marți, 26 iulie 2011

Cum am facut baie in Cheile Rametului si am invins Brana Caprei

Si trecu luna iunie fara o tura pe munte. Deja tanjeam serios dupa o iesire in natura. Dar cum iunie a fost luna cu disertatia si angajatul, toate s-au adunat maldar gramada si planurile mele referitoare la munte au ramas suspendate in neant.
Mai mai sa treaca si iulie fara o tura pe munte, noroc ca n-am permis un asemenea sacrilegiu. Asadar week endul trecut, hop top, m-am invartit si rostogolit cumva si am taiat-o in Trascau, sa vad minunatiile din Cheile Rametului si sa ma lupt cu mult laudata si periculoasa Brana a Caprei.

Motto: "MUNTII ! Multumesc Cerului nu atat ca i-a creeat, ci ca i-am cunoscut." - Theodor Camus


Melodia turei: 



Participanti: Subsemnatul, Prada, Corina
Traseu: 1-a zi: Cabana Ramet - Cheile Rametului - Cheia - Brana Caprei - Cabana Ramet
             a 2-a zi: Cabana Ramet - imprejurimi - Manastirea Ramet
Dintr-o gasca initiala de 6, trei oameni au renuntat pana la urma sa dea join. Dom'soara Paula si domnul Darius pe motiv ca vremea n-o sa fie buna, Cheloo pt ca n-a mai reusit sa faca schimb de tura la serviciu.
Stiam si eu ca e posibil sa nu prindem o vreme extraordinara dar...cum sa stau eu acasa, amu nu m-or speria 30% sanse de precipitatie prognoza... Mai ales ca era unul din putinele mele week - enduri libere. Asadar am facut rezervare la Cabana Ramet (conditii bune, tanti Viorica e super de treaba si pretul e de doar 20 RON) si am facut planul de bataie.
Sambata a trebuit sa imi aman putin plecarea din cauza unei intalniri urgente cu un client, noroc cu Paula care m-a translatat fizic cu masinuta-i proprie pana in Teius, de unde, ca sa demonstreze ca e si mai de treaba, i-a pescuit pe Prada si pe Corina si ne-a dus pana aproape la Cabana Ramet.  Vremea era brici, vedeam cum deja regreta ca n-au venit si ei...dar ne-a amenintat ca ne trimite ploaia si asa a fost..ne-am pricopsit cu 2 bucati...Multumiri si pe aceasta cale...:))
Ajunsi la cabana, trebuia sa facem jonctiunea cu 2 colegi de-ai Corinai din Mures care insa nu ne-au mai asteptat si au plecat pe traseu. La 13:23 purcedeam la drum, echipati corespunzator, inarmati cu voie buna si cele necesare.


Totul este bine

Peisaj la cabana


Padurea era verde si pasarile ciripeau cum imi place mie, de mi-am zis in barba in stil clasic ardelenesc: "No, fain ii!"
Nici n-am facut 50 de pasi ca a si inceput sa-i toarne cu galeata...hop top pelerinele pe noi...mai putin Prada, care a folosit un fel de prezervativ numit pelerina, pe post de poncho...:)) Imaginati-va ce-a iesit, ca mai era si roz...
Intram in chei si peisajul devine spectaculos. O buna bucata cheile sunt amenajate, cu manere incastrate in piatra de care te poti tine, in caz ca apa e mare si nu vrei sa te uzi. O bucata am mers pe ele, dar ulterior, cum apa era mica si aveam adidasi la noi, am luat-o prin apa. La partea cu incaltamintea de rezerva, nu s-a incadrat si Corina care din superstitie n-a vrut sa se intoarca de la usa inapoi sa isi ia incaltarile, aceasta decizie precum si piciorusul ei fin pus la treaba pe piatra alunecoasa de rau urmand sa ne intarzie un pic pe traseu. De aici incolo capata, dupa modul cum pasea, titulatura de Pocahontas. :))


Prada isi forteaza "prezervativul" :))

Corina in actiune


Nu dureaza mult si ajungem la un portal, destul de spectaculos. Ne tragem in poze si pe purcedem mai departe.


Ia-ma nene!

Portalul

Cer cum imi place mie...

Portalul


Ei bine ajungem in sectiunea unde neprofesionistii se dau batuti...o portiune unde ar trebui sa mergi pe cablu dar acesta e atat de slab si peretele atat de neted incat n-ai cum sa nu intri in apa...
Liniste....toata lumea statea pe ganduri...Prada are o tentativa pe cablu, se intoarce invins, incerc si eu aceeasi schema 13, la fel, ma intorc infrant.


Dic ma, ce fain ii! :))

Infrangerea caposului..


Da? Bine, iau initiativa si o iau prin apa...cat de adanca sa fie ma? ;)) si ma scufund incet, ridic de pantalonii scurti...mai coboara...iau rucsacul in maini pe sus, stil US Army, se uda pantalonii scurti, se uda tricoul, inaintez si apa ajunge pana la piept...Si-i receeeeeeeee, dar nu stau pe loc, inaintez incet cu respiratia rapida stil " HU HU HU HU HU", la un momentdat simt cu sonarul montat pe degetul mare de la picior, ca apa era tulbure si n-aveai cum vedea prin ea, o stanca, sprijin toata greutatea pe picior sa ma ridic, dar stanca era inclinata si alunecoasa, o adevarata capcana...alunec, dau sa scap rucsacul... Instant prin cap imi trec 2 lucruri "Aparatul de fotografiat si telefonul" si cu lupte supraomenesti reusesc sa-l mentin deasupra apei si sa-mi salvez gadgeturile.:)) Ies la mal victorios, ii privesc pe profani de pe partea cealalta, si ma simt ca Napoleon dupa Austerlitz si ma abtin sa nu strig ca Braveheart pe patul de moarte: "Freeeeeeedommmmmmmm!!!". Prada si Pocahontas imi striga sa ma uit cum e traseul mai incolo...:))Mintea mea isi zice in gandul ei ca astia vor sa cedeze...traversez pe partea cealalta, ma agat de un perete si jap, rup o tranta, imi frec genunchii de stanca umeda, tip "arsura de covor" (pentru cunoscatori :)) ) dar cercetasul din mine descopera ca se poate...Dau rucsacul jos si trec la incurajari: "Hai ba, ce mai stati...Curaj, atitudine!"
Lumea se codeste, intr-un final, se da textila jos, si se incepe traversarea incolonata...insotita de acelasi "Ai ce rece e! :))" Prada e barbat de data asta si sta in fata coloanei, :)) dupa ce se sacrificase un cercetas in fata lui...


Poza facuta dupa traversare

Si plutonul 2...

Prada pe final, Corina in mijlocul actiunii :))


Urmeaza o alta traversare mai putin spectaculoasa, unde ne intalnim cu 2 turisti. Ii intreb daca au venit pe Brana Caprei, imi zic ca da, ca e destul de nasol, sa nu avem incredere in cablurile alea. Atat ii trebuie Corinei, deja vroia clar sa ne intoarcem. Eu ma tot gandeam cum o amagim si pe ea, ca vroiam neaparat sa fac traseul ala dar ma gandeam si la ea, ca n-are experiente din astea la activ. Ramane cu "Vedem cum e, daca e nasol, ne intoarcem!"


Wild

More wild

Piciorus fin in actiune :))

Nutzu se crede rocker

Nu stiu, da' fac o baie cum ajung....


Ajungem in catunul Cheia, dau o bucla in jurul bisericii, ma uit, ma minunez, ies si iar ma uit la case parasite...motii astia nu erau chiar prosti de felul lor, isi puneau casele in niste locuri de nu-ti vine sa crezi, dar aveau niste peisaje extraordinare. Oameni liberi cu adevarat - "Aici ii fain, aici imi fac casa". 


Natura isi reintra in drepturi...

Biserica fara oameni...

Ieri e istorie...


Ajungem intr-o poienita unde decidem sa mancam. Apar 3 cai, foarte curiosi de felul lor si fara nici o frica. Eu raman pe loc, vin la mine, se uita la conserva mea, imping cu botul sticla de apa...Corina si Predut se retrag invinsi de teama...Eu raman pe loc, ba chiar ii mangai si fac poze cu ei. Odata ce si-au satisfacut curiozitatea legata de mine si lucrurile mele, o iau spre Corina si Prada. Cel din urma fuge cu conserva desfacuta, stransa la piept, abandonand femeia, cailor nemilosi. :)) Rad in hohote...Corina e panicata, ii zic sa stea pe loc, sa strige la ei, ca nu-i fac nimic...intr-un final caii se plictisesc de noi, ne lasa in pace si Prada se intoarce cu mult iubita lui conserva de peste inapoi. Il reprimim pe las si ne punem sa mancam.


Peisaj din poiana

Hai butzi hai!

Tata lor! :))


Intre timp apar 2 grupuri de turisti si stam de vorba.  Unii ne spun ca merg si ei pe Brana Caprei, asadar de aici grupul nostru si al lor se sudeaza, tot clujeni de-ai nostri erau si ei.
Brana Caprei e spectaculoasa, dar nu mi s-a parut foarte dificila sau periculoasa. Sunt cateva cabluri si traversari care necesita maxima atentie, dar cu vigilenta, se trece fara probleme. Ultima portiune e insa intradevar dificila, un cablu mare pe care trebuie coborat in stil rapel. Spectaculos ce-i drept, a fost cea mai dificila portiune de cablu care am facut-o pana acum. 
Probleme n-au fost pe Brana, Prada a luat-o in fata cu Sonia, o gagica din grupul 2, profitand de faptul ca eu decisesem sa raman ultimul si sa inchid grupul. Sacalul...:))
Corina se tot vaita ca Prada a luat-o in fata si ea nu mai stie cararea....dapai era una singura si eu eram in spatele ei...La un momentdat, la o traversare mai nasoala, mi se desprinde sticla cu apa de rucsac, cade, Corina o prinde, dar sub influenta adrenalinei, o lasa langa perete si merge inainte, desi o rugasem sa mi-o prinda inapoi de rucsac. Ma chinui cu sticla in mana, ii strig sa ma astepte intr-un loc mai deschis, imi raspunde "Las'o acolo...". :)) Rad, imi dau rucsacul jos, o prind eu. Stiu si eu cum e sa faci pentru prima oara asemenea trasee, era sub influenta adrenalinei.... Ii las si pe Bogdan si Cristi, baietii din grupul 2 sa treaca, raman ultimul sa ma bucur de peisaj si sa mai fac poze caci lumea se grabea deja prea tare pentru modul in care imi place mie sa savurez momentele astea. Norii se adunau insa amenintator, si intr-un final, am marit si eu pasul si i-am prins din urma. Si inevitabilul se produce, ne prinde o ploaie federala, pe ultimul sfert din traseu. Lucru nerecomandat dealtfel, ca piatra e alunecoasa, branele mari, asa ca atentia sporita a fost cruciala. Pana la urma ne-am descurcat cu totii, iar Pocahontas si-a luat botezul muntelui in mod oficial. 
Haul din dreapta...

Corina pe cararuica

Meserie

Simply surprising...

Pentru bocanci buni...

De incarcat bateriile...

Corina isi invinge teama :))cu ajutorul lanturilor

In spate-i cararea...

Si-n fata peisajul...

Bata-le vina de chei, faine is!

O ultima privire in spate...

Transpira muntele...

Amintire...


Pe drumul de intoarcere am vazut curcubeul si am admirat muntele invaluit in nori ce se evaporau din padurea proaspat plouata. Minunat. A urmat un dus federal la cabana, cateva beri, povesti la frontala si foc, somn odihnitor, dupa ce-am sacait ca de obicei pe toata lumea care dormea cu mine in camera. :)) 


Corina ii multumeste Manturitorului ca a supravietuit

Berea victoriei

"Ba Bogdane, esti prost...:))"

Corina ii arata nasului semnul :))


Fericire maxima...
Va urma...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu