"Frumusetea este peste tot; nu este ea cea care ne lipseste, ci ochiul nostru nu stie s-o descopere intotdeauna" - Auguste Rodin Muzica maestre!
Traseu: ziua II - Cabana Padis - Circuitul Galbenei (punct galben) Durata: 10 ore
Ne trezim de dimineata dupa un somn confortabil la temperaturi sub 0 grade. Ma asteptam sincer sa fie mai naspa, dar am dormit ca un prunc. La 8 si un pic le dau trezirea si baietilor, Iesim afara si tragem in piept aer proaspat de primavara. Mancam, bem un ceai, impachetam materialul. O parte din el il lasam la cabana sa nu-l caram cu noi si ne punem in miscare pe punct galben.
Priveliste de "buna dimineata!"
Obiectivul zilei era circuitul Galbenei. Odihniti nevoie mare, azi ne recapatasem ritmul...
Brad de dolina
Ajungem la primul obiectiv de pe traseu si anume Izbucul Ponor. Il admiram, ne tragem in poze, timp in care se innoreaza al dracului de amenintator. Am aici o discutie in contradictoriu cu iubitul meu frate despre mugurii de brad, care eu sustineam cu probe ca au aparut iar incapatanatul meu fratior o tinea pe a lui - "Ba nene aia sunt de anul trecut!".
Salbatic
Ultimii pasi spre Izbucul Ponor
Aval de noi
Frumusete
Izbucul Ponor
O pasare rapitoare da rotocoale pe deasupra noastra. Am eu o superstitie veche, de cate ori vad asa ceva in zbor, n-are cum sa nu iasa bine. Traversam apa pe un podet si ajungem in mult iubita mea Poiana Ponor. Acum ar fi multe de zis despre frumusetea fara pereche a acestei poiene...cert e ca eu m-am indragostit la prima vedere de ea. E poiana mea preferata...iti da un sentiment de libertate profund, atat prin marimea ei cat si prin faptul ca in luna mai e de un verde crud. Rauletul serpuieste lenes prin ea, turme de oi cu miei isi agita talangile. Ce mai, e o atmosfera arhaica de vis!
M-am intors, draga poiana!
Libertate
Verde de Ponor
S-o turma de miei cu trei ciobanei....
Love it!
O ultima privire...
Ajungem din urma o gasca de tineri care se oprisera in loc. Unul ne spune mandru ca prietena lui crede ca a auzit un urs...:)) "N-are treaba, hai inainte....probabil sunt oameni..." si mergem inainte cu ei o bucata... Ne despartim de traseul ce duce la Cetatile Ponorului si urcam prin niste chei foarte scurte si abrupte...Sus bagam un sandwish si apoi ne abatem de la traseu ca sa mergem la balcoanele de pe circuitul Cetatii Ponorului...De sus se vede fantastic...si le facem cu mana, semnalizand si vocal unor turisti de jos din vale.
Printre stanci...
Iu huuuu...
Ai rau de inaltime? :))
Continuam mersul prin padure dar la un momentdat incepe sa picure. Ne echipam de razboi cu pelerinele si continuam pe un urcus destul de consistent si pe o intindere apreciabila. Ajunsi in varf ne abatem sa vedem avenul Bortig, un aven impresionant prin marimea sa.Este un aven spectaculos, cu o intrare având un diametru de 35 m. La baza puţului de intrare (de -38 m), se ajunge pe un mare bloc de gheaţă evidenţiat pe o diferenţă de nivel de 16 m.
Avenul are o lungime totală de 150 m şi adâncime de 54 m pe care o obţine datorită unei galerii scurte ce dă acces la o sală de mari dimensiuni. Avenul este situat deasupra traseului subteran al Cetăţilor Ponorului, accesul fiind însă împiedicat de blocul de gheaţă. Blocul de gheaţă pe care-l adăposteşte avenul are un volum de 30.000 m3, situându-se peal doilea loc din ţară, dupa Gheţarul Scărişoara, situat tot în Parcul Natural Apuseni. Ne-am amuzat copios incercand sa calculam cate pahare de Jack cu 3 cuburi de gheata cu latura de 2 cm s-ar putea bea din el. Anglia poate veni linistita la un cocktail in Apuseni.
Avenul isi acopera virginitatea...
Dar noi inaintam...
Si o profanam in mod sacral...:))
Inaintam apoi prin padure, si suntem incantati de verdele crud al vegetatiei. Frate-miu se opreste exact dupa ce luasem popas ca sa isi ia pe el ceva haine si manusi. Ma scoate din sarite...asteptam vreo 10 minute sa isi traga manusile cu dintii pe maini pe motiv ca i-au inghetat mainile de nu le poate folosi... La un momentdat surpriza suprema. Simt un miros acut de usturoi...Mai frate, ce sa fie? ca doar n-am mancat usturoi de dimineata....cand ma uit mai bine in jur...campuri intregi de leurda. Acum nu stiam eu cum arata leurda dar stiam ca are gust exact ca usturoiul, iar floarea era aproximativ cam ca la ceapa. Gustam si clarificam situatia: Dap, e leurda! Usturoiul dacilor...o foloseau oamenii caci are proprietati fantastice curative...mai e numita Iarba Ursului caci se spune ca ursii o mananca primavara pentru a-si curata sangele...
Leurda
Campuri de Leurda...
Coboram spre Cheile Galbenei si mergem pana la Izbucul Galbenei. Aici insa ne face feste trecerea, nu vedem marcajul si ne intoarcem inapoi. Urmeaza o alta abatere de la traseu pe la balcoane, dar nu era traseul dorit. Scoatem harta care insa nu era foarte clara in ceea ce priveste bucata asta de traseu. Au loc cateva certuri, frate-miu se renega cu stiinta lui de "campion" la orientare impotriva ideilor mele...Si pana la urma misterul va fi dezlegat acasa, dintr-o poza, caci niciunul n-am avut dreptate.
Shtttt!
Izbucul Galbenei si locul unde am ratat intrarea
Pe burta de la Balcoanele de pe Circuitul Galbenei
Luam pranzul la bifurcatie si o luam spre Poiana Florilor. Ratam asadar Cheile Galbenei, unul din obiectivele noastre majore din aceasta iesire...Oricum apa era cam mare, asa ca aveam dubii ca le vom putea parcurge. Acum stim cum sta treaba si ne vom intoarce la vara! Din Poiana Florilor o luam spre focul viu...printr-o padure foarte salbatica. Inainte de intrarea in padure, intr-o poienita tare mandra, vad o frumusete de vulpe, cu blana proaspat schimbata trecand fara sa se sinchiseasca de noi...Pana le-o arat baietilor, dispare in niste tufe. Apoi gasim un maldar de fecale de urs ce verifica categoric zicala "Te caci negru ca un urs", si o urma imprimata destul de clar pe pamant. Ei bine, de-aici incepem sa vorbim tare si sa mai scoatem din gat cate-un "Go bear Go!" - tehinca invatata de la Bear Grylls sau cateva versuri din melodia Perfect - Timpuri Noi - "Oile blajine...s-au asternut la iernaaaat! :)) Peeerfect!"
Popasul din Poiana Florilor
Verde crud
Lung nevoie mare drumul ne scoate intr-un final la Pestera Focul Viu. Coboram si imi aduc aminte cum era sa-mi rup eu gatul si sa alunec in pestera anul trecut. M-ar fi scos baietii de la speo, prin fanta de pe tavan pe unde coborau in rapel...Ghetarul era acum mult mai mare fata de cel de anul trecut, se vede treaba ca a fost mai rece acum timpul...
Ultimii pasi spre Focul Viu
Ghetarul Focul Viu
Stiam ca de aici nu mai e mult pana in Glavoi asa ca am marit viteza, fiind deja cam 18 si ceva. A mai urmat o scurta balaureala de 5 minute din neatentie dar am rezolvat tot cu harta si busola. Ajunsi in Glavoi ne-am pus sa mancam ceva si am admirat mamutul de masina de la Salvamont - un Toyota Hilux de toata frumusetea!
Bestia Nera!
A urmat apoi asa zisul "urcus ucigator" care anul trecut mi s-a parut nasol, dar pe care anul asta nici nu l-am simtit. Ajunsi la cabana, am bagat clasicul ceai cu rom, l-am trimis pe junior dupa apa si am instalat baza. Am reusit a doua oara sa facem ditamai focul, asa ca ne-am incalzit bine de tot inainte sa intram in cort. Am tot sperat noi ca va fi nor, deci mai cald dar cerul s-a inseninat brusc. Acum, trebuie sa va povestesc cum am ajuns si sa dorm a doua seara la margine, fiind astfel cel mai oropsit. In timp ce ne beam ceaiul si vorbeam ca trebuie sa facem iar extragerea betigasului, frate-miu nemaiavand drept sa beneficieze de acest privilegiu, zice deodata: "Ba, am o unghie mai scurta la unul din degetele inelare...care ghiceste, doarme la mijloc" si aghiutza ma pune sa accept provocarea omului care isi ingrijeste unghiile cu dragoste diferita in functie de mana la care cresc..."Stanga!" "NU! Ha ha! dormi in margine"...FUCK!
Mozoliti dar fericiti...
La dracu, mai sus a nins...
Categoric...
Floricele pe campii...
Bagati in sac si infofoliti incercam si reusim sa luam somn...Insa avea sa fie seara viselor, dupa cum urma sa ne povestim in zori. La un moment dat cainii de la cabana hamaiau al dracului de consistent. Eu eram intr-o stare de semi somn si am visat ca un caine mic a venit la cort si tot latra ascutit si enervant. Tot incercam (acum nu stiu daca in vis sau in realitate) sa iau mobilul sa vad ce ora e, de e cainele asta asa de nesimtit dar nimeream mereu mp3-ul si degeaba ma uitam pe ecranul lui...pana cand Cheloo, enervat, s-a ridicat in vis in cur, a deschis absida de la cort si a strigat cu spume la gura "Cuuuuustiiiii ma de-aci!" si totul s-a linistit subit. Frate-miu a visat, tot la faza cu cainii ca a venit ursul, a bagat o laba in cort, l-a prins si vroia sa-l traga afara, dar el a tipat la Cheloo: "ba Cheloo baga-i cutitul in ochi(????)!!!" si Cheloo a executat porunca implantand noul sau cutit Muela ("Te matalo") in ochiul bestiei care s-a retras invinsa nelasand in urma decat senzatia de laba tinuta pe burta fratelui meu acum treaz. Cheloo tot incerca, dupa cum a marturisit a doua zi sa-si bage chestia cu care strangi siretul in jurul capului de la sacul de dormit, in ureche caci avea impresia ca e o casca de la mp3-ul lu' frate-miu si vroia omul sa vada ce muzica se asculta... Asadar creierele obosite ne-au jucat la toti trei festa!
Motto: "Motii priveau MUNTII, lasandu-i sa se strecoare inauntru printre pleoape, in fasii subtiri, precum se degusta indelung o bautura rara." - Geo Bogza
Muzica:
Dat fiind faptul ca excursiunea noastra in Padis de 1 Mai s-a amanat din motive tehnice (nu mi-a venit noul cort comandat), urmatorul week end am pregatit fain frumos rucsacii pentru tura neimplinita. Asadar au urmat 3 zile in Padis
Traseu: prima zi: Rachitele - Doda Pilii - Ic Ponor(Cruce Galbena) - Cheile Somesului Cald (Punct Rosu) - Cetatile Radesei - Cabana Varasoaia(Banda Albastra) - Cabana Padis
Gasca: Eu, Adi, Cheloo
Ptiu mama, de cand asteptam eu tura asta! La 4 si 15 dam trezirea. Rucsacii sunt facuti, totul este impachetat. Ne primenim, luam in spate greutatile si cu un taxi ajungem in gara de unde luam un accelerat pana in Huedin. La 6 fara 5 debarcam in metropola. Nu ne grabim si mergem la pas printre palatele "cu semn de Mercedes in varf". Toti bosii tiganosi din orasul asta au masina cu volan pe dreapta, oare cum le tipa pirandele la depasiri? "Hai mancatz-ash libher la dephashire". Luam paine si ne postam la locul unde se face cu mana. Stiam ca la 7 ar trebui sa fie un microbus. Vreme fainuca. Pana la urma ne pescuieste mai rapid un fish. 40 de RON si ne transporta pana in Rachitele, 3 insi...echitabil! Ajungem cam pe la 8, 8 jum. Perfect. Pana acum suntem peste grafic. La iesire din sat, mancam pe o bancuta langa un izvor. O tanti care se tot plimba in curtea de peste drum ne face cu mana de vreo 4 ori. Sa se fi indragostit de Cheloo? Se poate...omul meu era tzantzos nevoie mare!
Mamaie beau apa si vin! :))
Dupa masa ii dam per pedes inainte si discutam ca e cam frigut, bruma maricica. Visul nostru de a prinde o bascula care sa ne scurteze drumul din prima zi ramane fantezisto-erotic. Am mers pe drum forestier de ne-a iesit pe ochi. Totusi, intr-un punct, dupa ce-am taiat ditamai curba facem o oprire. Frate-miu se duce sa goleasca cu noroc burduful. In timpul asta, stam tolaniti pe iarba. Superb...liniste, susur de apa, freamat de padure...Ciulim urechile...huruie ceva in departare...Zbier cu gura inspumata la frate-miu care inca starnea norocul: "Bai cacutz, rapid ca vine o duba!" "Ce ba?" "Opreste procesiunea, vine salvarea!". Fac semn si omul opreste, ne ia in spate in remorca! Scutire de 8 km de mers pe jos...Sa-i dea Dumnezeu sanatate!
Eroul care a starnit norocul
Priveliste din decapotabila
In Doda Pilii coboram odihniti dupa un sfert de ora de stat. Un nene ne intreaba daca mergem in Padis si razand ne spune ca bruma e de un deget..."Nene, am mai facut noi de-astea, nu-i prima oara!" Fascinant nume are satul asta, ca sa nu mai zic ca e o locatie ideala pentru o casa de vacanta linistita. Am si vazut vreo cateva cu mare bun gust!
Asa, de bun venit...
Atmosfera de Doda Pilii
Ii dam bataie si ajungem rapid in Ic Ponor unde mancam si facem un scurt popas.
Intram apoi pe cruce galbena, pe drumul forestier ce duce catre Cheile Somesului Cald. Infinit de lung. Mai o pauza, mai o gluma, mai o gustarica, cumva cumva trece bucata asta cam monotona.
Ba mai e mult? :))
Piatra Alba
Ajunsi la intrarea in Chei, consultam un pic harta si cam pe unde ar trebui sa intram. O luam o bucata prin Chei, improvizam o traversare de rau cu ceva busteni dupa care urcam pieptis printre flori si iesim in traseu.
Wild Wild!
Haos!
Concurs de verticalitate!
"Mergi ma, ca alunec!"
"Trecere improvizata, batalionul de geniu Cocorii Flamanzeni"
Salbatica zona! Incepe un urcus destul de consistent, care avea sa devina si mai consistent in partea de final, unde eroului Cheloo i s-au cam zbatut plamanii de la nicotina. Adevarul e ca erau cam grei rucsacii! Sus pe varf, in zona balcoanelor ne tragem in poza si admiram panorama dar o luam incet la picior speriati de norisorii care se adunau amenintatori deasupra noastra.
Printre flori, spre varf...
Printre copaci spre varf...
"Pe strada 'zda masii...cat mai e pana la varf?"
Panorama
2 Gusteri pe varf
De acum coboram cu mai mult spor, trecem pe langa cascada Moloch, teleleu prin padure pana intr-o mica poienita unde era amenajat un loc de popas. Mancam si ne odihnim un pic. Am ocazia sa reincerc sentimentul din Ceahlau care provoaca o stare de bine si un ras vocal isteric - se pune una bucata rucsac jos din spinare dupa vreo cateva ore bune de mers, se suie carcasa pe o bancuta mai inalta astfel incat picioarele sa nu atinga solul si se balangane alternativ copitatele pana la extaz. Incet incet dispar sandwish-urile, bananele, se goleste rucsacelul. Ajungem imediat la intrare in cetatile Radesei. Apa cam tulbure si maricica, dificila treaba la intrare. Improvizam din nou cu ceva busteni o trecere aproximativa pana la primul lant. Ne imbracam gros si dai bataie pe lanturi. Spectaculos! Spectaculos! Spectaculos! De 3 ori spectaculos. Personal mie mi-a placut mai mult decat Cetatile Ponorului facute anul trecut. Tavanul are fante in el prin care in unele locuri intra lumina. Avem de urcat si coborat pe lanturi si in pestra, iar gheata e destula, facand tot peisajul destul de spectaculos. Cu ocazia asta imi testez si noua achizitie - o frontala Petzl Tikka Plus 2 - si ma declar foarte multumit de ea. Iesirea din pestera se face pe partea cealalta, ea fiind de fapt un tunel. De acolo mai urcam un pic si iesim intr-o padure unde se drujbeaza la greu, fiind copaci prabusiti peste traseu. 2 Padureni ne lasa sa trecem si ne spun ca mai avem de facut cam o ora pana la cabana Padis. Pe dracu...dupa vreo 25-28 de km de mers pe jos cu rucsacii in spate si urcat la greu...
Asa, de amorul artei...
Balta cu probleme
Lemn fara manusi
Respiram libertate ca porcii!
Cetatile Radesei Registered
Om cu bradul la cap...
Intrand in "Crapatura"...
Lumina...
Lumina?
Luminita de la mijlocul tunelului...
Cocotz in sus, Luceafar bland...
2 cai frumosi...
Exploring...
Hai soare hai!
Mergem ce mergem si trecem pe langa Taul Varasoaia, unde ma opresc sa fac ceva poze si raman in urma. Baietii sunt nerabdatori sa ajungem. Ii dam gaz mai departe, trecem pe langa cabana Varasoaia. Il vad pe Cheloo ca se schimba numa' la fata. "Ba hai sa oprim!" "Ba hai la soare, ca la umbra e frig!" si tot mergand, observam cum fiind la apus, zona cu soare se tot departa, fiind ajutata si de prezenta unui nor. Ruptacus obositus, aka Cheloo Tzancul Pamantului se intinde morbidizat pe iarba. Parchez si eu, desi te cam lua frigul dar ingurgitez iar ceva pentru revenirea fortelor motorii. Am un scurt fight cu frate-miu de la departare, caci totusi eu nu m-am lasat pagubas si am prins un petec de soare, pe motivul translatarii hartii de la el la mine. Desi mi-a jurat credinta si suposenie, de cand l-am pus sa-mi faca el traseele pentru o excursie si l-a pleznit revelatia ca nu-i asa usor sa planuiesti tot, si-a dat drumul la plisc probabil pe fond nervoso-oboselnic.
Punct Rosu spre poiana...
Taul Varasoaia
Taul Varasoaia
"Hai baieti hai, ca mai avem o bucata!", degeaba, eram ca in Morometii! Spune-i lu' Nila sa se miste...Intr-un final baietii se aduna cu puteri supraomenesti si ii dam bataie. Ajungem la cabana Padis. Intram si bem sfantul ceai cu rom, revigorare garantata. Tanti de la cabana se mira ca vrem sa stam la cort, zice ca e frig de ingheata apa. Corect, dar vom testa cu ocazia asta noul cort...Husky Bret, ce-i drept de 2 persoane si suntem 3. Mai stam de vorba cu tanti de una alta, aflam ca unul din motivele pentru care se taie asa padurile sunt cariile. "Pe vremea lu' Ceasca stropeau muica padurile din avionu..." Sunt desemnat sa merg dupa apa caci numai eu stiam unde e izvorul. Impart atunci sarcinile: Aditzuca draga, tu pui cortul iar Cheloo va fi fochistul sef. Se parafeaza intelegerea, merg si aduc apa. Cabanierul ne vinde un pont legat de un loc de campat. "E o dolina sus pe delusorul ala, e ferit de vant acolo, caci bate crunt in toata valea asta." Un pont de milioane. Loc de campat extra acolo. Adunam ceva lemne cu Cheloo, el se pune sa aprinda focul. Eu il ajut pe frate-miu la montarea cortului. Instalam tabara si ne retragem sa balotam o fasolica la focul aprins fara probleme de Cheloo. Multe tiganci o fi iubit gagiul. :)) Cald si bine la foc. Un cer senin instelat vegheaza deasupra. Interesant sa vezi cum pica bruma la lumina frontalei. Frate-miu trage betigasul scurt si beneficiaza de luxul de a dormi la mijloc. Intram pe rand si ne amenajam culcusul. 2 perechi de pantaloni, sosete, 2 tricouri, 1 bluza, sac de dormit si nici nu se simte ca temperatura e sub 0 grade.Partea mai putin frumoasa a fost ca nu prea e loc pentru 3, asa ca ne rostogoleam ca micii...prin efect de domino, la prima ocazie... Luam somn direct, cu povesti pentru copii spuse la Radio Romania...am dormit fara sa simt nici cea mai mica urma de frig...
La focutz
Hai Noapte Buna!
Cortul trece testul cu brio, nici urma de condens. Durata de mers in prima zi a fost de aproximativ 12 ore cu tot cu tras in poze, opreli si pauze de masa, apa se gaseste fara probleme pe traseu.
Se vad in documentar liniile mari ale unui scenariu de ingenunchere bine gandit de finanta mondiala. Asemanarea cu unele aspecte care au avut si au loc in Romania sunt izbitoare. Sa nu uitam totusi ca Romania face parte din randul asa zisei "sfere nordice", unde -inca de la economistul Friedrich List incoace- productia industriala are toate conditiile pentru a fi optima, sau cel putin asa se considera. Sa speram ca asa zis-ul "destin European" a Romaniei ne va duce totusi in alta directie, mai ales acum ca suntem in cele 2 cluburi exclusiviste mondiale: NATO si UE. Totusi filmuletul asta mai arata ceva interesant. Cand funia ajunge la par dezlantuirea poporului este inevitabila. S-ar putea ca dupa vizionarea documentarului asta sa realizati cat de precar si slab bazat pe realitate este sentimentul de siguranta dat de impresia ca traim intr-o "lume moderna si civilizata" si cat de rapid poate disparea el, in momentul in care capitalul fuge.
