Mai tare ca Bear Grylls partea II

Adicalea ziua 2 din excursia din week end.
Traseu: Petrestii de Jos - Cheile Turzii - Cheile Turenilor - Tureni  - Cluj
Aceeasi componenta





Deschid un ochi ca o nevastuica speriata, ma uit la ceas...8 dimineata. As mai bujini inca vreo 5 ore, inca ma resimt dupa ziua de dinainte. La dracu', Chelione a zis ca ne trezeste mai repede, cand se intoarce de la cafea, se pare ca si el prefera sa doarma mai mult.
Ne trezim greut, ne spalam si ne punem sa mancam. Infulecam rapid merindele care le mai avem. Ne mai ramane cate un sandwich si un pachet de biscuiti pentru ziulica de duminica. Ne echipam corespunator si plecam la drum.
Afara un aer curat de primavara si o temperatura ideala pentru mers, cu un vant usor, mirific. Azi port la "sapca de scandal" pana de acvila pe care am gasit-o cu o zi inainte. Ca un adevarat muntoman. :))
La 10 intram pe traseu, nu inainte de a ne face plinul cu apa proaspata de fantana de la un localnic. Incepem sa urcam incetuc incetuc versantul din dreapta al cheilor. Destul de urcat si azi. Totusi constatam ca in lipsa zapezii ne miscam mult mai cu talent. Ajungem sus, priveliste beton. De pe partea asta cheile se vad mult mai meserias. Si muntii in zare...pacat ca cerul nu e chiar limpede...Ne tragem in poze, filmam, admiram si tragem aer proaspat in piept. Ah, faina senzatie. Libertate...libertate, si mai multa libertate! Ce dor imi era...Apoi incepem sa coboram...baietii mai in fata, eu mai in spate, avand probleme cu talpile dupa ziua dinainte.

Cu "Master Sherpa"

"Bogdanescu"

"Multiskilled Cheloo"

"Freeeeeedom (replica din filmul Brave Heart)"

"De sus"

"Coborare"

Ajungem dupa vreo 2 ore la Cabana Cheile Turzii. Surprinzator, duminica erau mai multi turisti. Unguri, romani, de toate nationalitatile. Toti veniti insa pentru plimbari lejere prin chei. Unii la gratar, deci cu muzica din masina data la maxim, parcata oblic pe un deal, langa locul de gratar. Altul cu un motor de cross se lua la tranta cu un deal mai inclinat. Un tata ii explica copilului sau ca-l duce in "defileu" imediat. :)) Saracul copil...
Mai multe familii venite impreuna stau la o masa de piatra. Barbatii si-au desfacut berile si le savureaza vorbind intre ei. Femeile trag de ei sa vina la plimbare. Unul dintre ei le trimite la plimbare spre padure, "in partea aia", ca ei stau acolo si vin mai tarziu. Copiii sunt expediati si ei. Fetele se lasa fraierite usor, probabil din cauza ca au doi cromozomi X... ramane un baiat cu o pusca care nu pune botul decat cand tatal ii explica ca "el trebuie sa insoteasca fetele cu pusca ca sa le pazeasca de lupi" asa ca el isi ia rolul de salvator in serios...si ei isi beau berea in continuare linistiti....:)) Viata de barbat clasic...pacat totusi...bere se poate bea cu baietii in alte circumstante, daca tot te-ai obosit sa iti cari si familia pana aici, macar ocupa-te de ea...Mancam si ne odihnim un pic...mai avem de facut conform marcajelor 10 km pana in Cheile Turenilor...deci cam 3 ore. Nice, dar nu pentru talpile mele. Baietii se duc dupa apa si ma cruta, dupa care plecam. Putin mai sus in padure, Chelione, se opreste brusc cu un "Stati BA!" zis destul de tare si precipitat. Observam miscare in padure...3 caprioare fug dinspre izvor. Se opresc putin. Le admiram. Cheloo vrea dar nu apuca sa le filmeze. O luam la pas din nou. Si mergem, si mergem, iesim din padure...pe un drum de tara. Mergem din nou, pana cand observam pe un stalp ca e doar marcaj punct galben. Imi aduc aminte de harta, ceva nu e in regula. Ne oprim, scot harta, ne uitam...se slobozeste spre cer un "cacat virtual!" ...marcaj de cumetrie, nu puteau pune o sageata cand s-au bifurcat traseele? Foarte prost marcata bucata asta...o luam ochiometric pe o curba de nivel si urcam un deal sa vedem cam pe unde suntem. Al dracului simt de orientare, am iesit exact unde trebuia...mandru nevoie mare prind putere sa imi calc talpile in continuare. Ajungem la o cariera...si de acolo zarim autostrada. Un monstru in calea noastra. Coboram pana la ea, gard nene...traverseaza daca poti. Vedem o trecere pe sub ea la vreun km in sus. Intre timp baietii se duc sa vada ce e in jos. Se intalnesc cu un mos pe un scuter care le explica ca imediat mai sus e un pod pe care se poate traversa. O luam incolo...imediat mai sus pe dracu'...vreo 2 km de mers. Sanatate curata pentru talpile mele. Se lasa cu maini puse palnie la gura pentru "urari de bine" venite nu din strafundul inimii ci din al talpilor. Prezentam in continuare ordinea: Ministerul Transporturilor, Elena Udrea, nenea cu scuter cu sfaturile lui. Frate-miu, azi in forma de invidiat se razbuna pe mine dupa comentariile mele la adresa lui din ziua anterioara..."ce ba? O fi naspa, huh? R: Gubitz, azi ti-ai luat pranzul si esti in forma? Ieri de ce nu comentai? Azi ai energie in jenunchi? Faci pe Mihai Viteazul?" Si tot asa...Cheloo asista razand la toate intepaturile noastre. O luam apoi pe camp spre cheile Turenilor. Hotaram sa mergem pana in capatul lor pe sus prin dreapta si sa ne intoarcem prin ele. Planul stabilit se pune in aplicare dupa ce traversam un camp pe jumatate arat.

"Parte din cheile Turenilor vazute de sus"

"Alta parte...:))"

 Coboram prin padure pe un traseu nemarcat ca sa scurtam. Cam abrupt asa ca iau din nou un trantoc de toata frumusetea. Frate-miu rade de mine, ca arat de parca m-as fi cacat pe mine la propriu, dat fiind ca am cazut in fund pe pamant umed. Incearca sa ma si pozeze, "ca sa ma aiba la mana".

"Sol brun de padure...:))"

Fix. Pe mine? Eu, regele care este suzeran si peste amazoane? :)) Ajungem jos, plin de grataristi...toti se uita la noi deparca suntem picati din cer. Ma gandesc ca asta inseamna ca nu prea se fac traseele de pe aici. Lucru de altfel pe care aveam sa-l constatam. Ajunsi la un minibar, Cheloo intra sa isi ia o cafea si intreaba de starea traseului. Primeste asigurari ca "e practicabil, nu e nici un pericol, dar marcajul e cam nasol". Alt sfat prost dat in necunostinta de cauza, dupa cum urma sa constatam.
Mergem vreo 25 de m si dam peste primul obstacol major. Cheile fiind inguste traseul serpuia cand pe o parte cand pe alta. Asa ca trebuia sa traversam constant raul. Si temerea noastra de sus s-a adeverit. Raul era umflat de topirea zapezii din timpul ultimelor zile.

"Podulet de gheata"

"Exploring..."

"De aici incotro?"

Prima trecere o facem pe un pod de gheata, sub privirile unor tineri cocotati sus, pe un traseu ce cobora la crasma de la intrare. Cheloo avea sa isi arate a doua lui calitate. Prima ar fi stamina...slab ca un somalez se translateaza "cel mai cu talent", un fel de capra neagra. Numai ca nu e capra si nu e neagru. :)) A doua ar fi ca are sange in instalatie. Baiatul asta i-a dat cu cocot inainte prin niste locuri de ziceai ca are experienta de alpinist. 2 calitati esentiale pentru a prelua rolul de serpas sef in expeditiunea noastra. Trece asadar cap de pluton. Urmeaza traversarea podului..."Bah s-o rupe? Hai ca il testam cu betele...pare gros"...Podul tine, trece Cheloo, trece frate-miu crispat ca un morcov asezat la picioarele unui iepure din specia urias belgian. :))Isi ranjeste totusi mufarina triumfator prin fata camerei de filmat odata ce operatiunea "traversatul" a luat sfarsit. Ultimul trec eu si culegem aplauzele privitorilor de sus, care se oprisera sa ne urmareasca daca o sa luam apa la tribord. Inaintam incet, si incepem sa intalnim portiuni din ce in ce mai dificile, de aici nu mai avem nici poze caci am fost prea ocupati cu traversatul cheilor. Ii dam cu cocotz mai ceva ca in Retezat, cu Cheloo deschizator de drumuri, "calculator" de trasee si intinzator de mana la nevoie. La un momentdat urcam nevoiti fiind pe un perete destul de mult, si incet incet incep sa uit de basicile mele datorate marsului din ultimele 2 zile. Ne invingem si ultima umbra de frica de inaltime care mai ramasese in noi. Pe langa treaba cu cataratul, trebuie sa ne strecuram si prin tufe de habar n-am ce copac pitic care insa intepa ca dracul si te imblegadareai in el imediat. Dupa cum avea sa recunoasca la final, viteazul meu fratior a ajuns la un momentdat sa treaca prin aceste obstacole "rupandu-si carnea de manz" aproape fara sa-l mai intereseze. Toata treaba asta cu urcatul si coboratul spre rau dureaza destul de mult, asa ca ne trezim la un momentdat, mai exact la 6 jumatate seara ca mai avem de mers destul si e tarziu. Ajungem la o cascada cu debit mare ce blocheaza trecerea mai departe. Daca inainte construisem in unele locuri podulete din trunchiuri si pietre sa putem traversa fara sa ne udam, aici era imposibil. Sau asa am crezut noi. Peretele din dreapta nu se poate escalada. Cel din stanga ar prezenta unele sperante. Si aici isi dovedesc utilitatile betele de trekking si parazapezile. Cheloo bungheste ca un adevarat cercetas o piatra sub apa tulbure pe pipaite. Indeajuns cat sa calci cu un bocanc pentru a ajunge la urmatoarele pietre, iar apoi, mai departe pe urmatoarele, pe langa un perete vertical, pana pe o zona cu gheata si de acolo sa urcam un perete mai abrupt. Trecem pe rand pasand si betele caci aveam 2 perechi si eram 3. Urcam in sus cu speranta sa iesim cumva din chei inainte sa se intunece. De acum asta era problema care ne preocupa cel mai mult. Bidonul de 2 l cu apa cazuse de pe rucsacul meu in timp ce urcam intr-o zona inaccesibila. Facem calcule. Scenariul cel mai prost: Inoptam in chei, mai avem 1 l de apa, si nu avem o zona mai inalta unde sa ne retragem, deci daca creste nivelul apei am intrat in cacat. Urcam pana sub un perete vertical. Cheloo isi lasa rucsacul si pleaca in recunoastere in sus, sa vada cum sta treaba. Serpasul urca si traverseaza o zona nasoala de tot. In timpul asta ca sa nu pierdem timp si sa dispara lumina studiez care ar fi celelalte posibilitati. Zona din dreapta pare mai usor de urcat, cel putin pana intr-un punct si se pare ca avem posibilitatea sa iesim din chei, insa nu se vede pana in varf. Cheloo ne face semn ca nu se poate si coboara inapoi. Stau cu inima cat un purice pana trece portiunea naspa pe care s-a bagat, si imi castiga definitiv tot respectul. Sedinta de urgenta. "Bah tre sa iesim din chei ca se intuneca. Ne udam si gata, asta e, daca nu se poate traversam asa." Avem jumatate de ora, pana se inopteaza. Ocolim pe sus cascada. Trecem raul incet eu primul. Totul bine si frumos pana la mal...gheata se rupe si intru in apa pana peste parazapezi si deci iau apa. Frate-miu la fel. Cheloo reuseste printr-un miracol sa treaca fara sa se ude. Incepem sa urcam si se pare ca o sa reusim sa iesim din chei. Ultima bucata o facem la lanterna. Ajungem sus si ne felicitam reciproc. Vorba lu' frac'miu: "am fost la o jumatate de ora ca sa ajungem intr-o situatie gen I shouldn't be alive" :)) cu circumstantele atenuante de rigoare. La lanterna mai avem de mers o bucata de mers insa nu ne mai sperie. Problema noastra era acum cu ce ajungem in Cluj. Il sun pe Marius sa imi comunice daca mai sunt maxiuri din turda. In timp ce vorbesc cu el, realizam dintr-o data ca am dat intr-o stana. Cainii incep sa hamaiasca. Cum ramasesem in urma le strig baietilor "Gruparea!!!!" :)) Ne grupam si incercam sa ocolim stana. Frate-miu in stilul sau caracteristic, atunci cand trece pe langa caini de stana care latra, incepe sa isi comenteze politicos in barba "Da da, hai hai...stiu si eu! bine, bine!" purtand un dialog imaginar, ca sa-si faca curaj. |Trecem si pe langa stana, aflu ca ultimul maxi ar fi la 19:30 sau 20. E si 35. Vedem un gagiu care scoate apa dintr-o fantana. Marim pasul si ne refacem rezerva de apa pentru stat la ocazie. Galgaim si ca sa ne refacem fortele. Mai avem 15 minute pana la "coscorobeata" unde se sta la ocazie. Ultimii pasi imi par cei mai greu, talpile mele sufera cu stoicism ultima bucata. Ajungem la drum, traversam si la un momentdat, cand mai aveam 50 de m pana la statie vedem cum ultimul autobus trece pe langa noi. Facem semn cu lanternele, degeaba. Am ratat la 5 minute ultimul autobus. Va trebui sa mergem cu ocazie. Facem schema cu batul scurt sa vedem cine va pleca primul daca trebuie sa spargem gasca si sa mergem pe rand. Frate-miu are onoarea sa-i surada zeita Fortuna. In gandul meu ma gandesc cum as putea sa-l fraieresc dar situatia este fara iesire. Respect norocul resemnat. Infulecam tremurand un pachet de biscuiti si alune. Biscuim asadar supti de foame si extenuati de efort...Ne refacem fortele incet incet. La un momentdat apare Nea Mihai, un fost montagnard in tinerete, pe jumatate beat si cu o traista in spinare. Mergea la lucru in Cluj, era pe tura de noapte. Intra cu noi in vorba vazand ca avem parazapezi si ne intreaba daca am fost in Cheile Turului. Incepe o lunga discutie cu el, si vazand ca am fost prin multi munti pe care i-a batut si el in tinerete decide ca va vorbi cu soferul dubei sa ne ia si pe noi pana in Cluj. Asteptam cam 2 h, timp in care discutam una alta cu Nea' Mihai si ne miscam picioarele continuu, caci incepeau sa ne inghete. Am avut noroc ca n-a fost mai frig ca ne inghetau cartoafele. Vine si duba. Fericire mare, avem si loc sa stam jos. Nea' Mihai ne vinde si ultimul pont: "Ba baieti, sa nu dati mai mult de 10 RON pt toti." Respectam sfatul. Avem un noroc chior, duba ne lasa la benzinaria Moll de pe Dorobantilor. Sunam acasa sa linistim populatiunea. Tura s-a incheiat cu succes la 22:30...Ma tarasc cu un ultim efort pana acasa, dau bocancii jos, fac dus, dau hai faiv cu baietii il felicit in mod oficial si solemn pe Cheloo dupa care iau somn legendar.