sâmbătă, 26 martie 2011
Cainii Rulz
Iata de ce vreau caine si nu pisica. Plus de asta, as fi ingrozit si de titulatura de "cat boy" care vine odata cu animalul profitor cu blana si mustati.
Beagle-ul Charlie ma asteapta in viitor.
Cine imi da un motiv bun pentru care merita sa ai pisica?
vineri, 25 martie 2011
Revelatia zilei...
Chiar asa, imi aduc aminte ce eveniment major a fost pentru mama momentul cand si-a cumparat o masina automata de spalat rufe. Si imi mai aduc aminte ca toata lumea avea inainte sa apara astea automate masini de spalat din alea verzi, Albalux, care huruiau ca toti dracii ca nu se fixau bine pe picioare din cauza fabricatiei. Pun pariu ca erai scos de mami si asezat acolo de fiecare data dupa ce faceai baie, ca sa te stearga. Am I wrong? :)) Hail to industrialisation...
luni, 21 martie 2011
Mai tare ca Bear Grylls partea II
Adicalea ziua 2 din excursia din week end.
Traseu: Petrestii de Jos - Cheile Turzii - Cheile Turenilor - Tureni - Cluj
Aceeasi componenta
Deschid un ochi ca o nevastuica speriata, ma uit la ceas...8 dimineata. As mai bujini inca vreo 5 ore, inca ma resimt dupa ziua de dinainte. La dracu', Chelione a zis ca ne trezeste mai repede, cand se intoarce de la cafea, se pare ca si el prefera sa doarma mai mult.
Ne trezim greut, ne spalam si ne punem sa mancam. Infulecam rapid merindele care le mai avem. Ne mai ramane cate un sandwich si un pachet de biscuiti pentru ziulica de duminica. Ne echipam corespunator si plecam la drum.
Afara un aer curat de primavara si o temperatura ideala pentru mers, cu un vant usor, mirific. Azi port la "sapca de scandal" pana de acvila pe care am gasit-o cu o zi inainte. Ca un adevarat muntoman. :))
La 10 intram pe traseu, nu inainte de a ne face plinul cu apa proaspata de fantana de la un localnic. Incepem sa urcam incetuc incetuc versantul din dreapta al cheilor. Destul de urcat si azi. Totusi constatam ca in lipsa zapezii ne miscam mult mai cu talent. Ajungem sus, priveliste beton. De pe partea asta cheile se vad mult mai meserias. Si muntii in zare...pacat ca cerul nu e chiar limpede...Ne tragem in poze, filmam, admiram si tragem aer proaspat in piept. Ah, faina senzatie. Libertate...libertate, si mai multa libertate! Ce dor imi era...Apoi incepem sa coboram...baietii mai in fata, eu mai in spate, avand probleme cu talpile dupa ziua dinainte.
Ajungem dupa vreo 2 ore la Cabana Cheile Turzii. Surprinzator, duminica erau mai multi turisti. Unguri, romani, de toate nationalitatile. Toti veniti insa pentru plimbari lejere prin chei. Unii la gratar, deci cu muzica din masina data la maxim, parcata oblic pe un deal, langa locul de gratar. Altul cu un motor de cross se lua la tranta cu un deal mai inclinat. Un tata ii explica copilului sau ca-l duce in "defileu" imediat. :)) Saracul copil...
Mai multe familii venite impreuna stau la o masa de piatra. Barbatii si-au desfacut berile si le savureaza vorbind intre ei. Femeile trag de ei sa vina la plimbare. Unul dintre ei le trimite la plimbare spre padure, "in partea aia", ca ei stau acolo si vin mai tarziu. Copiii sunt expediati si ei. Fetele se lasa fraierite usor, probabil din cauza ca au doi cromozomi X... ramane un baiat cu o pusca care nu pune botul decat cand tatal ii explica ca "el trebuie sa insoteasca fetele cu pusca ca sa le pazeasca de lupi" asa ca el isi ia rolul de salvator in serios...si ei isi beau berea in continuare linistiti....:)) Viata de barbat clasic...pacat totusi...bere se poate bea cu baietii in alte circumstante, daca tot te-ai obosit sa iti cari si familia pana aici, macar ocupa-te de ea...Mancam si ne odihnim un pic...mai avem de facut conform marcajelor 10 km pana in Cheile Turenilor...deci cam 3 ore. Nice, dar nu pentru talpile mele. Baietii se duc dupa apa si ma cruta, dupa care plecam. Putin mai sus in padure, Chelione, se opreste brusc cu un "Stati BA!" zis destul de tare si precipitat. Observam miscare in padure...3 caprioare fug dinspre izvor. Se opresc putin. Le admiram. Cheloo vrea dar nu apuca sa le filmeze. O luam la pas din nou. Si mergem, si mergem, iesim din padure...pe un drum de tara. Mergem din nou, pana cand observam pe un stalp ca e doar marcaj punct galben. Imi aduc aminte de harta, ceva nu e in regula. Ne oprim, scot harta, ne uitam...se slobozeste spre cer un "cacat virtual!" ...marcaj de cumetrie, nu puteau pune o sageata cand s-au bifurcat traseele? Foarte prost marcata bucata asta...o luam ochiometric pe o curba de nivel si urcam un deal sa vedem cam pe unde suntem. Al dracului simt de orientare, am iesit exact unde trebuia...mandru nevoie mare prind putere sa imi calc talpile in continuare. Ajungem la o cariera...si de acolo zarim autostrada. Un monstru in calea noastra. Coboram pana la ea, gard nene...traverseaza daca poti. Vedem o trecere pe sub ea la vreun km in sus. Intre timp baietii se duc sa vada ce e in jos. Se intalnesc cu un mos pe un scuter care le explica ca imediat mai sus e un pod pe care se poate traversa. O luam incolo...imediat mai sus pe dracu'...vreo 2 km de mers. Sanatate curata pentru talpile mele. Se lasa cu maini puse palnie la gura pentru "urari de bine" venite nu din strafundul inimii ci din al talpilor. Prezentam in continuare ordinea: Ministerul Transporturilor, Elena Udrea, nenea cu scuter cu sfaturile lui. Frate-miu, azi in forma de invidiat se razbuna pe mine dupa comentariile mele la adresa lui din ziua anterioara..."ce ba? O fi naspa, huh? R: Gubitz, azi ti-ai luat pranzul si esti in forma? Ieri de ce nu comentai? Azi ai energie in jenunchi? Faci pe Mihai Viteazul?" Si tot asa...Cheloo asista razand la toate intepaturile noastre. O luam apoi pe camp spre cheile Turenilor. Hotaram sa mergem pana in capatul lor pe sus prin dreapta si sa ne intoarcem prin ele. Planul stabilit se pune in aplicare dupa ce traversam un camp pe jumatate arat.
Coboram prin padure pe un traseu nemarcat ca sa scurtam. Cam abrupt asa ca iau din nou un trantoc de toata frumusetea. Frate-miu rade de mine, ca arat de parca m-as fi cacat pe mine la propriu, dat fiind ca am cazut in fund pe pamant umed. Incearca sa ma si pozeze, "ca sa ma aiba la mana".
Fix. Pe mine? Eu, regele care este suzeran si peste amazoane? :)) Ajungem jos, plin de grataristi...toti se uita la noi deparca suntem picati din cer. Ma gandesc ca asta inseamna ca nu prea se fac traseele de pe aici. Lucru de altfel pe care aveam sa-l constatam. Ajunsi la un minibar, Cheloo intra sa isi ia o cafea si intreaba de starea traseului. Primeste asigurari ca "e practicabil, nu e nici un pericol, dar marcajul e cam nasol". Alt sfat prost dat in necunostinta de cauza, dupa cum urma sa constatam.
Mergem vreo 25 de m si dam peste primul obstacol major. Cheile fiind inguste traseul serpuia cand pe o parte cand pe alta. Asa ca trebuia sa traversam constant raul. Si temerea noastra de sus s-a adeverit. Raul era umflat de topirea zapezii din timpul ultimelor zile.
Prima trecere o facem pe un pod de gheata, sub privirile unor tineri cocotati sus, pe un traseu ce cobora la crasma de la intrare. Cheloo avea sa isi arate a doua lui calitate. Prima ar fi stamina...slab ca un somalez se translateaza "cel mai cu talent", un fel de capra neagra. Numai ca nu e capra si nu e neagru. :)) A doua ar fi ca are sange in instalatie. Baiatul asta i-a dat cu cocot inainte prin niste locuri de ziceai ca are experienta de alpinist. 2 calitati esentiale pentru a prelua rolul de serpas sef in expeditiunea noastra. Trece asadar cap de pluton. Urmeaza traversarea podului..."Bah s-o rupe? Hai ca il testam cu betele...pare gros"...Podul tine, trece Cheloo, trece frate-miu crispat ca un morcov asezat la picioarele unui iepure din specia urias belgian. :))Isi ranjeste totusi mufarina triumfator prin fata camerei de filmat odata ce operatiunea "traversatul" a luat sfarsit. Ultimul trec eu si culegem aplauzele privitorilor de sus, care se oprisera sa ne urmareasca daca o sa luam apa la tribord. Inaintam incet, si incepem sa intalnim portiuni din ce in ce mai dificile, de aici nu mai avem nici poze caci am fost prea ocupati cu traversatul cheilor. Ii dam cu cocotz mai ceva ca in Retezat, cu Cheloo deschizator de drumuri, "calculator" de trasee si intinzator de mana la nevoie. La un momentdat urcam nevoiti fiind pe un perete destul de mult, si incet incet incep sa uit de basicile mele datorate marsului din ultimele 2 zile. Ne invingem si ultima umbra de frica de inaltime care mai ramasese in noi. Pe langa treaba cu cataratul, trebuie sa ne strecuram si prin tufe de habar n-am ce copac pitic care insa intepa ca dracul si te imblegadareai in el imediat. Dupa cum avea sa recunoasca la final, viteazul meu fratior a ajuns la un momentdat sa treaca prin aceste obstacole "rupandu-si carnea de manz" aproape fara sa-l mai intereseze. Toata treaba asta cu urcatul si coboratul spre rau dureaza destul de mult, asa ca ne trezim la un momentdat, mai exact la 6 jumatate seara ca mai avem de mers destul si e tarziu. Ajungem la o cascada cu debit mare ce blocheaza trecerea mai departe. Daca inainte construisem in unele locuri podulete din trunchiuri si pietre sa putem traversa fara sa ne udam, aici era imposibil. Sau asa am crezut noi. Peretele din dreapta nu se poate escalada. Cel din stanga ar prezenta unele sperante. Si aici isi dovedesc utilitatile betele de trekking si parazapezile. Cheloo bungheste ca un adevarat cercetas o piatra sub apa tulbure pe pipaite. Indeajuns cat sa calci cu un bocanc pentru a ajunge la urmatoarele pietre, iar apoi, mai departe pe urmatoarele, pe langa un perete vertical, pana pe o zona cu gheata si de acolo sa urcam un perete mai abrupt. Trecem pe rand pasand si betele caci aveam 2 perechi si eram 3. Urcam in sus cu speranta sa iesim cumva din chei inainte sa se intunece. De acum asta era problema care ne preocupa cel mai mult. Bidonul de 2 l cu apa cazuse de pe rucsacul meu in timp ce urcam intr-o zona inaccesibila. Facem calcule. Scenariul cel mai prost: Inoptam in chei, mai avem 1 l de apa, si nu avem o zona mai inalta unde sa ne retragem, deci daca creste nivelul apei am intrat in cacat. Urcam pana sub un perete vertical. Cheloo isi lasa rucsacul si pleaca in recunoastere in sus, sa vada cum sta treaba. Serpasul urca si traverseaza o zona nasoala de tot. In timpul asta ca sa nu pierdem timp si sa dispara lumina studiez care ar fi celelalte posibilitati. Zona din dreapta pare mai usor de urcat, cel putin pana intr-un punct si se pare ca avem posibilitatea sa iesim din chei, insa nu se vede pana in varf. Cheloo ne face semn ca nu se poate si coboara inapoi. Stau cu inima cat un purice pana trece portiunea naspa pe care s-a bagat, si imi castiga definitiv tot respectul. Sedinta de urgenta. "Bah tre sa iesim din chei ca se intuneca. Ne udam si gata, asta e, daca nu se poate traversam asa." Avem jumatate de ora, pana se inopteaza. Ocolim pe sus cascada. Trecem raul incet eu primul. Totul bine si frumos pana la mal...gheata se rupe si intru in apa pana peste parazapezi si deci iau apa. Frate-miu la fel. Cheloo reuseste printr-un miracol sa treaca fara sa se ude. Incepem sa urcam si se pare ca o sa reusim sa iesim din chei. Ultima bucata o facem la lanterna. Ajungem sus si ne felicitam reciproc. Vorba lu' frac'miu: "am fost la o jumatate de ora ca sa ajungem intr-o situatie gen I shouldn't be alive" :)) cu circumstantele atenuante de rigoare. La lanterna mai avem de mers o bucata de mers insa nu ne mai sperie. Problema noastra era acum cu ce ajungem in Cluj. Il sun pe Marius sa imi comunice daca mai sunt maxiuri din turda. In timp ce vorbesc cu el, realizam dintr-o data ca am dat intr-o stana. Cainii incep sa hamaiasca. Cum ramasesem in urma le strig baietilor "Gruparea!!!!" :)) Ne grupam si incercam sa ocolim stana. Frate-miu in stilul sau caracteristic, atunci cand trece pe langa caini de stana care latra, incepe sa isi comenteze politicos in barba "Da da, hai hai...stiu si eu! bine, bine!" purtand un dialog imaginar, ca sa-si faca curaj. |Trecem si pe langa stana, aflu ca ultimul maxi ar fi la 19:30 sau 20. E si 35. Vedem un gagiu care scoate apa dintr-o fantana. Marim pasul si ne refacem rezerva de apa pentru stat la ocazie. Galgaim si ca sa ne refacem fortele. Mai avem 15 minute pana la "coscorobeata" unde se sta la ocazie. Ultimii pasi imi par cei mai greu, talpile mele sufera cu stoicism ultima bucata. Ajungem la drum, traversam si la un momentdat, cand mai aveam 50 de m pana la statie vedem cum ultimul autobus trece pe langa noi. Facem semn cu lanternele, degeaba. Am ratat la 5 minute ultimul autobus. Va trebui sa mergem cu ocazie. Facem schema cu batul scurt sa vedem cine va pleca primul daca trebuie sa spargem gasca si sa mergem pe rand. Frate-miu are onoarea sa-i surada zeita Fortuna. In gandul meu ma gandesc cum as putea sa-l fraieresc dar situatia este fara iesire. Respect norocul resemnat. Infulecam tremurand un pachet de biscuiti si alune. Biscuim asadar supti de foame si extenuati de efort...Ne refacem fortele incet incet. La un momentdat apare Nea Mihai, un fost montagnard in tinerete, pe jumatate beat si cu o traista in spinare. Mergea la lucru in Cluj, era pe tura de noapte. Intra cu noi in vorba vazand ca avem parazapezi si ne intreaba daca am fost in Cheile Turului. Incepe o lunga discutie cu el, si vazand ca am fost prin multi munti pe care i-a batut si el in tinerete decide ca va vorbi cu soferul dubei sa ne ia si pe noi pana in Cluj. Asteptam cam 2 h, timp in care discutam una alta cu Nea' Mihai si ne miscam picioarele continuu, caci incepeau sa ne inghete. Am avut noroc ca n-a fost mai frig ca ne inghetau cartoafele. Vine si duba. Fericire mare, avem si loc sa stam jos. Nea' Mihai ne vinde si ultimul pont: "Ba baieti, sa nu dati mai mult de 10 RON pt toti." Respectam sfatul. Avem un noroc chior, duba ne lasa la benzinaria Moll de pe Dorobantilor. Sunam acasa sa linistim populatiunea. Tura s-a incheiat cu succes la 22:30...Ma tarasc cu un ultim efort pana acasa, dau bocancii jos, fac dus, dau hai faiv cu baietii il felicit in mod oficial si solemn pe Cheloo dupa care iau somn legendar.
Traseu: Petrestii de Jos - Cheile Turzii - Cheile Turenilor - Tureni - Cluj
Aceeasi componenta
Deschid un ochi ca o nevastuica speriata, ma uit la ceas...8 dimineata. As mai bujini inca vreo 5 ore, inca ma resimt dupa ziua de dinainte. La dracu', Chelione a zis ca ne trezeste mai repede, cand se intoarce de la cafea, se pare ca si el prefera sa doarma mai mult.
Ne trezim greut, ne spalam si ne punem sa mancam. Infulecam rapid merindele care le mai avem. Ne mai ramane cate un sandwich si un pachet de biscuiti pentru ziulica de duminica. Ne echipam corespunator si plecam la drum.
Afara un aer curat de primavara si o temperatura ideala pentru mers, cu un vant usor, mirific. Azi port la "sapca de scandal" pana de acvila pe care am gasit-o cu o zi inainte. Ca un adevarat muntoman. :))
La 10 intram pe traseu, nu inainte de a ne face plinul cu apa proaspata de fantana de la un localnic. Incepem sa urcam incetuc incetuc versantul din dreapta al cheilor. Destul de urcat si azi. Totusi constatam ca in lipsa zapezii ne miscam mult mai cu talent. Ajungem sus, priveliste beton. De pe partea asta cheile se vad mult mai meserias. Si muntii in zare...pacat ca cerul nu e chiar limpede...Ne tragem in poze, filmam, admiram si tragem aer proaspat in piept. Ah, faina senzatie. Libertate...libertate, si mai multa libertate! Ce dor imi era...Apoi incepem sa coboram...baietii mai in fata, eu mai in spate, avand probleme cu talpile dupa ziua dinainte.
Cu "Master Sherpa"
"Bogdanescu"
"Multiskilled Cheloo"
"Freeeeeedom (replica din filmul Brave Heart)"
"De sus"
"Coborare"
Ajungem dupa vreo 2 ore la Cabana Cheile Turzii. Surprinzator, duminica erau mai multi turisti. Unguri, romani, de toate nationalitatile. Toti veniti insa pentru plimbari lejere prin chei. Unii la gratar, deci cu muzica din masina data la maxim, parcata oblic pe un deal, langa locul de gratar. Altul cu un motor de cross se lua la tranta cu un deal mai inclinat. Un tata ii explica copilului sau ca-l duce in "defileu" imediat. :)) Saracul copil...
Mai multe familii venite impreuna stau la o masa de piatra. Barbatii si-au desfacut berile si le savureaza vorbind intre ei. Femeile trag de ei sa vina la plimbare. Unul dintre ei le trimite la plimbare spre padure, "in partea aia", ca ei stau acolo si vin mai tarziu. Copiii sunt expediati si ei. Fetele se lasa fraierite usor, probabil din cauza ca au doi cromozomi X... ramane un baiat cu o pusca care nu pune botul decat cand tatal ii explica ca "el trebuie sa insoteasca fetele cu pusca ca sa le pazeasca de lupi" asa ca el isi ia rolul de salvator in serios...si ei isi beau berea in continuare linistiti....:)) Viata de barbat clasic...pacat totusi...bere se poate bea cu baietii in alte circumstante, daca tot te-ai obosit sa iti cari si familia pana aici, macar ocupa-te de ea...Mancam si ne odihnim un pic...mai avem de facut conform marcajelor 10 km pana in Cheile Turenilor...deci cam 3 ore. Nice, dar nu pentru talpile mele. Baietii se duc dupa apa si ma cruta, dupa care plecam. Putin mai sus in padure, Chelione, se opreste brusc cu un "Stati BA!" zis destul de tare si precipitat. Observam miscare in padure...3 caprioare fug dinspre izvor. Se opresc putin. Le admiram. Cheloo vrea dar nu apuca sa le filmeze. O luam la pas din nou. Si mergem, si mergem, iesim din padure...pe un drum de tara. Mergem din nou, pana cand observam pe un stalp ca e doar marcaj punct galben. Imi aduc aminte de harta, ceva nu e in regula. Ne oprim, scot harta, ne uitam...se slobozeste spre cer un "cacat virtual!" ...marcaj de cumetrie, nu puteau pune o sageata cand s-au bifurcat traseele? Foarte prost marcata bucata asta...o luam ochiometric pe o curba de nivel si urcam un deal sa vedem cam pe unde suntem. Al dracului simt de orientare, am iesit exact unde trebuia...mandru nevoie mare prind putere sa imi calc talpile in continuare. Ajungem la o cariera...si de acolo zarim autostrada. Un monstru in calea noastra. Coboram pana la ea, gard nene...traverseaza daca poti. Vedem o trecere pe sub ea la vreun km in sus. Intre timp baietii se duc sa vada ce e in jos. Se intalnesc cu un mos pe un scuter care le explica ca imediat mai sus e un pod pe care se poate traversa. O luam incolo...imediat mai sus pe dracu'...vreo 2 km de mers. Sanatate curata pentru talpile mele. Se lasa cu maini puse palnie la gura pentru "urari de bine" venite nu din strafundul inimii ci din al talpilor. Prezentam in continuare ordinea: Ministerul Transporturilor, Elena Udrea, nenea cu scuter cu sfaturile lui. Frate-miu, azi in forma de invidiat se razbuna pe mine dupa comentariile mele la adresa lui din ziua anterioara..."ce ba? O fi naspa, huh? R: Gubitz, azi ti-ai luat pranzul si esti in forma? Ieri de ce nu comentai? Azi ai energie in jenunchi? Faci pe Mihai Viteazul?" Si tot asa...Cheloo asista razand la toate intepaturile noastre. O luam apoi pe camp spre cheile Turenilor. Hotaram sa mergem pana in capatul lor pe sus prin dreapta si sa ne intoarcem prin ele. Planul stabilit se pune in aplicare dupa ce traversam un camp pe jumatate arat.
"Parte din cheile Turenilor vazute de sus"
"Alta parte...:))"
Coboram prin padure pe un traseu nemarcat ca sa scurtam. Cam abrupt asa ca iau din nou un trantoc de toata frumusetea. Frate-miu rade de mine, ca arat de parca m-as fi cacat pe mine la propriu, dat fiind ca am cazut in fund pe pamant umed. Incearca sa ma si pozeze, "ca sa ma aiba la mana".
"Sol brun de padure...:))"
Fix. Pe mine? Eu, regele care este suzeran si peste amazoane? :)) Ajungem jos, plin de grataristi...toti se uita la noi deparca suntem picati din cer. Ma gandesc ca asta inseamna ca nu prea se fac traseele de pe aici. Lucru de altfel pe care aveam sa-l constatam. Ajunsi la un minibar, Cheloo intra sa isi ia o cafea si intreaba de starea traseului. Primeste asigurari ca "e practicabil, nu e nici un pericol, dar marcajul e cam nasol". Alt sfat prost dat in necunostinta de cauza, dupa cum urma sa constatam.
Mergem vreo 25 de m si dam peste primul obstacol major. Cheile fiind inguste traseul serpuia cand pe o parte cand pe alta. Asa ca trebuia sa traversam constant raul. Si temerea noastra de sus s-a adeverit. Raul era umflat de topirea zapezii din timpul ultimelor zile.
"Podulet de gheata"
"Exploring..."
"De aici incotro?"
luni, 14 martie 2011
Mai tare ca Bear Grylls partea I
Din toamna asteptam primavara ca sa reiau turele mele pe munte prin Romania, dă lend of ciois!
Ei bine, iata ca vine intr-un final si luna martie, mai exact week endul trecut cu temperaturi ideale pentru prima iesire pe munte.
Ne scormonim noi mintea si ajungem la concluzia ca prima tura ar trebui sa fie una de dezmortire, asadar una light. Hotaram asadar sa mergem prin Cheile Turzii si Cheile Turenilor. Concluziunea avea sa fie ca e light pe dracu'!
Sambata dimineata ne fofilam pe la 7 jumatate cu pas grabit spre piata Mihai Viteazul de unde urma sa luam microbusul spre Turda zambitori nevoie mare.
Traseu:
I-a zi: Turda - Castrul Roman al legiunii V Macedonica - Cheile Turzii- Versantul Stang al Cheilor Turzii- Cabana Cheile Turzii - Cheile Turzii din nou - Petrestii de Jos (pensiunea Laura)
Curajosii: Subsemnatul, Adi aka frac'miu, Cheloo
Melodia excursiei:
Dor de munti
Asculta mai multe audio diverse
Intru in microbus si ma postez in spate ca sa nu il las pe frate-miu sa stea singur...de unde, baiatul se aseaza langa Chelione si imi da teapa. Il apostrofez verbal, rade ca un jder. Ne mistocarim unul pe celalalt, buna dispozitie pluteste in aer. Ajungem in Turda, mai facem ceva cumparaturi si o luam la pas...Confruntandu-ne cu o prima problema de orientare apelam politicosi la 2 agenti de circulatie pe care i-am intalnit pe drum.
"Buna dimineata, ati putea sa ne orientati catre Castrul Roman? R: Da' ce, exista asa ceva in Turda? Ce-i ala? Pai stiti, ruinele castrului, un fel de cetate de pe vremea romanilor! Bai baiatule, tu vorbesti de muzeul de istorie? Nu nene...Ajentul se deplaseaza la coechipier si il intreaba: Auzi, exista castru roman in Turda? R: Da bai, sus pe dealul cetatii...R: Aaaa, cetatea...si ne explica pe unde sa o luam". Multumim si plecam razand infundat, traiasca cascheta de agent, care camufleaza de obicei un IQ cam subtirel. :))
La castru am ramas placuti surprinsi de marimea acestuia. Comandament central, baile legiunii...erau civilizati nene romanii astia. Si bine organizati. Ruinele s-au pastrat destul de bine, castrul era construit din piatra si caramida. Asadar puternic!
Intram pe traseu spre Cheile Turzii, cu Cheloo in fata monologand: "Sper sa nu trecem prin vreun Texas! (aviz amatorilor, Texasurile romanesti sunt cartierele de tigani de la marginea oraselor)"
Si ba da, trecem pe langa un card de negriciosi care ne intreaba, la vederea noastra echipati cu parazapezi daca suntem fotbalisti. Ii lasam sa se huzureasca si mergem mai departe. Trecem pe sub autostrada printr-un moloz clasa I, si avand in vedere ca plopii pe care a fost marcajul au fost taiati (asta ca sa citez ultima propozitie de la descrierea traseului de pe spatele hartii achizitionate) incepem sa ne orientam ochiometric. O luam putin prea stanga si trebuie sa urcam un deal sa ne reinscriem pe traseul ideal. Ne strecuram printr-o padurice de copaci-ciulini, se mai aude cate un scrasnit din dinti, cate o sudalma spusa in barba dar reusim. Ajunsi in varf, observam cum din dreapta isi ia zborul speriat un stol de rate salbatice, la vreo 20 de bucati. Supeeeer! Apoi zarim in zare cheile.
Cald ca dracu', mergem mergem mergem si ajungem la Cabana Cheile Turzii, punctul in care se intra in chei. Ne racorim cu apa proaspata de la izvor, ne odihnim un pic, mancam si apoi intram in Chei.
In Chei inca zapada...peisajul foarte frumos...radem glumim, mergem, cascam gura in sus si in jos...Trecem o portiune mai nasoala cu gheata, apoi ajungem la pesteri.
Urcam prima oara la pestera din dreapta, unde surpriza, inauntru stalactite si stalagmite din gheata...foarte tare! Admiram fenomenul, apoi exploram pestera pana unde e accesibila la lanterna.
Urcam apoi la pestera din stanga, pestera in care normal intrarea e interzisa, dar din care tocmai ieseau o gasca de francezi, unul din ei aproape in curul gol...doar cu o pereche de pantalonasi scurti. Viteaz baiatul, a luat-o in cur pe zapada la vale. Radem de ei un pic, dupa care ajungem la intrarea in pestera. Gratii si o placuta rupta cu "Do not pass". Bine, bine. Te puteai fofila printr-o gaura din grilaj, desprinsa probabil de vreun roman "speolog independent". Trecem rucsacii prin ea, apoi intram si noi ca sa admiram chipurile colonia de lilieci. De unde frate, probabil erau plecati in delegatie ca noi n-am vazut nici urma de ei. Si pentru cei care o sa-mi conteste actiunile in acest punct, le spun ca ne-am comportat civilizat in pestera, fara sa racnim ca niste bivoli in calduri sau maimute urlatoare.
La coborare, coboram atenti un mic perete aproape vertical. Frate-miu isi face poza cu primul lui perete escaladat. :)) Daca stia ce-l asteapta...
Ajungem in capatul cheilor si ocolim un pic ca sa traversam raul. Intram pe circuitul de culme pe partea stanga. Adi rupe 2 trante la rand, alunecand pe zapada. Rad cocosat de momentul hilar. Prin padure zapada, nici o urma. Nimeni nu mai urcase pe traseul asta. Urmam marcajul, dar urcam greu caci zapada e uda si grea. Suflam, inspiram, expiram, miscam alternativ bocancii, si intr-un final ajungem sus. Problema numarul unu: mie mi s-au udat bocancii. Urma sa fac bataturi ca deh, mai aveam o bucata buna de mers cu ei uzi, dupa cum aveam sa descopar. De deasupra admiram cheile, apoi ajungem la un indicator de unde marcajul ne joaca feste.
Cheile vazute de sus din stanga
Frate-miu racneste, tipa ca din gura de sarpe, scuipa venin, ca lui ii e foame si nu-l mai tin genunchii din cauza asta. Ii explicam ca toti suntem in aceeasi situatie dar ca e bine sa ne grabim sa ajungem jos. Raspunsul lui: "Pana mea ba! Bine mah...si o ia in fata ca un copil ofticat ca i-ai smuls topi topul din gura".
"Fomistul"
O luam frumos pe buza si la un momentdat dam de un marcaj vechi. Cheloo trece "târâș curiș" o portiune nasoala rau. In dreapta perete, in stanga rapa, si totul inclinat si la capat cu maracini. Ajuns dincolo ne incurajeaza. Trec eu, cu aceeasi tehnica, apoi frate-miu, cu fatzuica contractata de concentrare. Ne scrijulim amandoi mainile in maracini. Decidem toti ca e timpul sa mancam si ne modificam traseul, lasam partea din dreapta a cheilor pentru a doua zi. Chelione isi scapa fructele confiate intr-o rapa cu copacei si maracini. Radem de el, dar el ne ameninta ca se duce dupa ele. "Bah Cheloo, esti cu capul? cum plm sa cobori acolo, alea is duse. R: Nu ba, le vad!" Mancam, bem o gura de apa, Cheloo coboara dupa trofeul pierdut. Il strigam, ca nu-l mai vedeam, ne zice ca e bine si ne anunta fericit ca le-a recuperat. Se intoarce triumfator. Mai coboram un pic pe perete si ajungem in padure. Mandri si salvati! Totusi nema traseu...ne orientam si o luam pe nemarcate prin padure, iar la un momentdat dam in traseul marcat. Cand sa ajungem in chei, un ultim obstacol. O portiune de coborare nasoala, pentru ca era cu gheata si destul de abrupta. Ne fofilam incet, tinandu-ne de copaci si pietre, pana intr-un punct, cel mai nasol punct in care, taman acolo, ma ia pe mine un carcel la genunchiul drept de nu-l puteam misca. Caravana se opreste, eu ma vait, incerc sa-l misc dar e blocat. Cumva masez zona, il misc si isi da drumul. Ajungem in Chei. Suntem salvati din nou! :))
No bun acum faza era ca pensiunea la care eram cazati era pe partea cealalta, si cum era ceasul 17:30 nu mai aveam timp sa facem si circuitul pe deasupra pe partea dreapta ca se intuneca. Am decis sa mergem deci tot prin Chei. Apa crescuse destul de mult, avand in vedere ca peste zi s-a topit din zapada. Nu asta era problema. Problema era ca unele portiuni inghetasera si pe mine ma dureau talpile de numa' numa'. Aveam dupa cum urma sa constat vreo 4 basici. Asta e, strang din dinti si merg mai departe. Trecem pe rand fiecare obstacol intalnit pana cand la un momentdat se aude un ""OOOOOaaaaaaa sa-mi baaaaa.....zbuf, rasturnat pe spate, dupa care se continua si afirmatia, putin schimbata ce-i drept...pizda masii de gheata". Eram eu, am alunecat si m-am basculat pe spate cu picioarele in sus. Noroc ca am cazut pe rucsac si era moale. Baietii ma intreaba repede din spate daca sunt ok. Le zic ca sunt intreg, ma ridic si continuam mai departe. Slava cerului iesim din chei, mai facem 800 de m si ajungem la pensiune. Ne cazam. Momentul asteptat. Datul bocancilor jos. Toata lumea acompaniaza operatiunea cu lungi sunete gen "UUUUUU.......AAAAAAAAA.......DAA.........:))" Fericire suprema. Cu un ultim efort facem un dus apoi descoperim placerea suprema. Mersul cu picioarele goale pe un covoras din ala pufos. Cu talpile ravasite, sa faci asa ceva, e Dumnezeu pe pamant. Stam un pic in pat, inainte sa ne facem curaj sa mergem sa mancam. Frate-miu isi suna fufa sa o linisteasca, ca e bine, incepe sa vorbeasca cu ea prin mesaje pana intr-un punct cand....ia somn direct....:)) Rad cu Cheloo de primul erou cazut la datorie. Mancam, il trezesc si pe el totusi sa manance si il fentez cu clasica schema "ultimul strange masa". Se crizeaza el un pic dar il fraieresc ca pe vremuri. :)) Si luam somn toti, nu inainte sa aflu ca Dinamo a facut egal cu Rapid. Castig Steaua din toata povestea asta. Adorm surprinzator de greu, ma tot invart de pe o parte pe alta. Insa cu muzica in urechi, dupa 15 km de mers pe jos, totusi fericit si cu zambetul pe buze, iau somn total.
Va urma...
Ei bine, iata ca vine intr-un final si luna martie, mai exact week endul trecut cu temperaturi ideale pentru prima iesire pe munte.
Ne scormonim noi mintea si ajungem la concluzia ca prima tura ar trebui sa fie una de dezmortire, asadar una light. Hotaram asadar sa mergem prin Cheile Turzii si Cheile Turenilor. Concluziunea avea sa fie ca e light pe dracu'!
Sambata dimineata ne fofilam pe la 7 jumatate cu pas grabit spre piata Mihai Viteazul de unde urma sa luam microbusul spre Turda zambitori nevoie mare.
Traseu:
I-a zi: Turda - Castrul Roman al legiunii V Macedonica - Cheile Turzii- Versantul Stang al Cheilor Turzii- Cabana Cheile Turzii - Cheile Turzii din nou - Petrestii de Jos (pensiunea Laura)
Curajosii: Subsemnatul, Adi aka frac'miu, Cheloo
Melodia excursiei:
Dor de munti
Asculta mai multe audio diverse
Intru in microbus si ma postez in spate ca sa nu il las pe frate-miu sa stea singur...de unde, baiatul se aseaza langa Chelione si imi da teapa. Il apostrofez verbal, rade ca un jder. Ne mistocarim unul pe celalalt, buna dispozitie pluteste in aer. Ajungem in Turda, mai facem ceva cumparaturi si o luam la pas...Confruntandu-ne cu o prima problema de orientare apelam politicosi la 2 agenti de circulatie pe care i-am intalnit pe drum.
"Buna dimineata, ati putea sa ne orientati catre Castrul Roman? R: Da' ce, exista asa ceva in Turda? Ce-i ala? Pai stiti, ruinele castrului, un fel de cetate de pe vremea romanilor! Bai baiatule, tu vorbesti de muzeul de istorie? Nu nene...Ajentul se deplaseaza la coechipier si il intreaba: Auzi, exista castru roman in Turda? R: Da bai, sus pe dealul cetatii...R: Aaaa, cetatea...si ne explica pe unde sa o luam". Multumim si plecam razand infundat, traiasca cascheta de agent, care camufleaza de obicei un IQ cam subtirel. :))
La castru am ramas placuti surprinsi de marimea acestuia. Comandament central, baile legiunii...erau civilizati nene romanii astia. Si bine organizati. Ruinele s-au pastrat destul de bine, castrul era construit din piatra si caramida. Asadar puternic!
Intram pe traseu spre Cheile Turzii, cu Cheloo in fata monologand: "Sper sa nu trecem prin vreun Texas! (aviz amatorilor, Texasurile romanesti sunt cartierele de tigani de la marginea oraselor)"
Si ba da, trecem pe langa un card de negriciosi care ne intreaba, la vederea noastra echipati cu parazapezi daca suntem fotbalisti. Ii lasam sa se huzureasca si mergem mai departe. Trecem pe sub autostrada printr-un moloz clasa I, si avand in vedere ca plopii pe care a fost marcajul au fost taiati (asta ca sa citez ultima propozitie de la descrierea traseului de pe spatele hartii achizitionate) incepem sa ne orientam ochiometric. O luam putin prea stanga si trebuie sa urcam un deal sa ne reinscriem pe traseul ideal. Ne strecuram printr-o padurice de copaci-ciulini, se mai aude cate un scrasnit din dinti, cate o sudalma spusa in barba dar reusim. Ajunsi in varf, observam cum din dreapta isi ia zborul speriat un stol de rate salbatice, la vreo 20 de bucati. Supeeeer! Apoi zarim in zare cheile.
"Spre Chei"
Cald ca dracu', mergem mergem mergem si ajungem la Cabana Cheile Turzii, punctul in care se intra in chei. Ne racorim cu apa proaspata de la izvor, ne odihnim un pic, mancam si apoi intram in Chei.
In Chei inca zapada...peisajul foarte frumos...radem glumim, mergem, cascam gura in sus si in jos...Trecem o portiune mai nasoala cu gheata, apoi ajungem la pesteri.
Operatiunea "fratii Stinga salveaza alpinistul desub stanca"
"Lumina vs intuneric"
"Cascada inghetata"
"Știuca din umbra"
Urcam prima oara la pestera din dreapta, unde surpriza, inauntru stalactite si stalagmite din gheata...foarte tare! Admiram fenomenul, apoi exploram pestera pana unde e accesibila la lanterna.
Pestera din dreapta cheilor
Stalagmite de gheata
Inghetata moca
"Vulturul plesuv" (Cheloo)
Urcam apoi la pestera din stanga, pestera in care normal intrarea e interzisa, dar din care tocmai ieseau o gasca de francezi, unul din ei aproape in curul gol...doar cu o pereche de pantalonasi scurti. Viteaz baiatul, a luat-o in cur pe zapada la vale. Radem de ei un pic, dupa care ajungem la intrarea in pestera. Gratii si o placuta rupta cu "Do not pass". Bine, bine. Te puteai fofila printr-o gaura din grilaj, desprinsa probabil de vreun roman "speolog independent". Trecem rucsacii prin ea, apoi intram si noi ca sa admiram chipurile colonia de lilieci. De unde frate, probabil erau plecati in delegatie ca noi n-am vazut nici urma de ei. Si pentru cei care o sa-mi conteste actiunile in acest punct, le spun ca ne-am comportat civilizat in pestera, fara sa racnim ca niste bivoli in calduri sau maimute urlatoare.
Pestera Liliecilor
Intrarea
Operatiunea "Strecuratul"
La coborare, coboram atenti un mic perete aproape vertical. Frate-miu isi face poza cu primul lui perete escaladat. :)) Daca stia ce-l asteapta...
Ajungem in capatul cheilor si ocolim un pic ca sa traversam raul. Intram pe circuitul de culme pe partea stanga. Adi rupe 2 trante la rand, alunecand pe zapada. Rad cocosat de momentul hilar. Prin padure zapada, nici o urma. Nimeni nu mai urcase pe traseul asta. Urmam marcajul, dar urcam greu caci zapada e uda si grea. Suflam, inspiram, expiram, miscam alternativ bocancii, si intr-un final ajungem sus. Problema numarul unu: mie mi s-au udat bocancii. Urma sa fac bataturi ca deh, mai aveam o bucata buna de mers cu ei uzi, dupa cum aveam sa descopar. De deasupra admiram cheile, apoi ajungem la un indicator de unde marcajul ne joaca feste.
Cheile vazute de sus din stanga
Frate-miu racneste, tipa ca din gura de sarpe, scuipa venin, ca lui ii e foame si nu-l mai tin genunchii din cauza asta. Ii explicam ca toti suntem in aceeasi situatie dar ca e bine sa ne grabim sa ajungem jos. Raspunsul lui: "Pana mea ba! Bine mah...si o ia in fata ca un copil ofticat ca i-ai smuls topi topul din gura".
"Fomistul"
O luam frumos pe buza si la un momentdat dam de un marcaj vechi. Cheloo trece "târâș curiș" o portiune nasoala rau. In dreapta perete, in stanga rapa, si totul inclinat si la capat cu maracini. Ajuns dincolo ne incurajeaza. Trec eu, cu aceeasi tehnica, apoi frate-miu, cu fatzuica contractata de concentrare. Ne scrijulim amandoi mainile in maracini. Decidem toti ca e timpul sa mancam si ne modificam traseul, lasam partea din dreapta a cheilor pentru a doua zi. Chelione isi scapa fructele confiate intr-o rapa cu copacei si maracini. Radem de el, dar el ne ameninta ca se duce dupa ele. "Bah Cheloo, esti cu capul? cum plm sa cobori acolo, alea is duse. R: Nu ba, le vad!" Mancam, bem o gura de apa, Cheloo coboara dupa trofeul pierdut. Il strigam, ca nu-l mai vedeam, ne zice ca e bine si ne anunta fericit ca le-a recuperat. Se intoarce triumfator. Mai coboram un pic pe perete si ajungem in padure. Mandri si salvati! Totusi nema traseu...ne orientam si o luam pe nemarcate prin padure, iar la un momentdat dam in traseul marcat. Cand sa ajungem in chei, un ultim obstacol. O portiune de coborare nasoala, pentru ca era cu gheata si destul de abrupta. Ne fofilam incet, tinandu-ne de copaci si pietre, pana intr-un punct, cel mai nasol punct in care, taman acolo, ma ia pe mine un carcel la genunchiul drept de nu-l puteam misca. Caravana se opreste, eu ma vait, incerc sa-l misc dar e blocat. Cumva masez zona, il misc si isi da drumul. Ajungem in Chei. Suntem salvati din nou! :))
No bun acum faza era ca pensiunea la care eram cazati era pe partea cealalta, si cum era ceasul 17:30 nu mai aveam timp sa facem si circuitul pe deasupra pe partea dreapta ca se intuneca. Am decis sa mergem deci tot prin Chei. Apa crescuse destul de mult, avand in vedere ca peste zi s-a topit din zapada. Nu asta era problema. Problema era ca unele portiuni inghetasera si pe mine ma dureau talpile de numa' numa'. Aveam dupa cum urma sa constat vreo 4 basici. Asta e, strang din dinti si merg mai departe. Trecem pe rand fiecare obstacol intalnit pana cand la un momentdat se aude un ""OOOOOaaaaaaa sa-mi baaaaa.....zbuf, rasturnat pe spate, dupa care se continua si afirmatia, putin schimbata ce-i drept...pizda masii de gheata". Eram eu, am alunecat si m-am basculat pe spate cu picioarele in sus. Noroc ca am cazut pe rucsac si era moale. Baietii ma intreaba repede din spate daca sunt ok. Le zic ca sunt intreg, ma ridic si continuam mai departe. Slava cerului iesim din chei, mai facem 800 de m si ajungem la pensiune. Ne cazam. Momentul asteptat. Datul bocancilor jos. Toata lumea acompaniaza operatiunea cu lungi sunete gen "UUUUUU.......AAAAAAAAA.......DAA.........:))" Fericire suprema. Cu un ultim efort facem un dus apoi descoperim placerea suprema. Mersul cu picioarele goale pe un covoras din ala pufos. Cu talpile ravasite, sa faci asa ceva, e Dumnezeu pe pamant. Stam un pic in pat, inainte sa ne facem curaj sa mergem sa mancam. Frate-miu isi suna fufa sa o linisteasca, ca e bine, incepe sa vorbeasca cu ea prin mesaje pana intr-un punct cand....ia somn direct....:)) Rad cu Cheloo de primul erou cazut la datorie. Mancam, il trezesc si pe el totusi sa manance si il fentez cu clasica schema "ultimul strange masa". Se crizeaza el un pic dar il fraieresc ca pe vremuri. :)) Si luam somn toti, nu inainte sa aflu ca Dinamo a facut egal cu Rapid. Castig Steaua din toata povestea asta. Adorm surprinzator de greu, ma tot invart de pe o parte pe alta. Insa cu muzica in urechi, dupa 15 km de mers pe jos, totusi fericit si cu zambetul pe buze, iau somn total.
Va urma...
joi, 10 martie 2011
Revelatia zilei...
Moarte dinozaurilor din sistemul de invatamant! :)) Satul sa fiu invatat cu aceleasi metode "inovative" invatate acum 30 - 40 de ani, le urez celor care se agata de posturi pensionare placuta, acum ca ne ajuta si tehnica!
Si melodia zilei...
Hai bucurati-va de vremea buna, ca a venit primavara...;)
miercuri, 9 martie 2011
marți, 1 martie 2011
De martisor...revelatia zilei
Pai in primul rand de martisor ar trebui sa le pup pe toate gagicile pe care le stiu, si sa le urez o primavara meseriasa! O sa fac asta in mod virtual cu lumea cu care n-am facut-o in real life...
Uite dom'le o sarbatoare tipic si specific romaneasca care dupa mine ar putea fi exportata cu succes...ca deocamdata suntem importatori neti de astfel de chestiuni menite sa elimine sezonalitatea din societatile de consum. Vad ca Google s-a prins de asta si azi au schimbat prima pagina folosind ca tema clasicul siretel care insoteste martisoarele.
Bun, si unde-i revelatia zilei? :))Pai...gandindu-ma la exportul acestei chestiuni, mintea mi-a fugit inevitabil la o campanie de marketing. :)) Prima intrebare ar fi...ar trebui sa fie indreptata spre femei sau spre barbati? :)) Si raspunsul e evident...spre barbati! Bun, de aici pana la alcatui primul top 3 gagici care ar fi incluse in spotul in care eu, dupa ce am lucrat in prealabil la sala 1 an, ma indrept in bustul gol cu un martisor in mana spre ele, care au picaturi de ploaie pe pielea acoperita de un maiouas ud... (toata lumea o sa zica ca primavara nu merge ideea asta dar eu ma gandeam sa incepem cu martisorul in tari precum Italia, Grecia, Spania, tari cu o clima mai blanda si cu afinitati culturale asemanatoare, unde mai pui ca intre filmari am mai sta la soare/ cocktailuri...) a fost un singur pas. Iata deci dupa 23 de ani in care m-am ferit sa fac topuri cu femei vestite, si dupa certuri in liceu in care Laurentiu ma intreba daca as babardio pe Brittney Spears si eu ii raspundeam sec ca NU, caci as aparea oricum pe prima pagina a doua zi, si probabil asta m-ar face si mai vestit...primul si probabilul ultimul top 3 "Femei pentru care merita sa te umilesti, made by Bogdan", care se pare e definitiv si irevocabil.
Pe primul loc, femeia care ar merita un martisor adus in dinti, intre fiecare 156 partide de babardeala de 1 martie...doamnelor si domnilor...v-o prezentam pe Keira Knightly. (Pentru a respecta cutumele barbatesti vom prezenta la fiecare domnisoara, pentru o mai buna analiza, 2 poze...respectiv fata si corp).
:)) Stiu stiu, stiu la ce va ganditi toti! But she's....hu ha!
Pe locul 3: Audrey Hepburn, genul de femeie pentru care ai purta esarfa la gat, ti-ai lasa freza de beatles, ai purta ciocate si toate astea plimbandu-te intr-o decapotata Buick Rivera, roz, in drumul spre casa ei, doar ca sa o ciupesti de fund cand se ridica a doua zi din pat de langa tine...cu martisorul prins de camasa de noapte spunandu-ti "Tu est fou!". :))
Iar pe locul 2 Charlize Theron, femeia pentru care ti-ai cumpara pudel si l-ai lua cu tine la bere cu baietii doar ca stii ca ajuns acasa vei fi rasplatit cu un "sexy martisor" :)) doar pentru ca i-ai legat snuruletul alb rosu la mana...
Ordinea 1; 3; 2 se datoreaza unei mai vechi nehotarari de-a mea...:)) si da Charlize, azi, de 1 martie 2011 ai castigat tu! :))
Cat despre fetele care au primit martisor sau urari de bine de la mine azi, considerati-va undeva mai jos de locul 3, imi pare rau! :))
Cu postul asta am starnit probabil multi de "tipic masculin", "barbatii astia", "ce buna-i sa-mi bag", "ai de plm"
PS: Pt. Laurentiu... vedetele porno n-au fost luate in considerare :))
Astept sa ma contraziceti...pana atunci, gripat si pe medicamente care probabil au provocat delirul asta, va saluta...Bogdan
Uite dom'le o sarbatoare tipic si specific romaneasca care dupa mine ar putea fi exportata cu succes...ca deocamdata suntem importatori neti de astfel de chestiuni menite sa elimine sezonalitatea din societatile de consum. Vad ca Google s-a prins de asta si azi au schimbat prima pagina folosind ca tema clasicul siretel care insoteste martisoarele.
Bun, si unde-i revelatia zilei? :))Pai...gandindu-ma la exportul acestei chestiuni, mintea mi-a fugit inevitabil la o campanie de marketing. :)) Prima intrebare ar fi...ar trebui sa fie indreptata spre femei sau spre barbati? :)) Si raspunsul e evident...spre barbati! Bun, de aici pana la alcatui primul top 3 gagici care ar fi incluse in spotul in care eu, dupa ce am lucrat in prealabil la sala 1 an, ma indrept in bustul gol cu un martisor in mana spre ele, care au picaturi de ploaie pe pielea acoperita de un maiouas ud... (toata lumea o sa zica ca primavara nu merge ideea asta dar eu ma gandeam sa incepem cu martisorul in tari precum Italia, Grecia, Spania, tari cu o clima mai blanda si cu afinitati culturale asemanatoare, unde mai pui ca intre filmari am mai sta la soare/ cocktailuri...) a fost un singur pas. Iata deci dupa 23 de ani in care m-am ferit sa fac topuri cu femei vestite, si dupa certuri in liceu in care Laurentiu ma intreba daca as babardio pe Brittney Spears si eu ii raspundeam sec ca NU, caci as aparea oricum pe prima pagina a doua zi, si probabil asta m-ar face si mai vestit...primul si probabilul ultimul top 3 "Femei pentru care merita sa te umilesti, made by Bogdan", care se pare e definitiv si irevocabil.
Pe primul loc, femeia care ar merita un martisor adus in dinti, intre fiecare 156 partide de babardeala de 1 martie...doamnelor si domnilor...v-o prezentam pe Keira Knightly. (Pentru a respecta cutumele barbatesti vom prezenta la fiecare domnisoara, pentru o mai buna analiza, 2 poze...respectiv fata si corp).
:)) Stiu stiu, stiu la ce va ganditi toti! But she's....hu ha!
Pe locul 3: Audrey Hepburn, genul de femeie pentru care ai purta esarfa la gat, ti-ai lasa freza de beatles, ai purta ciocate si toate astea plimbandu-te intr-o decapotata Buick Rivera, roz, in drumul spre casa ei, doar ca sa o ciupesti de fund cand se ridica a doua zi din pat de langa tine...cu martisorul prins de camasa de noapte spunandu-ti "Tu est fou!". :))
Iar pe locul 2 Charlize Theron, femeia pentru care ti-ai cumpara pudel si l-ai lua cu tine la bere cu baietii doar ca stii ca ajuns acasa vei fi rasplatit cu un "sexy martisor" :)) doar pentru ca i-ai legat snuruletul alb rosu la mana...
Ordinea 1; 3; 2 se datoreaza unei mai vechi nehotarari de-a mea...:)) si da Charlize, azi, de 1 martie 2011 ai castigat tu! :))
Cat despre fetele care au primit martisor sau urari de bine de la mine azi, considerati-va undeva mai jos de locul 3, imi pare rau! :))
Cu postul asta am starnit probabil multi de "tipic masculin", "barbatii astia", "ce buna-i sa-mi bag", "ai de plm"
PS: Pt. Laurentiu... vedetele porno n-au fost luate in considerare :))
Astept sa ma contraziceti...pana atunci, gripat si pe medicamente care probabil au provocat delirul asta, va saluta...Bogdan
Abonați-vă la:
Postări (Atom)