Placere maximala, pescuitul la pastrav...

Aranjat-am un schimb cu un coleg, sa pot trage o fuga acasa un week end. Din 3 zile, una o pierd evident pe drum. Si fac eu planul maret, ca sa le acopar pe toate. Includ asadar si o partida de pescuit cu domnu Rusu, care imi povestise in prealabil cum prinde el monstrii pastravi, de balosam total si intens ca o vaca ce priveste o caruta   de nutret, la care nu poate ajunge fiind inlantuita si tinuta la distanta.
Asadar, cu pretul amanarii plecarii pe duminica noaptea, lucru ce avea sa ma afecteze a doua zi, la munca, datorita faptului ca nu prea pot sa dorm pe tren, partida de pescuit a fost batuta in cuie, urmand sa aiba loc pe un raulet de munte din judetul Covasna. Moment de mare satisfactie, fara cravata, fara pantaloni de stofa, nebarbierit pentru 3 zile...:)) man, uitasem cum e stai nebarbierit asa o perioada de timp...and it's fun! :))
L-am convins si pe "musiu" Misulica, cu care mai purtasem eu ceva discutii despre pescuit, si-mi parea cel putin un pescar amator. Dar nu, dupa cum avea sa se demonstreze mai tarziu, m-am grabit acordandu-i aceast titlu onorific. Motivele pentru care nu poate primi aceasta minunata distinctie sunt 2: 1. Nu stie sa isi lege carligul...apai ce pescar e asta, domnule? si 2. Nu are rabdarea necesara...vazand ca nu prinde nici un pastrav, a strans undita si s-a lasat invins, mai usor ca avansul armiei Romane, in 1919, cand ne-am agatat opincile in cui in Budapesta, pentru a elibera aceasta magica tara de sub sovietizarea ei tutelata de mirificul Bela Kun iar in loc de recunostinta am primit probabil un gulas.

Facand un nod de carlig, asa cum Misu nu stie :))

Nu a inceput partida decat pe la 10 si a durat pana pe la 3-3 jum, ca a venit o ploaie zdravana. Daca ar fi fost dupa mine, la 7 as fi fost cu batul in balta...si as fi stat pana la 10 seara.
Acum, a venit momentul sa incerc sa explic pescuitul pentru cei care nu-l inteleg...Cum sa va zic eu, pescuitul e mai mult decat stat cu un bat in mana, pe un scaunel, cu scopul de a prinde un peste care oricum n-are maini, n-are picioare, deci iti e net inferior tie, tu, marele primat homo sapiens sapiens. Pescuitul la pastrav e o adevarata arta, o batalie, caci pastravul e un peste destul de greu de prins, dar care te face sa traiesti niste senzatii foarte tari. Sa-l citam in acest punct pe domnul Rusu, idolul meu in ceea ce priveste pescarii: "Stealth is the key dude, stealth!"
Si ne imprastiem toti trei, se face liniste si incepe pescuitul....arunc, nimic...arunc iar, nimic...Peste vreo jumatate de ora il vad pe Rusu alergand cu un pastrav in mana, sa-l arunce in balta lui, proaspat construita...zic, ma' sa fie, asta chiar se pricepe...si inghit in sec gandindu-ma ca azi trebuie sa imi miroasa si mie mana a peste cu orice pret, ca-i singura partida la care o sa merg probabil vara asta, cel putin la pastrav...

Nu cedez ma, nu cedez!

Timpul trece, si eu nimic...dar nu ma las, nu ma las...si incapatanarea da dovada....la vreo jumatate de ora dupa ce Misu cedase declarandu-se infrant, vine momentul magic...paaaaaaaaac, pluta sub apa, din prima...si paaaaaaaaaaaaaaaac, pastravocul pe mal....zambet pana la urechi, alerg cu sangele amestecat cu adrenalina pompat puternic in cap spre o tufa de urzici, langa care cazuse minunatul...timpul se dilata, si eu ma precipit ca o fata mare...il iau, ii fac o poza si il eliberez ca pe Discovery, ca doar noi facem pescuit sportiv...:)) Tata n-a putut intelege niciodata acest concept...citez: "Hai ba Bogdane, da-o-n pizda masii, trebuia sa ii aduci acasa, puneai un ou peste ei si hap hap". Dar pescuitul nu e pentru mine un mod de procurare a hranei, ci din contra, nu prea mananc pestele pe care il prind...e mai mult o reintoarcere ritualica in stilul lui Sadoveanu, la lupta dintre om si natura, la omul vanator si pescar, din care tata imi zice ca ma trag, ca am grupa 0, c-asa o fi citit el pe undeva - asta e grupa carnivorilor, la origine...

Prima captura

Ma misc putin mai jos, apare si Misu...ii povestesc, il vad cum baloseaza, se simte ranit in orgoliul lui de pescar si ameninta sa-si desfaca din nou undita, pentru a nu ramane singurul dintre noi fara captura, dar se lasa pagubas si de aceasta data...
Mai am vreo 10 aruncari si nici o lovitura, dupa care, in locul in care Rusu ma amenintase ca is monstri, dau lovitura suprema a carierei in materie de pastrav...paaaaaaaac pluta la fund, paaaaaaaaaaac trag pe mal.....si un bivol de pastrav se zbate fioros in carlig....bine, privind poza observ ca nu-i chiar un bivol, dar mie asa mi s-a parut pe moment, si unde mai pui ca pestele asta a fost prins in apa pana la jumatatea tibiei, ca n-ai zice ca  pe rauletul ala poti prinde asa bucati. Una peste alta, e un pastrav de toata frumusetea.

Inundatie de satisfactie faciala

Bivolul :))

Asta a fost si ultima captura, caci ploaia ne-a stricat planurile, dar oficial trebuie sa recunosc ca pescuitul la pastrav a devenit noua mea obsesie, caci nu se compara cu nici un alt pescuit. Incoronam asadar oficial, domnul pastrav ca rege peste tagma piscicola ce se poate captura in Romania, si il decoram oficial cu medalia "Mai tare decat whisky cu Red Bull" in grad de comandor. Sub sloganul "Pastravul loveste mai ceva ca o blonda", ma declar oficial indragostit de acest peste fantastic. Nu-i prima data cand merg la pescuit de pastrav, nu e prima data cand am prins pastrav, dar asa de mari n-am prins niciodata, si e o mare diferenta...se pare ca la pastrav, marimea conteaza :))
Arata si extraordinar de frumos pestele asta - pastravul indigen - , coloritul il face aproape nedetectabil in apa..dupa cum urma sa descoperim cand l-am eliberat...

Strangand undita fericit...

Una peste alta, am doar cuvinte de lauda despre aceasta partida de pescuit, it was legendary!
Multumiri si pe aceasta cale pescarului Rusu, omul care mi-a oferit satisfactia suprema in week end.