |
| Obiectele muncii |
 |
| Doamne ajuta ca a fost legat bucovineanul... |
 |
| Curatenie... |
 |
| Prima parte a procesului tehnologic (observati cine munceste!) |
 |
| Episodul 2 |
 |
| Productia |
 |
| Jintita |
 |
| Buna Rusule? |
 |
| Ce sa zic... |
 |
| Desert |
 |
| Ultimele indicatii |
 |
| Copiii |
Multumind pentru ospitalitate, primului cioban care ne-a desatainuit cu demonstratie din tainele ciobanitului, fiind prima data cand trecem pragul unei stani in care este activitate, pornim mai departe si de acum abordam cu drag si spor urcusul din ce in ce mai greu.
Pana ne intram in ritm, curg rauri de sudoare, suflam greu si turam motorasul la maxim, simtind la maxim rucsacii destul de grei, avand in vedere ca avea sa fie o tura de 3 zile...dar intram in padure si incet incet castigam batalia cu urcusul...iesind intr-un final in creasta de unde, cam intr-o jumatate de ora prin jnepenis (daca bine imi aduc aminte), am ajuns la primul obiectiv al turei: cei 12 Aposoli.
 |
| Pe-un picior de plai |
 |
| Rusu si Calimanii... |
 |
| True story bro! |
 |
| and again... |
 |
| Spooky |
 |
| Pauza dude! |
 |
| ...si la drum din nou! |
 |
| 12 Apostoli in zare... |
Cei 12 Apostoli reprezinta de fapt cateva formatiuni vulcanice, ce si-au capatat de-a lungul anilor denumiri in functie de aspectul lor mai mult sau mai putin antropomorf, un loc care de departe pare ca un sanctuar, invaluit in legende si in jurul carora se tineau se pare, in timpuri mai mult sau mai putin indepartate diferite targuri sau sarbatori. E drept, locul e invaluit de un farmec aparte, mai ales datorita faptului ca tot acest "ansamblu" este siuat pe varf de munte si ofera deci o priveliste splendida, pana departe. Cea mai impresionanta figura este de departe "mosul" sau "mosneagul", o formatiune cu chip de mosneag incruntat, si nu numai, caci poti distinge din directii diferite, 3 sfincsi pe aceeasi stanca misterioasa.
 |
| Maresalul |
 |
| Cateva explicatii again... |
 |
| Mitico-religios |
 |
| Spot Bog... |
 |
| ...si prinde forma |
 |
| Mosneagul, ascuns |
 |
| mai sus, tot mai sus |
 |
| O pata de culoare |
 |
| Motive tribale... |
 |
| Sala de conferinte |
 |
| Norul rebel |
 |
| Za boys |
 |
| Incolo? |
 |
| Magic |
 |
| Hai ba Cheloo, lasa pozele... |
 |
| Rebela |
 |
| Mosneagul |
 |
| Hipnoza |
 |
| Si dai batai |
Dupa ce savuram pe indelete peisajul, cam o jumatate de ceas, ne luam din nou talpasita caci mai aveam o lunga bucata de drum...ce-i drept urma o bucata mai lejera pe creasta deci fara mari urcusuri si coborasuri.
 |
| Sa cercetam, am zis... |
 |
| Time is running |
Si mergi si mergi tatuca, pe deal, pe vale, prin iarba, prin padure si prin...jnepenis...pana cand limba se face de-un cot si timpul zboara amenintandu-ne cu lasatul serii.
Sa facem aici o paranteza pastrand un moment de reculegere pentru toata suferinta indurata de Cheloo si Rusu, care nu s-au gandit ei sa fie precauti si au galopat in tot acest timp in pantaloni scurti, spre deosebire de subsemnatul care de obicei opteaza pentru pantaloni lungi in ture de genul. De unde suferinta o sa ziceti? Ei bine, de la jnepenis, ca nu-i nimic mai criminal pentru pielea de pe picioare decat combinatia transpiratie/jeg(praf de la mers)/jnepenis, care duce la o mancarime greu suportabila, combinata cu expresia din ce in ce mai auzia de la baieti: "Deci nu cred, iar jnepenis, ba' da nu mai suport.."
Padurile si peisajul din Calimani sunt foarte salbatice, asadar ne asteptam sa dam si peste ceva salbaticiuni, insa dintre noi cel mai mult s-a ferit de treaba asta Rusu care ne-a oferit un spectacol acustic de toate frumusetea in cate 2 acte alternative - fluierat liber si "refrene muzicale", desigur asta in timp ce galopa nebuneste, lucru care i-a si adus supranumele de "Manzul", pe care il voi folosi asadar in continuare, cand va veni vorba de el.
 |
| Lasam sanctuarul in urma... |
 |
| Ia ma, chiar ca am mers ceva... |
 |
| Zoom in |
 |
| Muicaaa.....iar urcam? |
 |
| Manzul si-a bushcraftuit sculele lui..:)) |
Ei bine, din cauza ca am intrat pe traseu mai tarziu decat era planuit, planurile noastre au fost date peste cap. Desi vremea a fost buna de mers, era totusi cald si am avut noroc cu izvorul indicat de cioban, care se afla intr-o mica poienita unde a fost un mic refugiu, poienita din care trebuie sa te abati insa un pic si sa cobori, intr-un loc care este insa slab semnalizat si carora turistilor care nu au habar de el le va scapa cel mai probabil din vedere. Problema insa nu a fost deshidratarea ci faptul ca noaptea venea spre noi cu repeziciune si conform hartii, cu ajutorul bifurcatiilor de trasee de care am dat si aproximand relieful, ne-am dat seama ca suntem destul de departe de locul de campare care initial trebuia sa fie cel de dupa coborarea de pe Negoiu Unguresc.
 |
| Oare vine si ploaia? |
 |
| Romania ascunsa printre brazi... |
 |
| Fascinatia unui guster :)) |
Asadar dupa o sedinta fulger pe un varfulet, unde ne-am tras sufletul, am decis sa cautam un loc bun de campare, pe care l-am si gasit intr-o poienita, cu tot cu izvor si vatra de foc, de ziceai ca a fost randuit acolo de Dumnezeu, special pentru noi, avand pana si ramaturile porcilor mistreti care probabil cutreiera zona nestingheriti, doar pe partea stanga a poienitei, lasandu-ne astfel loc sa ne punem cortul increzatori in dreapta, langa un brad, la cativa pasi de izvor, cu o priveliste minunata spre vale.
Dom'le, nestiind zona, urma sa constatam a doua zi, ca avand in vedere ca nu mai aveam timp sa mergem mai departe, loc mai bun, nici ca puteam gasi. Asadar nu am dus lipsa de inspiratie nici de data asta.
 |
| Ba, eu zic sa campam aici... |
Am instalat asadar baza si ne-am raspandit sa strangem cateva gateje, ce-i drept nu erau foarte usor de gasit, pentru un mic foculet de seara.
 |
| Instalam casuta |
 |
| ...in asaltul final al noptii... |
Pe cand noaptea castiga batalia cu ziua si lumina era din ce in ce mai difuza, baietii stateau in jurul focului savurand mai un carnat, mai o slana, mai o branzica, mai o ceapa...intr-un adevarat festin culinar, cu sufletul mangaiat de salbaticie, nederanjati decat de roiurile de tantari necrutatori.
S-apoi am trecut la somn si ingramadeala in cortul minune, gata sa pasim din varf de munte in lumea viselor...nederanjati in poienita noastra nici macar de ce ne-a fost mai frica...o gasca de porci mistreti mai mare ca noi....
 |
| Noapte buna |
-----VA URMA-----
Buna ziua,
RăspundețiȘtergereNumele meu este Daniel Stroe si va trimit acest email pentru ca ma intereseaza publicarea unui articol pe site-ul dumneavoastra. Tin sa va spun ca acesta va contine un link catre site-ul: Cazare10.ro, unicul lui scop fiind optimizarea acestui site pentru motorul de cautare Google. Articolul il puteti scrie dumnevoastra, il putem scrie noi sau chiar puteti modifica un articol trimis de noi pentru a se potrivi cat mai bine cu stilul dumneavoastra de scris. Tin sa precizez ca articolul este redactat de un specialist in domeniu si poate fi despre o zona turistica, un obiectiv turistic sau chiar aveti posibilitatea sa spuneti dumneavoastra despre ce sa scriem.
Sa vorbim putin si despre beneficiile unei astfel de colaborari:
Pentru dumneavoastra: Primiti un articol de calitate, unic + o suma de bani
Pentru mine: Primesc un link pentru site-ul Cazare10.ro cu scop SEO (adica rol de optimizare pentru Google)
Tin sa adaug ca link-ul din interiorul articolului, despre care vorbeam, va fi cat se poate de natural introdus, fara sa deranjeze pe nimeni.
Astept un raspuns din partea dumneavoastra.
Cu stima,
Daniel Stroe