sâmbătă, 25 decembrie 2010

In care se povesteste cum ne-am dat cu saniuta intr-un vulcan...stins! :))


Din capitolul "ce mama dracului fac interesant in vacanta pe acasa", la Cluj s-a desfasurat in saptamana de dinaintea vacantei operatiunea de asezare tactica a planurilor. Concluzia a fost ca va trebui sa trag un sanius strasnic. Bine, nu oricum...cu o camera de tractor. Ajuns acasa am constatat ca e al dracului de greu sa faci rost de o camera de tractor, asa ca ne-am rezumat la clasicul sanius. Planul schimbat avea sa fie insa de bun augur. Asadar il iau pe frate-miu, pe Misulica si pe Chelione si o taiem pe la ora 11 spre Balvanyos. Intotdeauna zapada tine pana fix inainte de Craciun. Parca e ceva facut. Insa noi eram incapatanati..."sigur gasim noi ceva zapada", iar ca masura de precautie ne blindam si cu ceva nailoane, sa trecem la clasicul "dat cu sacul" daca zapada n-o sa fie destula pt sanius. Ajunsi acolo constatam ca nu merge cum ne imaginam noi. Dam vreo cateva ture cu sacul...care mergea totusi mai bine, in afara de faptul ca partia se termina cu un semi-sant care il facea pe Cheloo sa scoata, de fiecare data cand trecea prin el, "sunete de ratusca cu care faci baie", ca sa il citez pe frate'miu. :))Desigur Chelione a adus un termos cu vin fiert. Si da, o da, te ungea pe suflet desi nu era atat de frig.

"Dupa prima repriza de sanius, la un vin fiert si o vorba, aruncand cu bulgari in cameraman"

Dupa ce am mai explorat un pic cetatuia mica de la Balvanyos si ne-am adus aminte de cum veneam aici in excursii la sanius cand eram in generala, iar Misu ne-a povestit cum credea el ca sub ea "era scheleti" :)), ne-am gandit ca n-am mai facut de mult un om de zapada. Bine bine, ditamai handralaii, sa ne punem acum sa facem om de zapada? Pai da, dar nu oricum, hai sa facem unu care nu poate fi facut de copii. Si cum ar veni asta? :)) Simplu, sa fie HUGE!:)) si ne-am apucat de treaba. Ne-am ajutat de sanii, am ridicat 4 oameni, ne-am chinuit, am impins, am gemut, am ridicat, am coordonat actiunea si intr-un final...a fost gata!


Operatiunea "Munca faraonica"

Rezultatul operatiunii "Munca faraonica"


Recordul meu personal in ceea ce priveste constructia de oameni de zapada


"Eu si omul"


"3 din 4 constructori" - unu era dupa aparat

Dupa actiunea "Omul de zapada" am plecat la Lacul Sfanta Ana. Acolo urma sa avem o surpriza cat se poate de placuta. In varf oprim putin intr-un punct de belvedere. Frumos.

"Belvedere"

Ajunsi, lasam masina la punctul unde se plateste taxa, il intrebam pe "ranger" daca mai jos e partie si ne zice ca daca avem sanii cu talpi de metal nu crede ca o sa mearga in schimb putem inchiria cu 20 de RON din alea cu talpici de lemn sau schiuri in loc de talpici. DA' DE UNDE! A fost cel mai tare sanius ever and ever. Misu urma sa coboare cu frate'miu, eu si Cheloo separat, caci aveam doar 3 sanii. Ne dam asadar drumul. Vreo 6-7 minute mers in continuu...viteza si lacrimi lasate in spate...si tipete de entuziasm...Ca pe vremuri...Cheloo in fata, se pare ca sania lui avea mai multi "cai putere"...ajungem la lac, unde surpriza...priveliste de vis...o ceata plutea pe lacul total inghetat dandu-ti impresia de lume de basm. Liniste...savuram peisajul, apoi o luam din nou in sus pentru o noua tura.


"Pe lac"

"The other world"

Misu renuntase pe motiv ca nu mergea in doi...asa ca ramasese in urma pe jos...il intalnim pe drum si incepe sa bombane cand aude ca o luam iar in sus. Il fentam cumva si dupa negocieri, Cheloo ii cedeaza sania urmand sa vina in decapotabila mea. Ne dam drumu'...frate-miu zboara ca un zmeu, eu cu cheloo mai greutz la inceput dar apoi ca pe pista de curse...mergem, mergem, ne intrebam de ce totusi Misu nu ne depaseste...ajungem jos asteptam un pic si surpriza....Misu apare si el, in fundulet pe sanie, ca un incepator...:)) hohote de ras. "Ba da' de ce nu mergi pe burta ca e mai fain si prinzi viteza mai mare! - O ba, nu incap e prea mica sania!" Asadar Goliat nu se distreaza la sanius precum un midget. :)) Ii mai intreb pe baieti daca mai vor o tura...stramba din nas...nu mai au chef de urcat...il iau pe frate-miu si plecam sa mai dam una. Pe drum 2 gagici pe o sanie...incearca sa struneasca sania mai mult din funie ca pe un cal...tipa, se indreapta spre sant, in loc sa coteasca cu picioarele ele trag mai mult de funie intr-o parte intr-un gest de "HOO, calule".
Radem in barbasi am o revelatie: probabil al doilea motiv pentru care baietii si-ar dori tzatze...e sa stea pe moale cand se dau pe burta cu sania! :)) Urcam sus, ne dam din nou drumul....feerie...ajungem jos, mai contemplam putin peisajul si plecam in sus. Il laudam pe Misu ca nu mai trimite mesaje domnisoarei cum facea in vara dupa fiecare miscare("Acum m-am suit pe sanie, imi dau drumu' ! sau Acum am ajuns jos, a fost fain!"). La plecare observam placuta cu sfaturi educative pentru turisti. Observam ca la Lacul Sfanta Ana, n-ai voie sa bati cerbul. :))


"N-ai voie sa bati cerbul"(stanga jos)

Hotaram sa mergem sa mancam ceva "La cetate"...Frumos local...frumos meniu...mancam pe saturate si iata, Misu se dezminte...incepe sa trimita mesaje, incepe sa se planga ca el trebuie sa ajunga acasa. Va merge la colindat la socrii si trebuie sa se pregateasca. Cheloo calm il indeamna sa-l lase sa savureze mancarea, pentru el un tip fara socrii lucrurile astea n-au valoare.:)) Ii dau dreptate, savurand vinul fiert. Baietii mananca o ciorba de fasole in coaja de paine. Cu frate-miu facem 50/50 un platou specialitatea casei. Savurez vinusteul in continuare, e cel mai bun care l-am baut vreodata, probabil lamaia o fi de vina! La un momentdat se da semnalul: "Catre cashi!" A fost o iesire la superlativ. Plecam acasa multumiti ca ne-am distrat cum o faceam in iernile de mult apuse. Fericiti. Si totul se incheie adormind pe melodia Dean Martin - Let it Snow.
IT WAS LEGENDARY! :))
Craciun Fericit!

joi, 16 decembrie 2010

Wild wild east!

"What we've got here is failure to communicate.
Some men you just can't reach...
So, you get what we had here last week,
which is the way he wants it!
Well, he gets it!
N' I don't like it any more than you men."

Mda....e al dracului de greu sa fi idealist printre oamenii din ziua de azi! Sau macar entuziasmat si entuziasmant.
Hai sa ne aducem aminte...de DETALII!!!


luni, 13 decembrie 2010

Today winter was stupid!


Cat de bine se asociaza culorile cu anotimpurile....si sunetele....Pasesti cu bocancii prin nameti....e ger, zapada scartaie...si fulgi mari de zapada cad contribuind la albirea peisajului. Vantul nu bate, pasarile nu canta, padurea nu se misca...totul e incremenit in nemiscare, totul doarme, totul asteapta...totul e alb. Rar, in locurile neumblate de oameni...vezi cate o urma...ciudat lucru urmele iarna...is ca un fel de amintiri..."pe aici a trecut sigur un lup"...sigur...ca si in cazul amintirilor bine intiparite... Putinul da certitudine...Si cerul e la fel...fara culoare, fara viata...iar daca vreo pasare zboara, o face zgribulita si din cine stie ce nevoie...nu degeaba exista expresia "are sufletul de gheata"...adicalea fara viata, fara simtire, mat, fad, rece...inexpresiv. Ignoranta e in fond un fel de asteptare...la fel cum metabolismul incetineste tot ce e viu iarna...in asteptarea vremurilor "mai bune". Pe de alta parte ai verdele si albastrul...zugravite la orizont in paduri si cer de vara....cu brazi care freamata, cu pasari ce canta in ei, cu cer albastru pe care alearga schimbatori nori manati de vanturi calde...modificandu-si mereu forma in mii de figurine curgand fluid spre zari...si pasari care zboara calm si fara graba...bucurandu-se parca de caldura soarelui si de curentii prielnici...e o vreme de lafaiala in entuziasm si viata...E cald si bine, si o vreme de facut amintiri...o vreme in care lupul nu lasa urme ci alearga fara griji...si iar aberez in asteptarea verii. Anu asta n-am chef de iarna, n-am chef de Craciun, n-am chef de rev. So maybe I'll be a Mr. Scrooge this year! N-am chef de nimic...doar de vara si munti si sunet de cascade ascunse in locuri de care majoritatea oamenilor nu au habar. Chef de deshidratat si potolit setea cu apa de izvor rece de munte. Chef de stat pe stanci la inaltime. Sau de stat pe spate in iarba verde si privit cerul. Caci toate astea te incarca si te linistesc. Azi...una din zilele alea in care te simti ca un acumulator descarcat. Some chill out music should solve this shit! ;)

luni, 29 noiembrie 2010

Oameni...



"Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?" - Mircea Eliade


Oameni?
Oameni...zeci de oameni...mai inalti, mai marunti, mai tineri mai batrani...unii care ti-au zambit, te-au facut sa zambesti si sa te simti ca un beagle care face aport pentru o pernita de "chappy", unii care s-au incruntat in fata ta cum se incrunta cerul la furtuna si te-au tulburat cu un suvoi de desnadejdie....unii prietenosi si cu darul de a incuraja, altii cu vesnica frica in suflet ca maine va veni sfarsitul...unii grabiti in vesnica lor viata papitanta si aparent dezordonata...altii calmi si ordonati cum e ziua de marti fata de luni...dar toti revelatori daca ii privesti atent...Si toti iti sadesc ceva in suflet...toti iti daruiesc o picatura de "ceva" pentru a-ti prepara viata ca pe o licoare fermecata dar unica...Si ce gust va avea in final paharul asta? Va fi o lacrima sau un zambet? Va fi lumina sau intuneric? Mana stransa in alta palma sau intinsa spre geam intr-un ultim gest de Don Quijote?
Oameni?
Oameni...va multumesc!

joi, 11 noiembrie 2010

Uite dacul....




Cica romanii ardelenii au tinut totdeauna steagul romanismului sus, daca privim istoric...eu am impresia in ultima perioada ca il tin mai sus basarabenii....ia uite cum canta dacul de peste Prut! Saraci saraci dar nu cu sufletul! Mai definiti cuvantul valoare fara sa luati in calcul muzica populara...si vorba lui Tutea, "sunteti ca sarpele in răzor"...adicalea sireti si speculanti...sau alunecosi...spune-i cum vrei!







luni, 8 noiembrie 2010

Miorita...




................................

"Dar cea Mioriţă
Cu lîna plăviţă
De trei zile'ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
"

.....................................

"Că l'apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul Ungurean
Şi cu cel Vrâncean!
- Oiţă bîrsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In cîmp de mohor,
Să spui lui Vrâncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă îngroape
Aice pe- aproape
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;"

................................

"Ş'oile s'or strînge
Pe mine m'or plînge
Cu lacrimi de sînge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m'am însurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa;
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi;
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!"

...........................

"Tu Mioara mea,
Să te'nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m'am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.

Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C'am avut nuntaşi
Brazi si păltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!..."

Cata dreptate avea Eliade....

"Mesajul cel mai profund al baladei il constituie vointa pastorului de a schimba sensul destinului sau, de a preface nefericirea lui intr-un moment al liturgiei cosmice, transfigurandu-si moartea in nunta mistica, chemand pe langa el soarele si luna, proiectandu-se printre stele, ape si munti. .... Afland ca soarta i s-a decis, pastorul nu se lamenteaza si nu se abandoneaza disperarii, nici nu incearca sa anuleze sensul lumii si al existentei, demistificandu-l cu turbare iconoclasta si proclamand nihilismul absolut ca singur raspuns dat revelatiei absurdului. Raspunsul sau e cu totul altul: preface nenorocul care-l condamna la moarte intr-un mister al tainei nuntii, maiestuos si feeric, care in cele din urma ii permite sa triumfe asupra propriului destin. ..... " - Mircea Eliade - "De la Zalmoxis la Ghenghis-Han"

luni, 1 noiembrie 2010

Modele demne de urmat...Petre Tutea


Petre Tutea...unul din idolii mei. Un om cu o coloana vertebrala extraordinara. Unul din cei care faceau parte din gasca de la Capsa...vestita cafenea din Bucuresti in care se aduna elita romaneasca. Un focar de infectie cu idei superioare... Nascut la 1902, intr-un sat romanesc, probabil purtand amprenta taranului autentic in suflet. Avea sa ajunga insa un "taran imperial". Termina apoi facultatea de drept la Cluj, apoi isi continua studiile la Berlin unde studiaza formele de guvernamant si ajunge doctor in economie politica si drept. Apoi devine discipol al lui Nae Ionescu, si incepe o colaborare cu multi intelectuali care urmau sa se inscrie apoi in elita interbelica a Romaniei. Noica, Eliade, Vulcanescu...nota bene, straluciti exponenti ai legionarismului interbelic. Ajuns Ministru al Economiei in guvernul legionar, Tutea avea sa sufere consecintele acestui fapt in momentul venirii la putere a comunistilor. Elita intelectuala a Romaniei trebuia curatata, pentru ca aceasta tara sa poata fi usor dominata. Sta in inchisoare pana in 1964, inclusiv la Aiud. Prieten cu Cioran dar atat de diferit fata de el...Daca Cioran, alege calea Parisului, unde isi va capata titulatura de "nihilistul cel de pe urma", negand orice rost si orice Dumnezeu, Petre Tutea isi urmeaza drumul vietii in Romania, cu convingeri supreme ca apartine unui popor "greu de istorie si cu un viitor stralucit" . Dumnezeu este alta coordonata de baza in filosofia de viata a lui Petre Tutea ilustrata poate cel mai bine in vorbele: "Fara Dumnezeu omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si se indreapta spre nicaieri". Constient ca orice mare personalitate de vocatia sa, afirma "Scriu din cauza comunistilor, care nu m-au lasat sa-mi implinesc vocatia reala " insa puterea de a fi drept in judecata nu il impiedica sa treaca peste suferintele cauzate de acestia si sa afirme ca Ceausescu a fost patriot. Sa lasam insa cateva filmulete sa vorbeasca despre un astfel de om.
Cel mai mult m-a impresionat interviul de pe patul de moarte.






Si unul lung...dar care merita...

mai multe pe www.tutea.ro. Ma intreb ce s-ar intampla in Romania daca elevii ar invata despre Tutea la scoala. Sau daca ar fi mediatizat mai mult.




duminică, 24 octombrie 2010

A venit toamna, si primavara, si vara si tot!:))


Cateodata, in aglomeratia zilelor cotidiene si in valtoarea in care te afunzi cu buna stiinta si placere, caci iti place sa traiesti viata intens, se intampla lucruri. Lucruri frumoase, simple si subite. Si totul incepe prin faptul ca, odata ce te hotarasti te calmezi. Devi calm si zambitor. Ce inseamna sa fi hotarat? Inseamna sa ai certitudinea aia interioara ca ce se intampla e bine si ca orice forma de indoiala sau purtare nenaturala dispare subit. Si mai inseamna ca ai luat decizia din prima, fara sa eziti. Fara calcule, integrale si alte aplicatii practice ale unor teorii care se pare nu functioneaza in cazul tipelor cu personalitate. Desi nu s-a demonstrat stiintific treaba asta! :)) Se creaza o stare de confort inconfundabila cand iei decizii asa. Niciodata n-am vazut un zambet mai dragut, sunt cat se poate de sigur. Si o privire...indeed! ochi maaari si cu sclipire aparte intalnita doar la persoanele de calitate. Pe urma a doua zi e un soare cald si mergi la belvedere...te plimbi si un miros de toamna iti gadila narile pt prima data anul asta. E clar daca simti mirosul de toamna. Stii si tu prietene, nu in fiecare zi esti capabil de asa ceva...Dar esti sigur ca ziua de azi a fost atat de frumoasa din cauza ei. Universul lucreaza in favoarea ta. Pe urma ai chef sa te dai cu bicicleta...dupa vreo 4 ani...:)) Si te mustrezi ca ai prostul obicei de a te stramba in poze...Zambesti si zambesti iar la gandul ca vei zambi toata ziua. Lucrurile astea nu sunt intamplatoare...exista o conspiratie, sunt sigur! Insa de data asta e o conspiratie catre bine....daca nu cumva catre perfect :)) Si de ce va zic eu chestiile astea? Ca asa-i cand esti entuziast! Si sunt...al dracului inca de mult! Cumva trebuie sa ajung pe munte, acolo gandesc cel mai limpede. :))Hai cu vremea buna in week end!

Bah de cand nu m-am mai uitat la filmuletul meu preferat! :))


duminică, 17 octombrie 2010

Pt ca azi se joaca Dinamo - Steaua


Caterinca totala, azi e ziua marelui derby...sa prezentam in continuare cateva faze din curtea cainilor....

Capitolul 1:Torjica marele stelist:


Capitolul 2: Borcica se pregateste de Champion League


Capitolul 3: Borcica multumeste Tatalui din cer, Autostivuitorul pentru Champions League:



Capitolul 5: Borcea isi sparge nasul :))


Capitolul 6: Borcea il inlocuieste pe Dorel in reclama cu Unirea :))


Capitolul 7: Imnul lui Dinamo, sa te caci pe tine de ras, nu alta!


Capitolul 8: Andone ii arata muie lu' Ceasca mic :))


Capitolul 9: 300 de fazani pt Dinamo


Capitolul 10: Un tata dinamovist isi invata copilul sa creasca ca un adevarat spartan


Si pt femeile care nu inteleg: :))


Si acum sa ne pregatim de meci! Forta STEAUA!

vineri, 15 octombrie 2010

Stare

Astazi ma simt balcanic...la fel de balcanic ca Bregovic sau Kusturica :)) ia mai luati-va mah vestul si plecati acasa...Pe maine, cand revin in UE!







Eh lici, lici, dodji malo cici
=Eh little girl, little girl come to your uncle
Eh da te cica malo kalaise
=So that your uncle caresses you a little
Eh od koljena pa gore na vise
=From the knees and up

CHORUS

Και στην άμυνα εκεί όλοι αξιωματικοί
=In charge of Defense are our officers
Πολεμάει κι ο Βενιζέλος
=Even Venizelos fights
Που αυτός θα φέρει τέλος
=That he will bring the end
Και ο κάθε πατριώτης θα μας φέρουν την ισότης
=And each patriot will bring to us the equality

Eh lici, lici dodji malo cici
=Eh little girl, little girl come to your uncle
Eh dodji dedi date malo deda
=Come to your Grandpa so that your grandpa
Eh da te deda malo izujeda
=So that your grandpa bitte you a little

luni, 11 octombrie 2010

Calea spre victorie

Calea spre victorie o vezi mai bine cand esti cocotat pe un deal, iar ea serpuieste pe undeva prin vale...Iti ajunge doar sa te ridici in scari, si sa pui palma la ochi, pentru a vedea acum pe unde vei merge in siguranta...E rasplata urcusului greu pana in acest varf, pe care l-ai platit cu suferinta...si ani, ani multi...ani in care ti se spunea:
"Vezi ca femeile sunt subtile"...apoi, ai descoperit ca "In spatele oricarui barbat de succes sta o femeie", ai zis hmm, ai zambit. A mai trecut ceva timp si ai citit despre Napoleon care zicea ca "in dragoste singura victorie e fuga". Te-ai minunat, ai zambit din nou. Si incet incet, simteai cumva pe pielea ta aceste chestiuni. Totusi, manz fiind, iti scapase ce era mai important. Paradoxal, caci candva citisei Shogun...ar fi trebuit sa fie destul. Ei bine, dupa atatia ani, ai revelatia. Barbatii mari preferau sa scoata rar maxime, lasau asta in treaba femeilor, sau le scoteau la victoria totala ori in momente in care erau incoltiti si fara scapare, dar doar daca mai exista cineva cu sanse de supravietuire in preajma, sa poata duce mai departe gandul. Un zambet ar trebui sa fie de ajuns cand vrei sa te manifesti spre exterior, daca e dublat de o intelegere interioara a unor lucruri. De astazi esti un shogun modern. :)) Detaliile fac diferenta. Stiam doar bine chestia asta, insa detaliile devoalate cumva ajung sa nu mai cantareasca atat de mult. Tacerea si valul de mister sunt cat se poate de importante. Si atunci, te retragi ca un pradator intr-un loc intunecat, iti imprimi un zambet calm, lasi doar ochii sa se vada in noapte si astepti. De data asta nu mai insisti, nu mai spui ce simti, nu te mai zbati cum se zbate un peste in carlig cand e prins si tras pe mal...tu doar stai ca o stana de piatra, ca un lup flamand ce sta intr-o grota cand afara bate crivatul stiind ca acum n-are nici o sansa sa vaneze si ca energia care o mai are va trebui conservata rational, pentru eficienta, nu sa o cheltuie la primul impuls venit din entuziasm... sau ca o pantera care isi adulmeca prada asteptand momentul ideal sa atace, si anume cand vanatul s-a apropiat de bunavoie si destul de aproape de ea. Sau poate ca un urs greoi prins intr-o capcana, care stie ca daca se zbate rana se agraveaza. Nu mai esti un pui de leu ca sa iti ucizi prada cu greu, de acum inainte va trebui sa o faci cu o singura muscatura...scurt si mai putin dureros, inainte ca victima sa se trezeasca din naucitoarea panica provocata de elementul surpriza. Asa cum subit samuraii scoteau sabia din teaca doar cand trebuia si cu o precizie milimetrica. Dar inainte sa te retragi in asteptarea ta laborioasa, lasa totusi urma prezentei tale. Lasa o crenguta rupta, care sa arate calea spre sufletul tau. Asa e corect, caci liberul arbitru nu trebuie sa lipseasca din nimic si calea cea buna semnalizata. Iar celor ce vor alege calea prietenoasa tie si le permiti sa treaca acum de acest paravan, le vei da mai mult decat o faceai pana acum. Biletul de intrare s-a scumpit mult, e adevarat! Dar celor ce intra le vei da tot, in fond si la urma urmei s-au descaltat la intrarea in sufletul tau...si poate dezamagirea celor ce nu simt caldura de dinauntru, caci nu i-ai primit, te va face de acum sa te simti mai bine. Mai bine nu pentru ca sufera, ci pentru ca ai avut candva dreptate, si acum indoiala ca ai gresit se risipeste datorita regretului lor, ba mai mult se intoarce inapoi catre cel dinspre care a plecat si ii incolteste acum in suflet. Mai incolo, sa deschidem tabla de sah! Prietene, urmatoarea mutare e la tine...caci noua mea regula de viata e: o mutare o fac eu, una tu!

vineri, 8 octombrie 2010

Cateva vorbe de-ale lui Nicolae Iorga


"Cu tine ai totdeauna doi tovarăşi: tot binele pe care l-ai făcut şi tot răul."

"Nu uita niciodată că oricine te iubeşte cere de la tine o iluzie de ideal. Dă-o, ori nu te lăsa iubit."

"Uneori, după mult zbucium în lume, te întorci la tine cu înduioşarea cu care întâlneşti un vechi prieten."

"Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă"

"Fii bun, dar fereşte-te să nu creadă lumea că poţi fi numai bun."

"Poţi închide ochii, dar nu poţi stinge soarele!"

"O înfrângere e numai mijlocul pe care ni-l dă soarta ca să vedem ce ne lipseşte pentru a învinge."

"Fericirea întunecă, durerea lămureşte."

"Nu spune niciodată "nu se poate", ci începe cu "să vedem"."

"Cel care merge cu ochii în pământ se vede pe sine mai bine decât acela care se potriveşte în oglindă."

"Cea mai mare minune e să crezi că poţi face una. Restul e foarte uşor."

"Fă-ţi datoria oricând. Totdeauna va fi cineva care să te vadă: tu însuţi."

"În gunoiul muncii tale vor ciuguli păsări şi vor scurma porci. Zi-le critici şi lasă-i în pace!"

"Înţelepciunea nu se împrumută cu carul, ci se câştigă cu bobul."

"Cine uită, nu merită."

"Amintirea suferinţelor tale păstreaz-o bine: e comoara cea mai scump plătită."

"Nu întuneca cerul altora cu supărarea ta."

"Cine bate la uşă? Pune masca!"

"Greşelile se îndreaptă, păcatele se răzbună."

"Totul e relativ, afară de interesul societăţii."

"Învăţat se cheamă un om care e bucuros să tot înveţe."

"Fără steag de cultură un popor e o gloată, nu o oaste."

"Uriaşul e în ţara piticilor neapărat un duşman public."

"Lemn bun, lemn rău - aceeaşi cenuşă, dar nu aceeaşi flacără."

"Fă binele cu diplomaţie, căci nu-ţi închipui ce mult supără."

"Şi în viaţa omenească sunt focuri care distrug şi focuri care purifică."

"Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul."

"Tinerii visează înainte, bătrânii visează la urmă; la mijloc, bărbaţii luptă."

luni, 4 octombrie 2010

Povestire de pe alta planeta



Deci asta era secretul. Fiecare om ascundea undeva intr-un colt intunecat de suflet un mare regret. Si zavorul acestui ungher era bine pus, dar greu. Insa el era mai dureros decat durerea provocata de vulturii ce se infruptau zilnic din ficatul lui Prometeu, caci pana la urma el era un zeu. Oamenii indurau greutatea sa in tacere, caci tipetele l-ar fi dezvaluit lumii intregi, dornica sa arate cu degetul pe cel ce iesea din tipar pentru a expune ceva ce, paradoxal, stiau toti. Asa, fiecare se intreba doar pe sine, la ceasuri de noapte...in adanci clipe de singuratate: oare cum ar fi fost daca? Iar cei mai curajosi ajungeau pana intr-acolo in a se intreba: Cum ar fi daca? Dar lumea s-ar supara daca....nu? Ce-ar zice lumea? Cum sa ies eu din rand? Da' e normal asa ceva? Doar n-oi fi eu mai special, nu? Generalizarile puneau stapanire pe lumea atat de frumoasa a diversitatii indivizilor...Si samanta curajului se sufoca incet, din cauza ca raza ce licarea incet se pierdea, nefiind intretinuta. Ceasul batea inca un ceas, si inca un ceas...iar timpul trecea, scrijelind incet riduri pe fetele oamenilor. Privirile pierdute se inmulteau odata cu aceste riduri, care insa nu le egalau pe cele purtate pe ascuns in suflet. Si totul se bagateliza incet, special devenind un cuvant de buzunar si la indemana tuturor. Pai exista special? Exista pe dracu', se consolau ei fricosi ca intr-adevar atunci aveau dreptate, si ca poate acum se inseala amarnic. Sa fim prieteni cu comunul atunci, sa nu mai fim entuziasti, sa nu mai asteptam mult, sa nu mai avem incredere in fortele proprii...si din fini comunicatori deveneau incapabili sa se exprime, existand ceva ce ii impiedica de fiecare data sa deschida gura. Ceva ce nu putea fi definit, la fel cum la vederea unei persoane, inima zvagneste cumplit, recunoscand parca ceva. Dar acel ceva nu se mai exprima acum in cuvinte, ramanea in piept provocand o durere acuta. Privirea nu mai sclipea si zambetul continuu era acum doar o forma de comunicare non-verbala, nu o exprimare sufleteasca. Si n-ar fi fost nevoie decat de o scanteie...care sa reaprinda tot...Insa oamenii credeau in cealalta teorie...cu constructii marete, construite greu dar care se naruiesc rapid, fara sa isi dea seama de cealalta cale, in care constructiile nu sunt de fapt constructii, in care totul se construieste rapid si se naruie greu, ca orice lucru special....care dainuie...Caci tot ce conta era sa dainuie, asa cum sustineau mari barbati in istorie, fie ei mari generali cum era Napoleon, fie sculptori ca Brancusi. Si atunci simtind ca e greu de respirat intr-o lume din asta, a celor multi, isi indrepta privirea spre un rasarit de soare, calm, caci stia ca e prieten cu muntele si ca el traieste dupa un alt set de reguli, mai valoroase. Erau regulile oamenilor care cred in verbul a dainui. Oameni care au scris istoria, oameni care stiu ce inseamna cu adevarat a fi fericit. Oameni care cred cu tarie ca lumea se poate schimba si se lupta pentru asta. Si isi aduse aminte de vorbele maestrilor in aceasta arta, din care se detasa una. O invatase de la Modigliani: "Your only duty is to save your dream". Si se trezi din vis, revenind pe Planeta Pamant, cu pofta de a lucra in aceasta directie, caci stia ca si Einstein a revolutionat fizica dupa ce a ramas repetent la aceasta materie in "tinerete".

vineri, 1 octombrie 2010

O prezentare savuroasa




E ceea ce numesc o prezentare savuroasa si un tip care nu poate fi definit altfel doar ca un pasionat total. Asadar exista si statistici neplictisitoare. Solutia mi se pare una echitabila, daca nu e prea mult spus cea corecta. Acum ceva timp am aflat ca in Costa Rica, statul care conform sondajelor are cei mai fericiti cetateni din lume, armata a fost desfiintata dupa al 2-lea razboi mondial si banii respectivi bagati in educatie. Smart, nu? Si atunci sa mai aud pe cineva care sustine cumpararea de avioane de vanatoare noi...Esti in NATO, e o garantie destul de buna pt securitatea ta. Mai ales daca esti un stat mic. Pai daca Rusia se hotaraste sa ne puna capac, ne distruge in 2 timpi si 3 miscari cu tot cu viitoarea flota de avioane de vanatoare (vreo 24), care oricum vor fi inferioare avioanelor Suhoi, unele din cele mai bune din lume. Scopul intr-un asemenea scenariu e sa duci un razboi de gherila, stil partizan, pana vin baietii mari sa te salveze. Alti dusmani regionali nu cred ca mai avem. Ungurii nu se pun, si daca se pun, vorba lui Petre Tutea: "daca dai drumul unei herghelii de cai la Bucuresti, in cateva ore se balega in Budapesta"! Si doamne, cat de mult ar avea educatia nevoie de banii cheltuiti aiurea pe chestii militare. De fapt asa e in toata lumea. Da-ne doamne lideri mai deschisi la minte!

vineri, 24 septembrie 2010

Descoperire...


Tam tadadam....n-am mai forat de mult dupa oameni remarcabili...si mai de mult dupa chitaristi remarcabili...si iata ca azi am facut o descoperire...JOE SATRIANI...fucking unbelievable. Are un flavour special. Sare pe 3 in top dupa Jimi Hendrix si Santana. Amu vreau si chitara electrica. Deja is prea multe...tre' sa ma angajez....
Mostra de rigoare (care banuiesc eu ca o sa tare plictiseasca pe unii care nu-s fani chitara electrica, si care mai bine inchid fereastra acum!):

Joe Satriani - Always with me, always with you

Atat de data asta din cauza ca mi-e lene. Sunt si eu om! :))Raman cu muzica mea
Si ceva interesant care mi-a atras atentia:

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Bucegi si Varful Omu

Aceasta postare este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Rog domnisoarele gretoase sau cu limbaj semipretios sa paraseasca acest blog. Atentie urmeaza povestiri senzationale.

Motto: "Varful Omu, voievod de piatra al Bucegilor, in jurul fruntii caruia se strang negurile la sfat, hotarand ce zari sa mai cotropeasca..."
Melodia excursiei: Imnul Bucegilor

Si uite asa, dupa o amanare anterioara, s-a hotarat si batut in cuie ca joi si vineri sa culegem cireasa de pe tort, programata pentru vara asta. Drumetia in Bucegi. Luni sunat la cabana la Babele, facut rezervarea. Nu mi-a placut de cabanier. Tot luni cules prune toata ziua la "mosie". Cuvantul pruna a fost eliminat definitiv din vocabularul meu. Din meniu a zburat spre alte zari si compotul de prune. Acum ma poti scoate din sarite doar daca imi arati o pruna. Fructul interzis. Marti si miercuri au trecut greu.
Joi la 4:00 a.m. am plecat spre destinatie. Si aici incepe aventura.

Destinatia: Varful Omu
Durata misiunii: 2 zile
Gasca: Je, frac'miu, Mishulica, Cheloo, Prada, Moki
Traseu: 1 zi: Poiana Tapului -Cascada Urlatoarea -Cantonul Jepi-Babele
a 2-a zi: Babele-Crucea de pe Caraiman-Caraiman-Releul de pe Costila-Varful Omu-Valea Cerbului-Busteni
Tren din Sfantu Gheorghe la ora 5. Ajungem in Brasov pe la 6 fara ceva. Mai avem de asteptat o ora. Aici trebuia sa ne intalnim cu Cheloo, omul venea din Cluj.
"Grizzly doarme"

Evident baiatul a pierdut trenul. Si nu oricum...citez discutia intre mine si el, se cenzureaza cu beepuri: "Salut...bah am pierdut trenul", "Cum beep, beeeep, bah Cheloo da-o-n beep...cum dracu' ai reusit?", "Pai bah, stateam pe peron si a plecat de langa mine..." Mno mi-l si imaginez pe oagar stand pe peron cu fata spre tren, tragand dintr-un chistoc, cand "calul de foc" i-a suierat in ciuda si a intins-o spre Brasov.Copii lui isi vor narui multe vise cand tata ii va amagi ca ii duce cu trenul la mare. Sigur ca in acest punct trebuie sa il felicitam pe Chelione pentru ca ne-a facut fericiti oferindu-ne o portie de asteptat de 3 ore in parcul din Poiana Tapului, timp necesar ca sa facem jonctiunea.
In fine, la 11 si 15 am intrat pe traseu.Urcarea se facea pe la Cantonul Jepi (sau mai popular Jepii Mari). Desigur, pe youtube e prezentat ca un traseu "mega super periculos". Fix pix, de doua ori! :))La intrarea pe traseu 2 melteni isi chinuie masinile pe un drum forestier super cacacios. Pentru o jumatate de ora de mers pe jos. Si da-i cu garda-n bolovani...conteaza? Geamul deschis, o femeie agarici spargea samantza si balota cojile pe geam. Rromaneste.
Ajungem la cascada. Misto, dar mai putin misto de cand am fost eu ultima data. Intre timp s-a turnat putin beton sa para mai modernist. Am inteles ca se capteaza apa si asta ar fi motivul...asa o fi.
Dupa noi ajung meltenii. Se cocoteaza pe cea mai inalta stanca ca sa zica ca au fost la munte.
Isi fac poze. Pleaca. Nu-i bagam in seama, savuram peisajul. Bine nu toti, Misu prefera sa fumeze o tigara. :)) Citez din tren "Bah eu tura asta nu fumez pe munte". AHA! Ii acord in acest punct premiul "zmeura de aur" si medalia "Lipsa de vointa in grad de comandor".

"Urlatoarea"

"Ei si?"

Urcam apoi in continuare. Greu la deal. Mult la deal. Combinatie fatala. Intr-un final ne intram in ritm.Ne oprim inainte de lanturi sa mancam. Noi...Mishu mai mult ca sa fumeze. Si sa trimita mesaje. :)) Ne imaginam ce..."Acum ne-am oprit, sunt pe Jepii Mari. Fumez". Noi mancam cu paine, Predutz fara. Si se mira dupa aia ca primeste tranchilizante la spital pentru dureri de matz. Doua femei mananca la cativa pasi. Una ne roaga sa le facem poze cu panorama. Misu se caca pe el de ras cum eu sunt coordonat sa trag in poza doamnele. Dupa masa, vrem sa plecam rapid. Misu implora timp de inca o tigara. Phillip Morris isi ia o portie de urari de bine in gand din partea mea. O sa fiu elegant si n-o sa dau nume. Am avut un basinos printre noi.
Plecam...si ajungem la Cantonul Jepi. Fain frumos. Pauza.

"Sala de mese"

Mai departe spre Babele unde ajungem pe la 16:30-17:00. Ne cazam. Printul Cheloo e dezamagit ca salajul nostru arata ca o celula de puscarie. citez: "Pana mea, e vopsit in alb?". Ii explicam cu blandete ca se afla la cota 2200 m la o cabana. Aici se doarme de oboseala nu de placere. Decidem ca daca asta ar fi puscaria si noi puscariasii, eu as fi pestele, Predutz "doamna", Moki seful, Cheloo s-ar ocupa de departamentul "Relatii externe", frac'miu femeie de servici si lu' Misu nu i-am dat rol, dar la cat fumeaza sunt convins ca ar fi omul care face rost de tigari.

"Ti-am pregatit un pat la noi in celula. (Durul Cheloo si Moki feroce)"

Din cauza lui Cheloo care a intarziat, nu mai putem merge la Crucea de pe Caraiman.
O lasam pe a 2-a zi. Decidem sa mergem la Sfinx si la Babe. Pe drum observam un alt sosonar cocotat pe sfinx ca sa isi faca poza de haifaiv. Si semiproasta sa care ii face poza dintr-un unghi din care sfinxul nu e sfinx, e o stanca si atat. Radem. E nasol sa fi ardei umplut. Mai nasol sa ai nevasta un castravete.
Pentru ca avem timp ne lasam imaginatia sa lucreze. Facem cateva poze. Radem. Radem iar. Caterinca si buna dispozitie totala.

"Fratii Zmei"

Il faultam pe Cheloo pentru ca a intarziat. Merita, e a doua oara! Mananc un sandwish si cu o coaja de paine hranesc o namila de caine care se uita balosand la mine. In sufletul meu sper ca pana plec sa il dresez sa il sfasie pe Cheloo.Se pare ca merge, se tine dupa mine pana la Sfinx.

"Concediu"

"Babele"

Sfinxul e tare. "Prea tare", cum ar fi zis cineva. Il provoc. Nu se misca. In fata lui un cerc facut probabil de aia de la Misa. Ii gasim o functionalitate!

"Problema..."


"Solutia..." (poza facuta la 6 fara 5)

"Because we can"

"In joaca de-a Dumnezeu"

"Sfinxul"

"Baietii"

"I challenge you"

"2 caposi"

"Heil Sfinx"
Stiti povestea cu cei care merg in Bucegi sa se incarce de energii. Destul de multe cercuri din astea ciudate. Ne plimbam pe platou. E deja 19:30. Decidem ca o sa mancam ceva cald la cabana. 6 portii de piure cu carnat oltenesc. Si Misu o ciorba de vacuta care citez "M-a facut aproape sa ma pis pe mine de placere". Bem berea carata de Cheloo. O castigase la promotia de la Carlsberg. Cum? E chelner, in perioada promotiilor vinde doar berile respective si ia dopurile.A facut asa 6 baxuri. Zice ca frigiderul de la Cluj e plin. Ca in filme...
La 9 mergem in camera. Mai bem o bere. Dupa 2 beri, combinate cu oboseala, si un miros de bocanc acut, toata camera era semi- mucificata. Da-i cu caterinca. Sclavul iubirii 1 aka Misu merge sa vorbeasca la telefon, dupa ce si-a ingrijit buba (rad doar baietii care stiu). La 10 incepe meciul Steaua - Liverpool. Il ascultam la radio ca pe vremuri. Radio Romania Actualitati. Priceless. 1-1, gooool Stancu...deja vad cum Steaua o sa castige Cupa Uefa. Adorm, nu inainte de a ne intreba unde dracu' e Misu care cica "iesise la o tigara"....mhm de 1 h. Ne resemnam. Daca e sa fi patit ceva, e soarta.Nu te poti impotrivi sortii. Dam vina pe ea si adormim. Misu vine pe la 11:30. Il cert. E suparat. Se culca.
Ne trezim de dimineata. Eu primul. Merg la baie, ma spal, una alta. Reusesc sa ma abtin dintr-un ras isteric si pufneli cu greu. La baie se ducea probabil batalia suprema intre specia umana si necurat (a se intelege cacat :)) ). Toata baia era tot un screamat si o spargere. Zgomotele tradau suferinta provocata de un travaliu lung. :)) Fug in camera sa imi salvez viata. Dau trezirea. Facem ceai, mancam conserve. Ca la munte. Predutz nu mananca si nu bea ceai. Chiar o fi special? :)) Aflu ca Steaua a pierdut cu 4-1. Lasa, o sa castigam cupa Uefa la anul!
La 8:40 intram pe traseu. Vreme brici pentru mers. Urcam, urcam si ajungem la Crucea de pe Caraiman. Surpriza, inainte sa coboram la ea, plin de capre negre. Ne simt, o iau la fuga spre stanci. Ce bocanci meseriasi au...Noi facem liniste, stam sa le admiram zicand ca avem noroc ca suntem primii in zona aia dar din spate vine un gandac de colorado cu nevasta-sa. Racneste cu ea, "se simte bine" oamenii. Misu aproape ca turbeaza. Le aratam si lor. Sa folosesc onomatopee? SHTTTT!!!! si ei: Oaaaaauuuu. :)) Cheloo baga o filmare. La cruce peisajul e MIRIFIC. Savuram cu sete. Misu fumeaza si da mesaje, abia apoi savureaza. :)) (Cate injuraturi o sa imi iau cand o sa citeasca asta :)) ) .

"Crucea de pe Caraiman"

"Satisfactie"

Urmeaza mama urcusului, pe Caraiman. Suflam din greu. Hai nenica. Misu sufla cel mai greu. Tutunul dauneaza. Acum suntem convinsi de asta.
De pe Caraiman aruncam o geana spre Costila. Fain. Ajungem noi si acolo. Si da-i bataie pe "cruce rosie"...Acolo, surpriza, nu prea vedem panorama caci suntem invaluiti de nori. Si un vant federal. Imi inghetau mainile. Hai cu pasul mare spre Omu...
"Releul de pe Costila"

"Varful Omu vazut de pe Caraiman"
"Coltii Morarului"

"Valea Cerbului si cerbul"

"La Cerdac"

De la "Cerdac"...privelistea spre Valea Cerbului, Omu, Coltii Morarului e superba. Nu ma asteptam ca Bucegii sa imi placa atat de mult. Retezatul ramane totusi pe primul loc.

"Valea cerbului"

Ultima bucata de urcat. Misu a ramas la 75 de sate departare in spate. Si-a scuipat un plaman si celalalt era in gat. Radem de el, il filmam.
La Omu, destul de multa lume. Straini majoritatea. Unul, (roman desigur) era ofticat ca "de ce dracu numai el cara apa si se sta atat de mult pe varf"...Genul de om care considera ca stadionul si muntele sunt produse substituibile. Mancam. Bem un ceai cu rom care curge pana in suflet. Misu ne ameninta ca el 40 de minute nu se misca. La modul serios. :)) Dupa masa, ramas fara tigari, isi aduce aminte ca si-a uitat pachetul cu 2 tigari cu o seara inainte in geaca mea cu care iesise afara.Geaca e la fundul rucsacului meu. Ma implora. Plange. Lipseste doar punerea in genunchi ca sa ii scot tigarile. Asist impasibil la aceste scene. Sufletul meu e de piatra. Apoi, ca orice dependent serios de nicotina, trece la amenintari...isi ia soarta in propriile maini, si isi scoate singur tigarile din rucsacul meu, sub atenta mea indrumare si verificare daca l-a facut la loc cum era.
"Cabana Omu"

Incepem apoi coborarea. Peisajul mirific. Frac'miu, sclavul iubirii 2, o ia grabit in fatza. Ii venea fufa din Canada si trebuia sa dea raportul. Asadar i se termina concediul, si incepea iar munca la Subpapuc.SRL! Slab barbat. :)) Isi ia portia de misto pentru acest sacrilegiu. Eu nu ma grabesc, am venit sa savurez muntele. Pe Costila observam cu Moki capre negre again. Stam vreo 20 de minute sa le privim. Fantastic pe unde se urca. Cheloo mai da o filmare ascuns de dupa un bolovan, camuflat si de geaca lui de nazist. Ma gandesc sa ii dau 20 de RON daca isi lasa mustata a la Hitler...cred ca ar semana...:))A invatat schema cu ascunsul si furisatul din Counter Strike. Is si jocurile bune la ceva. Pe drum ne intalnim cu un cuplu. Cheloo ii demoralizeaza spunandu-le ca mai au cam 4 h de urcat. Ii explic ca tocmai le-a supt ultimele forte morale. Intram apoi in padure. Misu e fericit ca nu mai e de urcat, dar tresare la orice damb micut. Ne felicitam ca n-am ales sa urcam pe Valea Cerbului.

"La coborare"

"Stana"

Frac'miu cu Predutz o iau in fata rau. Frac'miu din iubire pentru fufa lui. Predutz pentru Rapid. :)) Meciul curului... Fac un calcul simplu...n-are rost sa ne grabim, avem timp si de berea victoriei.

"Cerere in stil romanesc in zona pentru gratare de jos"

Ajungem in gara cu 20 de minute inainte sa plece trenul. Luam bilete si savuram berea victoriei intr-o bodega de langa, de unde se vedeau Bucegii. Misu isi ia chipsuri. Mancam. Isi ia chipsuri iar. Le mancam si pe alea. Pana la urma, Misu a cheltuit excursia asta mai multi bani pe chipsuri decat pe cazare. Pune un pariu cu mine pe o bere. O pierde, eu sunt fericit si singurul care va mai bea o bere pe tren. Personalul are intarziere 1 h.

"Am fost acolo sus.."

Totusi, un accelerat l-a asteptat si vreau sa zic ca personalul nostru arata mai bine. Eterna si fascinanta Romanie. Baietii alearga sa isi cumpere si ei cate o bere. Misu chipsuri. CU CASTRAVETI MURATI. :)) Pana mea, imi imaginez cum i-a zis vanzatoarea: "Nu avem chipsuri cu sare, cascaval, paprika, pui, marar"...Raspuns: "Atunci vreau cu castraveti murati". Bear Grylls nu stie ce inseamna mancare oribila. Pe tren ne spargem de ras. Asistam la o conversatie inteligenta intre 3 elevi care au terminat a 12-a. Una din cele mai savuroase replici, ale unei tipe : "A pai nu m-a recunoscut, de cand m-a vazut ultima orara m-am mai dezvoltat". Dupa 2 beri? Ne cacam pe noi de ras la replicile astea.
Ajuns acasa dus. Intinsul la orizontala e o placere...MARE, dupa asa tura.
Tot ce mi-am propus vara asta am realizat. Ma simt minunat. Ce sa imi doresc de la toamna? :))
Si in final melodia potrivita cu starea de spirit. Prodigy - Hot ride. Multumiri pe aceste cale pt "Miha bad to the bone", care e responsabila pentru ca am devenit obsedat de aceasta melodie.

Si flori pentru stiu eu cine. ;)